carti adolescenti – Page 24

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Posted on 16/04/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Sarah Mlynowski

Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) – Sarah Mlynowski

Posted on 15/04/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Epica

Colectia: Young Adult/+13 ani – Contemporary Fiction

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 336

Sinopsis:

Daca i se ofera ocazia, care fata de saisprezece ani n-ar profita de sansa de a se muta acasa la o prietena si de a trai amandoua fara supravegherea parintilor? Cu toate ca „ocazie” poate sa nu fie termenul potrivit, din moment ce April a trebuit sa-i spuna tatalui ei un foarte marunt neadevar, ca s-o faca sa devina posibila (vezi #1: Ne-am mintit parintii). Insa ea si colocatara ei, Vi, sunt pe deplin responsabile si capabile sa-si poarte singure de grija. Cum de-au ajuns la „Am chiulit de la scoala” (#3), „Am dat o petrecere trasnita” (#8), „Am cumparat un jacuzzi” (#4), si, hm, „Am adapostit o fugara” (#7), cam este un mister pana si pentru ele.

In aceasta amuzanta si dulce-amaruie poveste, Sarah Mlynowski sondeaza mintea si sufletul unei fete care ramane pentru prima oara pe cont propriu. Ca sa ajunga cu bine la capatul anului scolar, April va fi nevoita sa jongleze cu un triunghi amoros, sa invete sa se descurce singura si sa accepte faptul ca lumea ei, cu atata grija construita, s-ar putea narui pur si simplu… odata cu fiecare lucru pe care n-ar fi trebuit sa-l faca.

Parerea mea:

Pusesem ochii pe acest roman inca dinainte sa aud ca va ajunge si la noi, iar faptul ca editura Epica a decis sa il publice nu a putut decat sa ma bucure. Titlul iti atrage imediat atentia, iar descrierea promite o lectura amuzanta si usoara, perfecta pentru a te relaxa intre doua romane mai complexe.

Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. O poveste haioasa, placuta, cu cateva scene si replici care m-au facut sa pufnesc in ras. In metroul aglomerat! Deci da, umorul a fost perfect dozat. In plus, se citeste rapid, stilul narativ este adolescentin si nostim, pastrandu-si insa nota de realism, asa ca nu ar trebui sa mai ezitati in fata rafturilor. Banuiesc ca nimeni nu se asteapta la cine stie ce lectii de viata, actiuni pline de logica si responsabilitate, vreo morala sau vreun mesaj incarcat de profunzime. Autoarea insista intr-adevar asupra catorva sfaturi, in speciale legate de sex, insa per ansamblu, romanul ar trebui citit mai degraba pentru relaxare decat pentru indemnuri. Daca sunteti inca adolescenti, e cu atat mai bine sa prindeti mesajele strecurate si sa luati aminte din lectia frumos ascunsa in poveste.

Stiu ca unii cititori au fost nemultumiti de usurinta cu care April reuseste sa isi pacaleasca tatal sa o lase sa locuiasca la prietena ei cateva luni. Poate ca intr-adevar, un parinte normal nu ar proceda asa. Sau poate ca, pana la urma, unii parinti chiar au incredere in copii lor si nu ii suspecteaza pe acestia de scenarii false, atent construite. Sau poate ca unii parinti sunt atat de prinsi de schimbarile majore din viata lor incat la un moment dat dau gres din cauza asta exact in relatia cu copilul lor. In orice caz, nici nu mai conteaza, pentru ca pana la urma nu asta este important in aceasta poveste. Iar atitudinea mamei lui April, desi neobisnuita la prima vedere, este destul de usor de inteles: se simte vinovata, este responsabila de destramarea familiei si a gresit de mai multe ori in fata fiicei sale. Asa ca singura metoda prin care ii poate castiga din nou increderea si prietenia este sa incerce sa aiba grija de ea si sa ii ofere sprijinul de la distanta, chiar daca nu este de acord cu actiunile pe care April le intreprinde. Orice alta atitudine ar duce la o ruptura definitiva, asa ca mama protagonistei alege raul cel mai mic si incearca sa carpeasca ceea ce a mai ramas din relatia mama-fiica, pentru a nu o pierde definitiv pe April. Si pana la urma, sa fim seriosi… Daca tatal lui April nu era usor de pacalit si mama sa nu i-ar fi pastrat acesteia secretele, nu mai aveam ce poveste sa citim, nu-i asa? Asa ca ar trebui sa ne axam doar pe faptul ca autoarea ia un vis comun probabil tuturor adolescentilor – acela de a locui singuri cu prietenii, la sute de kilometri de parinti – si il pune in scena ca sa vedem ce iese. Personal, cred ca rezultatul a fost mai optimist decat ma asteptam.

