Disponibil la: RAO Books (precomanda)
Colectia: Thriller
Traducerea: Adriana Badescu
Numar pagini: 512
Sinopsis:
Inferno, ultimul roman al lui Dan Brown si al patrulea din seria care il are ca protagonist pe Robert Langdon, este o combinatie abila de mister, thriller, istorie si cultura, care il poarta pe cititor de la Florenta la Venetia si apoi la Istanbul.
Dinamic si ingenios construit, romanul prezinta toate elementele cu care Brown si-a obisnuit deja cititorii – un om de stiinta nebun, cu un tel bine conturat, un mister greu de dezlegat, simboluri extrase din Divina Comedie de Dante, mesaje secrete, o serie de indicii pe care numai un specialist in simbolistica le poate descifra, elemente de arta si de istorie si o iminenta catastrofa de proportii planetare.
Trezindu-se, amnezic, pe un pat de spital din Florenta si ajutat de o blonda inteligenta, Robert Langdon strabate Europa in incercarea de a afla ce i s-a intamplat si a rezolva totodata un mister cu conotatii literar-istorice, vanat fiind de un asasin in slujba unei tenebroase organizatii internationale.
Parerea mea:
Am citit Codul lui Da Vinci chiar la momentul la care a aparut in Romania si am fost fermecata de acea lectura. Mai apoi, am parcurs si Ingeri si Demoni, care mi-a placut chiar mai mult. Intre timp, a mai aparut si volumul al treilea al seriei, Simbolul Pierdut si am tot amanat lecturarea acestuia in speranta ca la un moment dat voi avea timp sa recitesc primele doua volume si sa scriu impresiile aici pe blog, pentru ca seria sa fie recenzata in intregime. Cum timp de recitit se pare ca nu reusesc sa am, am sarit peste Simbolul Pierdut, promitandu-mi sa nu il aman pentru multa vreme si iata-ma acum cu recenzia celui mai recent volum, Inferno. Si ce lectura minunata a fost!
Asadar, este evident ca Dan Brown imi place. Povestile despre virusi, epidemii, mutatii sau posibile apocalipse am mai spus si altadata ca ma fascineaza si ca cel mai probabil, daca nu as mai citi nimic altceva decat astfel de carti, nu m-as simti deloc plictisita. Iar Infernul a fost partea mea favorita din opera lui Dante, Divina Comedie. Care, daca ar fi sa intocmesc un Top 10 All Time Favourites s-ar clasa pe unul dintre locurile fruntase. Asa ca o combinatie a acestor elemente chiar nu avea cum sa nu ma lase aproape uluita, mai ales ca autorul reuseste sa te surprinda exact cand te astepti mai putin.
Despre actiune nu o sa va spun mai mult decat strictul necesar, pentru ca ar fi pacat sa va stric surpriza. Ca de obicei, protagonistul, profesorul Robert Langdon se trezeste intr-o situatie critica ce priveste insasi siguranta intregii lumi, intr-o cursa contra timp in care trebuie sa descifreze mistere ascunde ale istoriei, sa ia bucatile din trecut si sa le suprapuna peste elementele din prezent si sa impiedice o posibila declansare a apocalipsei. Ii stau alaturi o eroina fermecatoare si ocazional, cateva personaje interesante, iar la un pas in spatele sau gonesc niste organizatii cu intentii dubioase. Am observat pe GoodReads cativa cititori care se plangeau de repetarea aceleiasi retete pe care autorul a folosit-o si in romanele anterioare, insa mie mi se par nedrepte si lipsite de substanta aceste critici. Orice thriller de acest gen foloseste un anumit set de elemente specifice, iar a te plange de acestea este ca si cum te-ai plange ca romanele de dragoste au mereu in centrul actiunii o poveste de iubire, ca romanele fantasy se bazeaza pe un scenariu incarcat de paranormal sau ca distopiile au la baza regimuri totalitare iar protagonistii acestora evolueaza de la stadiul de admiratori al sistemului la membrii al gruparilor revolutionare.
