Posted in Catherine Fisher

Carcera (seria Carcera, volumul 1) – Catherine Fisher

Carcera (seria Carcera, volumul 1) - Catherine FisherDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Verginica Barbu-Mititelu 

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

Imagineaza-ti o inchisoare atat de vasta, incat contine celule si coridoare, paduri, orase si mari. 

Imagineaza-ti un prizonier lipsit de memorie, convins ca vine de Afara – desi inchisoarea a fost sigilata de secole si un singur om a reusit sa evadeze.

Imagineaza-ti – intr-o societate in care timpul este interzis, mentinuta intr-o lume din secolul al saptesprezecelea si condusa de computere – o fata, Claudia, obligata sa ia parte la o casatorie aranjata, prinsa intr-un complot de asasinare de care-i e groaza si pe care, totodata, si-l doreste.

“Una dintre cele mai bune scriitoare de literatura fantasy a zilelor noastre… o calatorie minunat de intunecata si infricosatoare.” – Independent

“Se deosebeste de orice altceva… Dimensiunile sale imaginative si sfarsitul uluitor fac din aceasta carte unul dintre cele mai bune romane fantasy scrise in ultima vreme.” – Amanda Craig, The Times

“Catherine Fisher este o maestra a cuvintelor… O poveste captivanta si complexa a calatoriei extraordinare intreprinse de niste personaje construite cu multa imaginatie.” – Carousel

Parerea mea:

De Carcera am auzit de muuulta vreme, fusese laudata de Shauki si cum recomandarile lui merita retinute, iata ca am ajuns in sfarsit sa o citesc. Multumesc Libris, librarie online, pt sansa de a citi aceasta carte. O puteti achizitiona atat in romana, in colectia de carti online, cat si in engleza, in gama de carti in engleza, mai ales ca cel mai probabil dupa ce o veti termina, veti fi nerabdatori sa cititi si volumul urmator, despre care nu se stie cand si daca va mai fi tradus la noi.

Citind Carcera, nu pot decat sa ma intreb de ce astfel de carti fantasy sunt aproape ignorate de catre edituri, de ce nu sunt deloc promovate, de ce volumele urmatoare nu mai ajung sa fie traduse si de ce publicului tanar ii sunt recomandate cu insistenta povesti superficiale, repetitive, puerile si lipsite de complexitate. Catherine Fisher construieste o lume atat de captivanta si de complexa, realizeaza niste rasturnari de situatii atat de neasteptate si ofera un scenariu atat de original, incat nu poti sa nu te intrebi de ce literatura buna este aruncata intr-un colt de umbra si se prefera promovarea unor povesti care lasa mult de dorit.

Actiunea se desfasoara pe doua planuri. Pe de-o parte, exista Carcera. O inchisoare ermetica, enorma, in care fiecare aripa este ea insasi o lume vasta. O inchisoare vie, care observa si controleaza tot ce se intampla inautrul ei. Si din care, de sute de sni, nu a evadat decat o singura persoana, care ar putea foarte bine sa fie foar un mit lipsit de o baza reala. Pe de alta parte exista Afara, lumea reala, dar in care s-a instaurat un regim absurd ce impiedica orice progres, descoperire sau evolutie. Poate ca intr-adevar, unii mai triseaza, cate un gadget interzis mai este trecut pe sub mana si cate o masina de spalat ilegala mai scuteste cate o slujnica de ore bune de munca grea. Insa in general, o epoca victoriana idealizata a fost instalata in intreaga lume iar abaterile sunt prea putine. Protagonistii provin din aceste doua lumi diferite: din Carcera si de Afara. Amandoi isi au propriile lupte de dus, amandoi incep sa descopere secrete ce ameninta sa rastoarne totul iar povestile lor ajung sa se impleteasca la un moment dat si sa se completeze una pe alta. Si fiecare dintre ei va ajunge sa afle ca poate locul lor este gresit, poate povestea este eronata si poate ca sunt de fapt personaje in niste istorii cladite doar pe minciuni.

Povestea aduce in atentie si cateva personaje secundare remarcabile, iar ceea ce este mai interesant e ca protagonistii reusesc sa ajunga acolo unde trebuie doar datorita acestora. Daca in multe carti pentru tineri eroii sunt cei care dau nastere actiunii, ei sunt cei care determina desfasurarea lucrurilor si de ei depinde si soarta celor din jur, in Carcera, ei impart in mod egal acest rol cu personajele de langa ei. Pasii fiecarui personaj, fie principal sau secundar, influenteaza in mod egal destinul tuturor celor cu care are legaturi. Un alt lucru legat de personaje pe care trebuie neaparat sa il mentionez este acela ca personajele negative nu sunt deloc asa cum te astepti. Absolut toti antagonistii au momente in care sunt admirabili, momente in care ii iubesti poate mai mult decat pe protagonisti! In spatele actiunilor negative stau motivatii puternice, pe care e usor sa le intelegi.  Antieroii isi bazeaza convingerile si actiunile pe idei intelepte si pe o experienta vasta, sunt convingatori nu neaparat prin vreun talent de orator sau actor, ci tocmai prin motivatiile atat de logice. Astfel, e imposibil sa nu te intrebi daca sunt cu adevarat atat de rai pe cat ii considerai inainte sa ajungi sa ii cunosti.