In ciuda incurcaturilor in care intra si a greselilor pe care le fac uneori, April si Vi, prietena care o gazduieste, reusesc sa nu intre in vreun bucluc prea mare si sa se tina la distanta de problemele cu adevarat grave care ar fi putut sa apara. Mi-a placut deci ca April nu se schimba prea mult in momentul in care se muta la prietena ei, incearca sa fie cat de cat responsabila si isi dozeaza exact cum trebuie distractiile si indatoririle. Desi da gres de cateva ori, cred ca se descurca indeajuns de bine pentru o adolescenta de 16 ani care e fortata pentru prima data sa aiba grija de fiecare aspect al vietii sale. Vi mi s-a parut si mai interesanta. Obisnuita sa locuiasca fara parinti si sa se descurce singura, este mai matura si mai provocatoare decat April, desi le desparte doar un an. Pare mai indrazneata, stie deja ce lucruri pot fi facute fara a avea probleme si ce distractii ar trebui evitate, gandeste logic, are un plan pentru viitor foarte atent creionat si isi controleaza fiecare aspect al vietii. Desi in unele momente pare sa o traga pe April in directii incetosate, de fapt nu are nici o intentie rea si nici unul dintre planurile ei nu au rezultate proaste. Asa cum spuneam si mai devreme, Vi are deja experienta locuitului fara parinti si stie clar cat sa inainteze si cand sa se opreasca pentru a nu-si crea probleme. Legat de faptul ca nu il suporta pe iubitul lui April si ca incearca sa o faca pe aceasta sa priveasca si la baietii din jur.. intr-adevar, poate ca nu este o atitudine foarte corecta, insa.. chiar nu vi s-a intamplat niciodata sa aveti impresia ca iubitul prietenei voastre nu o merita si sa incercati sa o faceti sa isi indrepte atentia catre altcineva mai potrivit? 😀 Eu am fost de-a dreptul incantata atunci cand am vazut ca Vi nu s-a inselat.

Mi-au placut si multe dintre personajele secundare, mi-au placut prieteniile sincere care se nasc intre ele si modul in care nici unul dintre amicii lui April nu se dau inapoi de la a-i oferi ajutorul atunci cand are nevoie. Bineinteles, singurul personaj care nu mi-a placut – desi am incercat, cel putin o bucata de vreme – a fost Noah, iubitul lui April. In ciuda faptului ca el a gresit, incearca de nenumarate ori sa se puna in locul victimei, o invinovateste fara motiv pe April si incearca sa o manipuleze, distruge fiecare distractie exact atunci cand totul era perfect, face tot posibilul sa o indeparteze de persoanele care ar putea sa ii deschida ochii cu adevarat, nu ii este alaturi cand are nevoie de el, iar la final se dovedeste a fi chiar mai detestabil decat era de asteptat. Mi-a placut ca autoarea o face pe April indeajuns de puternica in final pentru a se desprinde dintr-o relatie care nu ii mai aducea decat nefericire si pentru a-si putea alege oamenii care intr-adevar merita sa ii stea alaturi.

Bile albe:

– Povestea relaxanta, cateva momente cu adevarat amuzante, personaje placute si un mod de a transmite sentimentele adolescentine foarte clar si realist. In plus, unele emotii au fost surprinzator de puternice: teama lui April ca tatal ei va afla adevarul este aproape palpabila in anumite momente, deznadejdea ei de la final este si ea transmisa in mod exemplar, entuziasmul ce se combina cu frica se simte de-a lungul intregii lecturi, etc.

Bile negre:

– Desi mesajul referitor la importanta sexului protejat si mai ales cel privind decizia de a face sex pentru prima data sunt de apreciat, s-a insistat parca atat mult asupra lor incat devine aproape exasperant la un moment dat sa citesti a nu stiu cata oara gandurile lui April despre asta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Beta (seria Annex, volumul 1) – Rachel Cohn

Numere (seria Numere, volumul 1) – Rachel Ward

Kimberly Sabatini

Touching the Surface – Kimberly Sabatini

Posted on 04/04/201329/10/2014 by roxtao

Touching the Surface

Kimberly Sabatini

Data aparitie: 30 octombrie 2012

Numar pagini: 352

Sinopsis:

Descopera viata de apoi in acest roman paranormal, liric, care iti va face inima sa pluteasca. Atunci cand Elliot moare pentru a treia oara, stie ca trebuie sa o fi dat in bara rau de tot. Nu isi aminteste cum a aterizat din nou in viata de apoi, dar stie ca aceasta este ultima ei sansa de a indrepta lucrurile.