Asa ca in ciuda unei constructii ce surprinde poate prea putin, Inferno este o lectura captivanta, extrem de bine construita si cu o intriga ametitoare. Stiu ca multi bloggeri de carte sau cititori din generatia tanara au aspiratii de viitori scriitori. Va sfatuiesc sa cititi Inferno. Mi se pare genul de carte scrisa atat de bine incat fie te ambitioneaza sa incerci sa scrii ceva la fel de grandios, fie iti spulbera orice speranta ca ai putea atinge un astfel de nivel. Este uimitor modul in care autorul reuseste sa impleteasca anumite fire, in care pozitioneaza unele piese ale puzzle-ului si in care te pacaleste sa crezi exact ceea ce isi doreste el. Pe langa actiunea exploziva si firul narativ atat de incalcit, Dan Brown nu uita nici o clipa sa dea atentia cuvenita detaliilor. In ciuda suspansului innebunitor si al tensiunii crescande, nu simti in nici un moment ca ar exista un dezechilibru, ca vreun element ar fi tratat superficial. Exista nenumarate scene ce au o importanta minora pentru evolutia povestii dar care insa reusesc sa te captiveze la fel de mult ca evenimentele marcante. In plus, referintele la picturi sau locatii celebre, la momente din viata unor artisti faimosi si in special la opera lui Dante fac ca intreaga lectura sa fie impresionanta. Cred ca este imposibil sa nu iti doresti sa pasesti exact in locurile pe care le descrie autorul, sa nu vezi cu ochii tai ceea ce este prezentat si sa analizezi fiecare detaliu al lucrarilor mentionate in roman. Daca planuiti sa vizitati vreodata Florenta, cititi mai intai cartea aceasta si nu uitati sa v-o puneti in bagaj si sa o luati cu voi. Nu imi pot imagina vreun ghid care sa ofere mai multe recomandari sau secrete sau care sa indrume mai frumos de atat in alegerea obiectivelor de vizitat.
Inca un aspect surprinzator este reprezentat de evenimentul pe care incearca protagonistul sa il impiedice. Mi s-a parut uimitor faptul ca autorul aproape ca reuseste sa te convinga ca ceea ce a prezentat aici drept un plan malefic ar putea fi de fapt exact solutia crizelor cu care se confrunta in prezent omenirea. Chiar dinainte de a sti exact in ce consta proiectul antieroului ii accepti acestuia argumentatia, desi poate nu esti de acord in totalitate cu ce are de gand acesta sa faca. Nu stiu daca aici intervine obsesia mea pentru povestile imaginare sau pentru cele reale, din istoria omenirii despre epidemii, insa trebuie sa recunosc ca am fost fan al actiunilor antieroului inca dinainte sa aflu ca acestea erau mult mai putin blamabile decat banuiam eu si decat presupuneau si personajele. Asa ca daca cititi Inferno, va astept cu pareri pe acest subiect.
Finalul reuseste sa te bulverseze, fiecare pasaj nou iti ofera o perspectiva neasteptata, afli lucruri care te fac sa privesti intr-o lumina total diferita tot ceea ce ai citit pana atunci si sa te intorci imediat la paginile de la inceput sau la anumite fragmente de pe parcursul povestii pentru a analiza ceea ce ti-a scapat sau ceea ce ai inteles intr-un mod gresit. Modul in care autorul reuseste sa ofere anumite pasaje in lumini atat de diferite te surprinde de mai multe ori, intrucat descoperi ca anumite aspecte sunt la fel de convingatoare indiferent de cat de diferite sunt unghiurile din care le privesti.
Bile albe:
– Intriga captivanta, o constructie surprinzatoare a povestii, rasturnari de situatii socante si o atentie sporita pentru detalii. Descrierile anumitor locuri, cladiri sau picturi sunt atat de vii si bine realizate incat lectura va deveni aproape interactiva. Spun asta pentru ca la fiecare cateva pagini vei simti nevoia sa cauti pe net informatii sau imagini despre fiecare element descris de autor si sa analizezi fiecare detaliu al unor opere amintite de acesta pentru a descoperi secretele acestora dezvaluite in Inferno.
Bile negre:
– Portretele personajelor sunt destul de slab realizate, asa ca cititorii care isi doresc personaje complexe si foarte atent creionate a putea fi dezamagiti. Personal, cred totusi ca actiunea captiveaza atat de tare incat e aproape imposibil sa te simti nemultumit de acest aspect, dar trebuia oricum sa va avertizez.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
Si mie mi-a placut Ingeri si demoni mai mult:P dar dupa nu mai m-a interesat..poate o sa citesc simbolul si inferno/..ca e lectura usoara si captivanta…e buna de calatorii 🙂
Si eu am sarit peste Simbolul Pierdut, parca nu m-a tentat foarte tare, mereu aveam alte titluri mai urgente pe lista. Dar cum Inferno facea referire la Divina Comedie, chiar nu ma puteam abtine :))
Aha…nu am citit toata recenzia, e cu spoilere? 😛 sau sa ma bag?
p.s. a aparut WWZ!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! nush de ce sunt asa entuziasmata ca nici macar cartea nu am citit-o/ cred ca tu m-ai molipsit!