Un alt lucru pe care trebuie sa il stiti este ca din acest roman lipsesc total cliseele. Nu veti gasi aici enervantele triunghiuri amoroase, nici pateticul insta love si in general, nici unul dintre ingredientele exasperante ale cartilor fantasy, young adult din ultimul timp. Carcera este dovada ca acest gen nu este nici pe departe superficial, pueril sau penibil. Daca acesta era impresia cu care ati ramas pana acum, inseamna ca ati citit prea multe carti gresite 🙂 Carcera are absolut tot ce ii trebuie: fantezie si realism in acelasi timp, imposibil transformat in posibil, intrigi viclene, personaje interesante, rasturnari de situatie aproape la fiecare capitol, suspans si multa, multa originalitate.

Bile albe:

Lipsa tiparelor, scenariu surprinzator, atentie pt detalii. Per ansamblu, Carcera este o poveste ce uimeste prin complexitate si prin caracterul imprevizibil.

Bile negre:

Nimic in afara de faptul ca seria pare sa fi fost abandonata pe termen nelimitat si prin urmare, nu se stie cand sau daca va mai fi tradus volumul urmator.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Razboiul Z – Max Brooks

 

Posted in Jon Robinson

Nowhere – Jon Robinson

Nowhere - Jon RobinsonNowhere – Jon Robinson

Disponibil la: Okian

Data aparitie: 4 iulie 2013

Numar pagini: 259

Sinopsis:

“Nimeni nu vine dupa noi.

Nici familiile noastre, nici politia.

Nimeni.”

Alyn, Jes, Ryan si Elsa sunt Nicaieri. Intr-un cub de beton, in mijlocul unei paduri dese. Prizonieri inauntru sunt o suta de adolescenti din toata tara. Sunt criminali. Dar nici unul dintre ei nu isi aminteste sa fi comis vreo crima. Cine i-a adus inauntru? Ce vor temnicierii lor? Si cum vor reusi vreodata sa evadeze…?

Parerea mea:

Cand am citit prima data sinopsisul acestei carti am stiut că trebuie neaparat sa parcurg intreaga poveste. Aceasta porneste de la o idee care e imposibil sa nu te intrige, sa nu te faca din prima secunda curios sa afli toate detaliile unui astfel de scenariu. 100 de adolescenti sunt închisi intr-o inchisoare secreta, de maxima siguranta. Se spune ca toti… CONTINUAREA AICI.

Posted in Rodica Ojog Brasoveanu

Spionaj la manastire – Rodica Ojog Brasoveanu

Spionaj la manastire - Rodica Ojog BrasoveanuSpionaj la manastire – Rodica Ojog Brasoveanu

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Numar pagini: 272

Sinopsis:

Agera, ironica, neinduplecata, Minerva Tutovan are sare si piper. Atat cat trebuie pentru ca povestea cu necunoscute sa te tina cu sufletul la gura pagina dupa pagina.

In romanul Rodicai Ojog-Brasoveanu umorul este el acasa, iar suspansul atinge cele mai inalte inaltimi. Cititorul are o multime de enigme de dezlegat si spatii misterioase de vizita. Cartea se recomanda ca antidot la plictis.

Parerea mea:

Desi am descoperit-o tarziu pe Rodica Ojog Brasoveanu, odata cu prima carte citita m-am indragostit iremediabil de stilul ei. Cred sincer ca nu exista personaje mai vii ca ale ei, mai veridice si mai complexe. Sunt mereu intr-o stare de nerabdare atunci cand vine vorba de cartile ei. Pe de-o parte, abia astept sa mai citesc inca un roman, iar pe de alta parte incerc parca sa nu ma grabesc deloc, tocmai ca sa nu ajung la momentul in care voi fi parcurs deja… CONTINUAREA AICI.

Posted in John Green

Sub aceeasi stea – John Green

Sub aceeasi stea - John GreenDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Young Fiction Connection

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 312

Sinopsis:

Fara suferinta, cum am putea sti ce e bucuria?

„Isi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viata mea? Ce vreau sa las in urma?”

Desi un medicament miraculos i-a prelungit viata, Hazel Grace Lancaster, in varsta de 16 ani, are impresia ca de cand se stie a fost „in faza terminala”. Insa atunci cand fermecatorul Augustus Waters, suferind si el de aceeasi boala cumplita, apare la intalnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisa.