Elliot vrea doar sa treaca mai departe, dar mai intai este fortata sa isi infrunte trecutul si sa isi cerceteze amintirile dureroase pe care ar prefera de fapt sa le pastreze ingropate. Amintiri ale unor persoane pe care le-a ranit, ale oamenilor pe care i-a tradat.. si a celor pe care i-a ucis.

Pe masura ce incepe sa asambleze puzzle-ul format din secretele si greselile din trecutul sau, Elliot trebuie sa gaseasca o cale prin care sa obtina iertarea persoanei pe care a ranit-o cel mai mult si sa le dezvaluie adevarul despre ea celor doi baieti pe care ii iubeste… chiar daca asta inseamna sa ii piarda pe amandoi pentru totdeauna.

Mentiune:

Recenzia face parte din Touching the Surface (Romanian) Blog Tour. Mai multe detalii despre desfasurarea acestui blog tour puteti afla de pe blogul Identify reading.

Parerea mea:

Daca ar trebui sa caracterizez romanul Touching the Surface printr-un singur cuvant, acela ar fi “interesant”. Poate ca suna aproape banal, mai ales fiind vorba de o poveste fantasy – si mare parte dintre acest tip de carti sunt interesante, dar credeti-ma ca este una dintre cele mai surprinzatoare carti YA pe care le-am citit in ultima vreme. Desi fantasy, romanul se indreapta in directii destul de rar abordate de catre majoritatea autorilor.

In Touching the Surface scriitoarea te poarta printre lumi si vieti. Mai exact, in viata de apoi, insa nu in locurile acelea de fericire sau suferinta eterna, ci intr-un fel de purgatoriu, in care sufletele isi regasesc identitatea, isi recupereaza amintirile si incearca sa evolueze pentru a trece in sfarsit in nivelul superior. Protagonista este un astfel de suflet, aflat la cea de-a treia incercare. Acum este ultima ei sansa de a merge mai departe, insa de data aceasta totul este mai greu. Amintirile din ultima viata se incapataneaza sa ramana mai mult ascunse, prietena sa care i-a fost alaturi in toate vietile de pana atunci o indeparteaza brusc, doi frati total diferiti unul de altul par a fi legati de ea prin fire ce o infricoseaza si in plus, descopera o serie de secrete care o dau peste cap. Iar ea nu are idee ce ar fi trebuit sa invete din toate vietile pe care le-a trait si ce anume o impiedica sa evolueze.

Elliot nu este deloc o protagonista care sa se faca usor placuta. Cel putin, mie asa mi s-a parut. Se victimizeaza pana si in cele mai banale situatii, este total insensibila la nevoile sau sentimentele celor din jur, ii raneste adesea pe cei dragi, are pretentia ca toata lumea sa se comporte cu ea ca si cum ar fi centrul universului si oricat de mult ar gresi, tot ea se comporta ca si cum ar fi fost victima iar ceilalti ar trebui sa ii ceara iertare. In plus, are momente in care reactioneaza impulsiv, haotic si lipsit de logica. Cred ca dintre toate personajele, tocmai ea mi-a placut cel mai putin. Spre final, pare sa inteleaga in sfarsit ce anume ar trebui sa indrepte in comportamentul ei, insa nu stiu daca asta se intampla datorita a ceea ce a invatat sau datorita faptului ca toate lucrurile s-au asezat pana la urma exact cum trebuia.