Nu, nici o grija. Cand dau eu spoilere? :)) Ma rog, am mentionat cat de cat despre ce e vorba, dar nu mai mult decat afli oricum din descrierea editurii.
Stiuuuu! Am fost duminica sa il vad. Mi-a placut foarte mult! Bineinteles, in afara de existenta zombiilor (asa se zice la plural?) nu are absolut nici o treaba cu romanul. Nici una! Dar e foarte misto realizat, am stat cu un ranjet larg lipit pe fata pe tot parcursul filmului. Povestea din film nu e cine stie ce, bineinteles, cu eroul care salveaza el cat de cat tot ce se poate salva, familia aflata inprimejdie, organizatia care il forteaza sa se faca erou, etc. Dar cand vezi miile de zombie ca alearga ca nebunii si cotropesc orasul sau ca se catara ca furnicutele pe un zid de zeci de metri zau daca te mai intereseaza povestea. Oricum, depinde cred de fiecare persoana. Chiar ieri citeam o recenzie destul de negativa a filmului. Dar eu de cand am vazut trailerul mi-am inchipuit ca nu o sa prea aiba legatura cu romanul si nu aveam deci nici un fel de asteptari. Asa ca nu am fost dezamagita dpv acesta si m-am bucurat de toate efectele alea impresionante.
Foarte bună recenzia, genială aș putea spune, din moment ce m-ai făcut să vreau cu atâta nerăbdare să pun mâna pe Inferno. Îl ador pe Brown, cu toate că am citit doar trei din cărțile sale, însă nu zice nimeni că trebuie să fii nu știu ce fanatic pentru a aprecia un autor!
Din recenzia ta, Inferno sună atât de bine încât, dacă aș avea bani, în clipa asta aș sări și mi-aș precomanda cartea, însă presimt că așteptarea o să-mi lase o amăreală de zile mari. În orice caz, nici nu mă așteptam să citesc un review pentru Inferno atât de devreme – și chiar dacă există Goodreads… hm… voiam ceva românesc!
Deja ador cartea!
Keep up the good work! :X
Multumesc, Geo!! 😀 Si mie mi se pare genial autorul, oricat de ciudat ar suna. Stiu ca sunt muuuulti critici care ii gasesc mereu nod in papura, dar pe mine nu ma intereseaza nimic altceva decat modul in care ma face sa ma simt cand ii citesc cartile. Si daca mi se pare impresionant ce gasesc acolo, putin imi pasa daca s-au mai strecurat exagerari, interpretari aiurea sau chestii false. Pana la urma, e o opera de fictiune.
Divina Comedie ai citit-o? Eu zic sa o citesti inainte sa te apuci de Inferno, cred ca o sa iti placa si mai mult Inferno in felul acesta. Plus ca e intr-adevar foarte misto opera, in special prima parte, Infernul. Eu am citit-o prin liceu si a ramas inca pe primele pozitii in topul titlurilor favorite.
Eu ma gandeam ca o sa iasa abia in august la noi, asa cum se anuntase prima data. Si cineva o avea in engleza si mi-a imprumutat-o, asa ca a fost mai mult o coincidenta ca am postat recenzia fix in perioada asta cand a aparut linkul de precomanda. Si eu caut mereu pareri in romana, nu stiu de ce :)) Mai citesc si pe GR, dar mereu sper sa gasesc macar o recenzie ceva in romana la cartile care imi plac.
Nu, încă n-am citit Divina Comedie, dar o să încerc!
Mda, păcat că acum la precomandă prețul e foarte exagerat (asta ca să nu mai menționez restul de cărți pe care aș vrea să le achiziționez!).
