Disponibil la: Editura TREI
Colectia: Young Fiction
Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus
Numar pagini: 288
Sinopsis:
Christopher, un baiat de 15 ani, sufera de sindromul Asperger, o forma de autism. Are o memorie fotografica. Intelege matematica. Intelege stiinta. Ceea ce nu poate intelege el sunt oamenii.
Cand il gaseste pe Wellington, cainele vecinului sau, zacand mort pe o peluza din apropiere, se decide sa porneasca in cautarea asasinului si sa scrie un roman politist despre aceasta. In incursiunea sa va descoperi insa alte mistere ce pot face ca intreaga lume din jurul sau sa se prabuseasca.
Aparut in Anglia, romanul O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii s-a bucurat de un enorm succes, devenind un bestseller absolut in majoritatea tarilor in care a fost publicat si fiind recompensat cu 17 premii literare, printre care Whitbread Award si Los Angeles Times Book Prize.
“Nu am mai citit niciodata o carte atat de plina de umor si seriozitate in acelasi timp… Va sfatuiesc sa o cumparati in dublu exemplar, o sa vreti s-o dati la prieteni, dar nu va veti indura sa o imprumutati pe a voastra.” – Arthur Golden
“Cand merg cu autobuzul la scoala ma uit la masinile care trec pe langa noi si le retin culorile.
3 masini rosii la rand inseamna ca va fi o Zi Destul de Buna. 4 masini rosii inseamna ca va fi o Zi Buna. 5 masini rosii inseamna ca va fi o Zi Foarte Buna. Iar 4 masini galbene la rand inseamna ca va fi o Zi Neagra, adica o zi in care nu vorbesc cu nimeni si nu mananc la pranz nimic si Nu-mi Asum Riscuri, fiindca galbenul e culoarea cremei de oua, a liniilor duble galbene si a frigurilor galbene, care e o boala mortala. Dar daca vad 3 masini rosii la rand sau 4 masini rosii la rand sau 5 masini rosii la rand, ma simt in siguranta si este o zi buna pentru un proiect.”
Parerea mea:
Romanul lui Mark Haddon spune povestea unui baiat de 15 ani care sufera de o forma de autism. Intamplarile sunt narate din punctul de vedere al lui Christopher, ceea ce ne ofera ocazia sa privim lumea prin ochii lui.
Trebuie sa recunosc ca pe tot parcursul cartii m-am gandit continuu la parintii lui Christopher. Nu am putut sa imi scot din minte in nici o clipa lupta continua pe care acestia o duc, modul in care viata oricum plina de dificultati devine pentru ei chiar mai grea, cum fiecare zi este o provocare ce le solicita toata fiinta. Pentru ca, desi isi iubesc fiul in ciuda bolii si sunt mandri de acesta, efortul de a-l creste e fara indoiala insutit fata de cum ar fi daca ar avea un copil normal. Si nu stiu in ce masura Christopher reuseste sa realizeze asta sau sa aprecieze rabdarea cu care este tratat.
Desi foarte inteligent (Christopher este foarte bun la matematica si fizica de exemplu), protagonistul are probleme in a pricepe expresiile de pe fetele celorlalti si de asemenea de foarte multe ori, nu le intelege starea de spirit, nu sesizeaza intelesurile ascunse pe care le au cuvintele lor. Desi povestea este narata din perspectiva lui Christopher, nu sunt nici acum sigura daca personajul constientizeaza sau nu modul in care ii influenteaza pe cei dragi fiecare greseala a sa. Nu am reusit sa imi dau seama daca nu pricepe aceste lucruri sau daca pur si simplu nu ii pasa de ele. Pentru ca uneori, Christopher ia decizii in cunostinta de cauza. Stie ca ceea ce face nu este in regula si incearca sa gaseasca portite prin care sa iasa cu bine. Mai mult, frica pare sa fie singurul aspect care il tine intre niste limite si in fata caruia reactioneaza. Nu grija pentru parintii sai, nu constiinta ca ceva nu este corect, nu recunostinta fata de efortul constant al celor dragi, ci doar teama: de pedeapsa sau cearta, de cei din jur, de necunoscut, etc. Am senzatia ca nu am reusit sa il cunosc deloc pe Christopher, desi toata cartea este despre el. Insa oscilez intre a-l considera un copil inocent care pur si simplu nu poate sa vada niste lucruri evidente din cauza bolii de care sufera sau a-l privi ca pe un adolescent care ii manipuleaza intr-un fel pe cei din jur bazandu-se pe aceasta afectiune a sa. Evident, Christopher este pana la urma ca oricare alt adolescent din punctul acesta de vedere, pentru ca toti copiii se folosesc de diferite tertipuri nevinovate pentru a obtine ceea ce isi doresc din partea familiei. Insa lucrul acesta e cumva surprinzator in cazul protagonistului, din partea caruia m-as fi asteptat cred sa fie un exemplu de inocenta tinand cont de situatia sa.