Au existat cateva aspecte pe care in prima faza nu le-am inteles sau m-au deranjat. Pe masura ce am continuat sa citesc insa, mi-am dat seama ca aveam o perspectiva gresita asupra situatiilor. Ma refer aici la triunghiul amoros ce pare sa se formeze si la relatia ciudata dintre aproape toate personajele, fie ele secundare sau principale. Triunghiul se dovedeste din fericire a fi doar o iluzie. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat mi se pare ca s-a abuzat mult prea mult de acest gen de relatii in cartile YA. Cat despre relatiile dintre personaje, pentru o bucata de timp, mi se pareau absurde, nerealiste, exagerate si ciudate. Personajele se comporta ca si cum ar fi o mare familie iubitoare, au gesturi si momente de o tandrete total inexplicabila, mai ales ca unele dintre ele nu par sa se cunoasca de prea multa vreme sau sa fi petrecut indeajuns timp impreuna pentru a dezvolta astfel de sentimente. Insa la un moment dat, am realizat ca nu le priveam de fapt in lumina in cate trebuia… Uitam ca sunt de fapt suflete aflate intr-o alta lume si le judecam ca si cand ar fi fost oameni obisnuiti. Desi stiam de la inceput ce sunt, abia mai tarziu mi-am dat seama ca fiind spirite, au un alt sistem de gandire, mai putin ingradit, iar purtarea lor este dictata in special de emotii si sentimente, acestea fiind mult mai accentuate decat in cazul unor oameni normali. In plus, trairile si sentimentele din alte vieti, desi trecute de multa vreme, au lasat totusi urme in constiinta personajelor. Asa ca dintr-un lucru pe care nu il intelegeam initial, acest aspect a devenit brusc unul dintre preferatele mele. Mi-a placut mult modul in care autoarea a diferentiat cele doua lumi nu doar prin schimbarile evidente si intr-o oarecare masura previzibile, ci si prin astfel de detalii unice si surprinzatoare.

Per ansamblu, povestea este una interesanta, uimitoare pe alocuri, ce abordeaza o idee rar folosita si o trateaza intr-un mod aproape ireprosabil. Nu am putut sa nu remarc faptul ca romanul pastreaza cateva nuante stranii si ca iti da o stare neobisnuita, iar impresia finala este ca printre randuri, se ascunde ceva ireal, magic si fascinant.

Bile albe:

– Combinatia dintre aspectele tipice literaturii pentru tineri si ideile originale si modul in care autoarea reuseste sa transforme unele lucruri pe care le-ai considera initial banale in unele care te surprind in totalitate.

Bile negre:

– Comportamentul imatur al protagonistei. Inteleg ca trebuia sa fie intr-o oarecare masura asa, tinand cont ca a ajuns la a treia incercare si inca nu a reusit sa isi dea seama de ce anume este nevoie ca sa treaca mai departe. Insa mi se pare ca actiunile si reactiile ei sunt totusi putin exagerate si nici nu sunt convinsa ca pana la final a reusit sa se schimbe atat cat trebuia, chiar daca o vedem evoluand putin totusi si avand parte de cateva revelatii.

English version:

Sinopsis:

Experience the afterlife in this lyrical, paranormal debut novel that will send your heart soaring.When Elliot finds herself dead for the third time, she knows she must have messed up, big-time. She doesn’t remember how she landed in the afterlife again, but she knows this is her last chance to get things right.

Elliot just wants to move on, but first she will be forced to face her past and delve into the painful memories she’d rather keep buried. Memories of people she’s hurt, people she’s betrayed…and people she’s killed.

As she pieces together the secrets and mistakes of her past, Elliot must find a way to earn the forgiveness of the person she’s hurt most, and reveal the truth about herself to the two boys she loves…even if it means losing them both forever.

Note:

This review is part of the Touching the Surface (Romanian) Blog Tour. You can find out more details about it’s course on Identify reading.

My opinion:

If I should describe the novel Touching the Surface with a single word, it would be “interesting”. Maybe it sounds almost ordinary, especially because we’re talking about a fantasy novel – and many of these books are really interesting, but believe me, this is one of the most surprising YA books I’ve read lately. Although fantasy, the story is raising in a course that is rarely approached by most of the authors.

In Touching the Surface, the author is carrying you through the worlds and lives. More exactly, in the Afterlife, but not in those places of eternal happiness or despair, but in a limbo where the souls are trying to find again their identities, to access their memories and to grow in order to go to the higher level. The main character is one of these souls and she’s at her third try. Now it’s her last chance to evolve and go in the next plan, but this time everything is more difficult. Her memories of the past lives stay hidden, her best friend that was near her through all her lives is suddenly drawing away from her, two very different brothers seem to be bonded with her through some scary chains and she discovers some secrets that astound her. And she has no idea what was she supposed to learn from her past lives and what’s keeping her from evolving.

Elliot is clearly not one of the characters you like easily. Not from my point of view, anyway. She keeps playing the victim even in the most unimportant situations, she is totally insensible to the others’ needs or feelings, she often hurts them, she wants everybody to consider her the center of the universe and no matter how many times she does a mistake, she’s the one acting like she’s the victim. Furthermore, there are moments when she reacts impulsively, chaotic and without any logic. I think that from all the characters, she’s the only one I did not like. In the end, she seems to understand what is wrong in her behavior, but I don’t know if this happens because of what she learned or because the fact that everything finally settles as she wished.