E foarte misto. Intr-adevar, e in versuri, deci o sa dureze putin pana te obisnuiesti, dar cel putin pentru prima parte, Infernul, as cam baga mana in foc ca o sa iti placa 😀
Daaa, e mult tare si asa, dar la pret intreg! 70 de lei.. Intr-adevar, are si multe pagini, e si Dan Brown, dar parca tot e mult pentru piata de la noi..
mda! adevărul este că nu poți spune că noi avem o piață de carte ok, știi. prețurile mi se par exagerate; la ce te poți aștepta în clipa în care o familie se întreține cu 20 de mil pe lună? banii ăia de abia ajung pentru utilități și mâncare, orice altă cheltuială în plus e cumva exclusă. doar o dată la câteva luni îți mai permiți să spargi banii pe cărți, nu înainte de a te asigura că ai tot ce îți trebuie.
Exact… pentru afara pretul e ok. Am vazut ca pe site-urile de afara e undeva intre 15 si 25 de dolari. Deci intre 50 si 85 de lei, exact ca la noi. Doar ca sumele astea reprezinta procente foarte diferite din venitul unei familii de la noi vs. al uneia din UK sau SUA de exemplu…
dap, asta e toata chestia.
De mult imi tot spun ca ma apuc de cartile lui Dan Brown insa, pana acum, tot cu gandul am ramas. Vara asta trebuie sa citesc macar o carte de la el 🙂
Oh, or sa iti placa, cred ca e imposibil sa nu! Eu am citit doar trei pana acum, dar vreau sa recuperez cu Simbolul Pierdut peste care am sarit si acum tocmai vorbeam pe FB cu Geo si m-a facut super curioasa cu privire la Fortareata Digitala :)) Deci lista creste intruna…
eu nu stiu de ce nu am putut sa termin inger si demon, poate imi era prea recent in cap codul lui da vinci, dar trebe sa-l citesc. si si simbolul pierdut. si si inferno.
putine pretentii am.:))
buna recenzia >:D<
Mie Ingeri si Demoni mi-a placut mai mult decat Codul. Dar adevarul e ca nu mai retin la ce interval l-am citit.. Simbolul pierdut l-am pus si eu pe lista, pentru ca nu mai aveam rabdare sa il citesc inainte de Inferno. Oricum, nu au legatura, asa ca nu ma stresez sa le citesc neaparat in ordine. Mai ales ca le-am zapacit de la inceput :))
Multumesc mult! 😀
Si mie mi-au placut mult primele 2 volume. Simbolul Pierdut nu am apucat sa il citesc. Inca nu stiu de ce. Si zielele trecute am dat de el la biblioteca, si nu stiu de ce nu l-am luat. In fine. si SEEERIOOS?? Deja ai citit Inferno? 😦 Foarte dragut din partea ta. Si foarte draguta recenzia. Nici nu aveam alte asteptari. Planuiesc sa il citesc si eu in viitorul apropiat.
Peste Simbolul Pierdut am sarit si eu deocamdata 😀 Aceeasi chestie, vreau sa il citesc, dar parca nu m-am simtit foarte tentata, mereu apareau altele care imi luau ochii si mai amanam iar asta.
Inferno mi-a imprumutat-o cineva in engleza, o terminasem de saptamana trecuta dar nu am apucat sa scriu recenzia mai devreme. Stiam ca la noi o sa apara abia in august, asa cum anuntase initial editura. A fost o intamplare ca am postat recenzia in perioada asta de precomanda 🙂
Ce părere ai despre cărţile lui Dan Brown?
În special Codul lui DaVinci (o citesc acum) ce părere ai?
Am văzut multe rencezii negative în legătură cu ceea ce e scris în cărţile lui, mai ales legat de biserică şi Iisus.
P.S. Sunt nouă în ceea ce priveşte cărţile lui D. Brown 😀
Alice, eu sunt atee, asa ca pe mine nu m-au deranjat absolut deloc chestiile legate de religie. Dimpotriva, mi s-a parut o lectura fascinanta Codul lui Da Vinci, indiferent daca o fi sau nu si o baza reala in intriga. Probabil daca esti o fire mai religioasa, se poate sa fii destul de revoltat de ceea ce a scris Dan Brown in primele doua volume ale seriei Robert Langdon, adica Ingeri si Demoni si Codul lui Da Vinci. Simbolul pierdut nu am citit-o, asa ca nu stiu ce sa spun despre ea.
Oricum, trecand peste acest aspect, daca vorbim strict de constructia povestilor, mie mi se pare thrillere perfecte. Toate cartile lui (din seria asta, cel putin) au o constructie relativ asemanatoare, adica personajul pus intr-o situatie critica, un puzzle de rezolvat, o cursa contra timp, urmariri, ajutorul unei tipe atragatoare, etc. Deci exact elementele de baza ale unui thriller. Te tine in suspans de la primele pagini, sunt extrem de documentate cartile, te face sa crezi aproape orice. Si chiar nu le poti lasa din mana.