Desi incepe cu un mister, romanul se transforma la un moment dat mai degraba intr-o poveste de familie destul de sumbra. Secretele initiale se sting fara prea mult suspans, insa in scurt timp, ni se dezvaluie niste adevaruri despre care nici macar nu aveam habar ca sunt ascunse. Asa ca, desi firul narativ nu decurge asa cum se preconiza la inceput, directia pe care o urmeaza ofera cateva rasturnari de situatie total neasteptate.
Poate ca povestea nu ofera tocmai o serie de aventuri interesante asa cum credeam initial, insa pluseaza in alte aspecte. Modul in care suntem transpusi in mintea unui adolescent bolnav de autism mi s-a parut remarcabil redat si ofera o perspectiva unica. Mai mult, relatiile cu cei din jur sunt si ele atent creionate. Mi s-a parut uimitor felul in care persoanele specializate reusesc sa inteleaga cum functioneaza mintea unui astfel de copil si de asemenea, cum reusesc aproape fara nici un efort sa foloseasca exact tehnicile si limbajul potrivite. Evident, de aceea si sunt specialisti, insa este de-a dreptul fascinant sa observi cum se traduce o astfel de relatie cu adevarat. Si de asemenea, cum parintii, in ciuda iubirii pe care o poarta copilului, uita adesea sa mai incerce, sa mai spere, sa mai creada. Intr-adevar, efortul lor este continuu, nu se incheie la ora inchiderii scolii, asa ca e usor de inteles de ce gresesc adesea, de ce aleg calea mai simpla, de ce vor ca lucrurile sa se aseze de la sine. Pentru ca dupa ani si ani de lupte continue, este imposibil sa nu te simti obosit. Insa chiar stiind asta, tot te surprinde faptul ca exact cei mai importanti oameni din viata unui copil cu probleme pot fi si cei care il ranesc neintentionat cel mai des.
In ciuda subiectului delicat, O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii nu este o carte care sa te lase cu ochii in lacrimi. Insa iti ofera o perspectiva noua asupra unor lucruri la care probabil nu obisnuiesti sa te gandesti decat ocazional si reuseste sa iti ramana extrem de bine intiparita in minte. Este induiosatoare fara a se transforma intr-o drama ieftina si te pune fata in fata cu o serie de intrebari, cu ganduri privind alegerile pe care le facem, deciziile pe care le luam si modul in care privin ceea ce este in jurul nostru.
Multumesc Editurii Trei pentru ca mi-a oferit aceasta carte pentru recenzie.
Bile albe:
Modul impecabil prin care autorul reda felul in care functioneaza mintea unui copil ce sufera de autism.
Bile negre:
Scenariul propriu-zis nu este unul care sa te tina cu ochii lipiti de pagina. Nu ma intelegeti gresit, romanul este interesant, eram in permanenta curioasa sa descopar cum vor evolua lucrurile, insa nu chiar genul de carte pe care nu poti sa o lasi din mana sub nici o forma. Nu m-a deranjat neaparat acest aspect, insa trebuia sa il mentionez din cauza faptului ca volumul este destul de diferit fata de modul in care mi l-am imaginat, citind descrierea si titlul.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