Spirite inrudite, impartind acelasi farmec si acelasi simt al umorului, Hazel si Gus incep o cursa contra cronometru in care invata ce inseamna sa iubesti.

„Sub aceeasi stea este un amestec de melancolie, duiosie, intelepciune si umor.” – The New York Times

Parerea mea:

Nu am nici cea mai vaga idee daca exista cititori care au criticat vreun aspect al acestei carti. Nu am intrat pe GoodReads dupa ce am terminat volumul, asa cum fac de obicei, nu am fost curioasa sa citesc impresiile de acolo, nu m-a interesat punctajul cartii si nici modul in care a fost perceputa de catre ceilalti cititori. Si mda… sunt total incapabila sa fac o recenzie obiectiva. Pentru ca povestea aceasta m-a prins intr-un mod total diferit fata de alte romane YA, intr-un mod in care am uitat complet de orice detalii „tehnice”.  Odata ce incepi Sub aceeasi stea uiti de tot. Nu mai e decat povestea aceasta si emotiile pe care le genereaza. Iar autorul reuseste din plin sa te faca sa percepi totul ca si cum tu ai fi in pielea protagonistei, ca si cum tu i-ai trai drama.

Asa cum probabil stiti deja, romanul o are in centrul atentiei pe Hazel, o adolescenta bolnava de cancer, conectata in permanenta la un aparat care o ajuta sa respire si constienta de faptul ca oricare dintre zilele pe care le traieste ar putea fi ultima ei zi. In primele capitole ale cartii esti deja aruncat intr-un univers diferit si ai ocazia de a vedea lumea intr-o cu totul alta lumina. Pentru ca a fi bolnav in faza terminala te obliga sa ai o altfel de perceptie asupra vietii. Boala devine normalul acestor oameni, iar drama este cumva transformata in ceva comun. Traind zi de zi sub umbra mortii devii aproape imun la „efectele ei secundare”.  Acesta a fost probabil aspectul cel mai uimitor al cartii. Faptul ca Hazel este o adolescenta atat de normala daca reusesti sa ignori conditia ei de persoana bolnava. Intalnirile ei cu alti adolescenti aflati in aceeasi situatie te uimesc tocmai prin modul in care ei isi trateaza boala, fara pic de tragism. Glumele lor ating ating aproape intr-un mod crud subiecte sensibile, in dialogurile lor apar adesea nume ale unor copii ce au pierdut deja lupta contra bolii, iar crizele adevarate iau nastere doar in situatiile cele mai grave. Surprinzator sau nu, romanul este teribil de amuzant la inceput. Vocea lui Hazel este autentica, normala, veridica si incarcata de umor. Insa in acelasi timp, nu te lasa sa uiti nici o clipa ce fel de poveste citesti, chiar daca reuseste sa o imbrace intr-un stil ce oscileaza intre ironie si amuzament real. Probabil nu am mai zambit atat de des nici macar la romanele ce se vor cu adevarat a fi nostime. Totusi, dupa cate o pagina in care reusesti sa te destinzi si poate chiar sa chicotesti la anumite momente, autorul arunca unele pasaje care te readuc in cel mai abrupt mod la realitate. Trebuie sa stiti ca in ciuda faptului ca mai tarziu cartea devine extrem de trista si ca moartea este o constiinta permanenta, John Green te face sa nu regreti ca ai patruns intr-o astfel de lume nici macar in clipele in care nu mai poti opri lacrimile ce-ti siroiesc pe obraz.

Povestea de dragoste dintre Hazel si Augustus debuteaza in acelasi mod plin de contraste. Pe de-o parte pastrand aproape un ritm normal, fara a parea nici o clipa exagerat si pe de alta parte, cumva grabit tocmai din cauza continuei amenintari a mortii ce planeaza asupra personajelor. Insa conversatiile celor doi sunt savuroase, personalitatile lor se impletesc in cel mai armonios mod, iar autorul reuseste sa te faca sa ii indragesti asa cum rar ajungi sa indragesti personaje fictive. Cred ca e imposibil sa iti alegi un personaj favorit, pentru ca atat protagonistii cat si unele personaje secundare sunt atat de fermecatoare incat cu greu ai putea sa il preferi pe unul in defavoarea altuia.