Asa ca din punctul meu de vedere, le recomand cu caldura 🙂
Cred în Dumnezeu, dar nu sunt adepta religiei şi toate cele.
Ai dreptate că te ţine în suspans şi mie îmi place foarte mult cum scrie, dar nu mai ştiu ce să cred când vine vorba de multe dintre acele idei ale conspiraţiei.
Mulţumesc mult de părere şi îţi urmăresc blogul cu mare drag. ❤
Mersi mult, Alice! 😀
Lectura placuta iti doresc! Poate revii cu o parere dupa ce termini cartea, sa imi spui ce impresii ti-a lasat.
O sa revin cu o parere cand o voi citi, o astep in colet, mi-am cumparat-o de black friday. Am vazut filmele si mi-au placut. Am toate cartile lui Brown inclusiv conspiratia si fortareata digitala singura care imi lipsea era Inferno.:-) ai punctat bine treaba cu cei care critica:-) bravo! Si pe mine ma enerveaza cei care asteapta scene de razboi intr-o carte erotica, sau filozofie intr-o carte fantasy, sau lipsa unei povesti de dragoste intr-o carte romantica.
Eu am citit doar Codul lui Da Vinci si Ingeri si demoni, dar mi-am propus sa citesc si restul la un moment dat. Inferno mi-a placut enorm, a avut absolut toate elementele pe care mi le doresc de la o carte. Chiar mi-ar placea sa imi spui cum ti se pare dupa ce o termini! Lectura placuta 😉
Foarte interesanta cartea. O citesc acum. Frumoasa recenzie.
Sper sa nu ma dezamageasca pana la final. Nu ma pot dezlipi de ea 😀 .
Multumesc, Robert! Oh, si eu sper sa nu te dezamageasca. Mie mi-a placut foarte mult, a fost o surpriza totala finalul!
Daca inca nu ai citit Simbolul pierdut, iti sugerez sa o faci cat mai repede si sa-l pui pe primul loc in wish-listul tau, din punctul meu de vedere e cel mai bun roman din cvartet si una dintre cele mai bune lecturi citite vreodata de catre mine, este pur si simplu fabuloasa. 😀
Mersi, Ioan! E garantat pe lista, nu imi place sa las seriile neterminate, doar ca s-ar putea sa mai dureze pana sa ajung la ea. Am pe putin vreo 30 de carti care ma asteapta in momentul asta pe raft sa le fac recenzii 😦
Evanghelia lui Dan Brown – o fumigena in fata istoriei
https://caleacatrecristos.jux.com/3876365
Mie mi se pare gresit sa pornesti de la ideea ca autorul crede lucrurile pe care le cred personajele sale. Am vazut ca ai subliniat si tu faptul ca Dan Brown sustine ca ceea ce scrie e fictiune, doar ca refuzi sa crezi ca este sincer spunand asta. Insa acest lucru ar insemna ca Brown crede la fel de mult si in celelalte povesti ale sale, nu? Iar Inferno de exemplu, are in centrul atentiei un fel de apocalipsa. Care, evident, este imaginara. Deci care e deosebirea? De ce povestea din primul volum ar fi o convingere personala a sa, in timp ce aceea din volumul 4 (sau poate si 2 si 3 de asemenea) ar fi doar fictiune?
Mie mi se pare ca a reusit o chestie foarte misto, si anume sa creeze o poveste care pare foarte veridica, dar ca un cititor istet ar trebui sa fie constient ca ceea ce citeste e totusi fictiune, ca treaba autorului este exact asta, sa ofere un aer cat mai realist povestii sale, sa te prinda, sa te convinga, etc. Nu conteaza aici ca e vorba de un cititor religios sau unul ateu, nu despre asta e vorba.
Mai mult, Dan Brown nu e nici singurul si nici primul autor care scrie o poveste ce are ca intriga diferite mistere sau conspiratii ce tin de religie si biserica. Cred ca a avut doar noroc sa publice la un moment potrivit si sa aiba o echipa de marketing foarte buna, care a transformat romanul sau intr-un best-seller, in timp ce alte zeci de carti similare au ramas in umbra.