Pana la un punct, chiar ma intrebam de ce atatia cititori povesteau in recenziile lor cat de tragica este povestea. Pentru ca da, bineinteles, exista un sir continuu de drame, insa asa cum spuneam, impresia de ansamblu este un mix de speranta, teama, resemnare si entuziasm in fata celor mai marunte bucurii ale vietii. Insa de la un punct, actiunea o ia pe o panta descendenta intr-un ritm extrem de rapid. Tot ce parea pana atunci sa se fi stabilizat pe o linie dreapta se duce deodata la vale, iar bruma de fericire de pana atunci e inlocuita de o avalansa de tragedii. Recunosc ca de aici si pana la final am plans aproape continuu, oricat de tare incercam sa ma abtin. Pentru ca autorul este la fel de talentat in a te face sa simti durerea pe cat de abil era sa iti transmita primii fiori ai dragostei, bucuriile micute sau entuziasmul unor prime experiente. Nici nu stiu cum sa explic exact capacitatea sa de a-ti oferi toate aceste emotii. Dar simti TOT! Socul, rusinea, regretul, durerea, pierderea, anticiparea mortii, vidul lumii lipsite deodata de acel om care a reusit sa iti ofere pentru cateva luni un univers total diferit, TOTUL! Sentimentele fiecarui personaj iti sunt deodata impregnate adanc in suflet, treci de la emotiile unui personaj la cele ale celorlalte si simti absolut tot ce simte fiecare dintre ele: cel aflat in pragul mortii, cel care l-a iubit mai presus de orice, cei care i-au dat viata, cei care i-au fost prieteni sau frati, cei care stiu ca in scurt timp vor experimenta aceeasi durere in cadrul propriei familii. Intreaga poveste este un carusel de emotii, te arunca intr-o gaura neagra, te face sa absorbi sentimente pe care nu credeai ca le vei putea intelege vreodata, iti ofera o viziune diferita asupra vietii, asupra bolii, asupra durerii – fizice sau psihice, asupra mortii si asupra intregii lumi. Si asa cum spuneam, chiar daca este pana la urma o carte trista, nu regreti nici o clipa ca ai citit-o, oricat de multe lacrimi ai varsa din cauza ei.

Am furat de pe blogul More than ordinary books o imagine care ilustreaza perfect starea mea de pe parcursul citirii cartii si pe care am descoperit-o chiar a doua zi dupa ce am incheiat eu lectura. Ceea ce ma face sa cred ca probabil majoritatea cititorilor au reactii similare…

sub aceeasi stea - reactie

Multumesc editurii Trei pentru sansa de a citi aceasta poveste incredibila. Nu cred ca exista nici un cititor care ar putea ramane rece in fata ei sau care nu s-ar simti intr-o oarecare masura schimbat dupa citirea ei. Asa ca o recomand din suflet tuturor, este o experienta zguduitoare si induiosatoare, un roman care ti se lipeste pur si simplu de suflet.

Bile albe:

Talentul de a amesteca emotii atat de diferite, de a trata un subiect atat de sensibil intr-un mod fermecator si in permanenta contrastant si de a crea o poveste uimitoare si imposibil de uitat.

Bile negre:

Poate doar citatul de pe coperta („Fara suferinta, cum am putea sti ce e bucuria?”) care este cumva in conflict cu mentalitatea protagonistei.

Posted in Danielle Trussoni

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1) – Danielle Trussoni

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1) - Danielle TrussoniDisponibil la: Litera

Colectia: Thriller

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 736

Sinopsis:

In Angelologia (2006), Danielle Trussoni debuteaza in domeniul fictiunii cu o poveste fascinanta, despre o straveche confruntare – reaprinsa in vremurile noastre – intre ingeri si oameni, impletind savant cultura biblica si pe cea mitica, care va face deliciul fanilor de thrillere istorice.

Evangeline era o copila atunci cand tatal ei a incredintat-o maicutelor de la manastirea St Rose. La douazeci si trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 ii reveleaza tinerei o istorie secreta de acum o mie de ani, un stravechi conflict intre Societatea Angelologilor si nephilimi, descendentii rezultati din impreunarea ingerilor cu oamenii. Generatii intregi de angelologi si-au pus viata in slujba anihilarii nephilimilor, iar misiunea lor, careia Evangeline i-a fost de mult menita, o poarta din bucolica ei manastire in centrul opulentei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteste de istorie si de personaje captivante, impleteste traditia biblica, mitul orfic si viziunea miltoniana a paradisului pierdut intr-o poveste fascinanta, despre oameni obisnuiti prinsi intr-o lupta care va decide soarta omenirii.

Parerea mea:

Angelologia este un thriller fantasy (nu neaparat unul doar pentru adolescenti), care aduce o viziune noua asupra nephilimilor – urmasii ingerilor cazuti. Daca pana acum eram obisnuiti ca acestia sa fie portretizati ca personaje pozitive, Danielle Trussoni vine cu o idee unica. In cartea ei acesti ingeri sunt prezentati ca un grup inamic al omenirii, care de secole profita si asupreste societatea. Cu o atmosfera de… CONTINUAREA AICI.