There were a few aspects that I didn’t understand or that bothered me for a while. But as I kept reading, I realized I was having a wrong perspective over those things. I’m talking about the love triangle that seems to grow and about the weird relation between all the characters. Fortunately, the triangle proves to be an illusion. I can only be happy about this, because I think this kind of relation was excessively used in the YA books. Regarding the characters’ relations, for a while I considered them absurd, unrealistic and weird. The characters act like a big, loving family, they have gestures that seem inexplicable tender, especially when some of the characters don’t seem to know each other for a long time and they didn’t spend enough time together in order to develop this kind of feelings. But suddenly, I realized that I wasn’t seeing them in the right light. I was forgetting that they were souls in a different world and I was judging them as if they were normal people. Although I knew from the beginning what they were, only later I realized that being spirits, they have a less restricted system of thinking and feeling. Their attitude is dictated especially by their emotions and feelings – these being more accentuated than the humans’ sensations. Furthermore, all the things they felt in their previous lives, although long forgotten, left a mark on the characters’ conscience. So, from a thing I didn’t understand initially, this aspect became one of my favorites. I loved the way the author realized the differences between the worlds not only through the obvious and anticipated changes, but also through these unique and surprising details.

Overall, the story is really interesting, even astonishing in a few moments. It approaches an idea that is rarely used and covers it almost flawless. I noticed that the novel has some strange shades and gives you an unusual sensation, and the final impression is that between the lines lies hidden something surreal, magical and fascinating.

PROs:

– The mix of aspects that are specific to YA literature with the original ideas and the way the author changes some of the things you’d consider ordinary in something that totally surprises you.

CONs:

– The immature behavior of the main character. I understand that it had to be a little wrong, considering the fact that the heroine is at her third try and she still didn’t manage to understand what she has to do to go forward. But I felt that her actions and reactions are a little exaggerated and I’m not even sure if until the end she really changes enough, even if we see her evolving a little and experiencing some revelations.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve and Adam – Michael Grant & Katherine Applegate

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Kevin Brooks

Martyn Pig: Ultima saptamana cu tata – Kevin Brooks

Posted on 03/04/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura RAO

Colectia: Fictiune tineri – Carte de buzunar

Traducerea: Anca Vasas

Numar pagini: 224

Sinopsis:

Faceti cunostinta cu Martyn Pig. Numele e rau, intr-adevar, dar viata-i e chiar mai rea… Viata lui Martyn e ingrozitoare, dar mereu a fost asa. Mama l-a parasit. Tatal il uraste. Dar cel putin lucrurile n-au cum sa fie mai rele de-atat. Sau cel putin asa isi imagineaza el. Cand tatal lui moare intr-un accident stupid,Martyn isi da seama ca, pentru prima data in viata, are de ales. Sigur, ar putea sa anunte ce s-a intamplat si sa se mute la oribila matusa Jean. Sau ar putea sa scape de cadavru si sa-si vada de viata. Asa ca Martyn pune la cale un plan perfect pentru a ascunde trupul tatalui sau. La urma urmei, ce-ar putea sa mearga prost?

Parerea mea:

De multe ori, atunci cand iei constient cate o decizie proasta, unul dintre lucrurile care iti trec prin minte este “Cat de rau poate sa fie?” Ei bine, daca ai 15 ani si ai fost urmarit de ghinion de tot atata vreme, raspunsul este “Foarte rau!”.

Martyn Pig nu a fost niciodata prea norocos. Incepand de la numele care starneste zambete ironice si da nastere nenumaratelor porecle deloc flatante si pana la situatia familiala care scartaie din toate incheieturile, s-ar putea spune ca Martyn e deja obisnuit ca toate lucrurile din viata lui sa se indrepte in directii destul de intunecate. Asa ca o intamplare destul de nefericita urmata de o decizie dezastruoasa nu poate avea decat urmari din ce in ce… CONTINUAREA AICI.

Cassandra Clare

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Posted on 31/03/201329/10/2014 by roxtao

Clockwork Princess

seria Dispozitive infernale, volumul 3

Cassandra Clare

Numar pagini: 568

Sinopsis:

Tessa Gray ar trebui sa fie fericita – nu sunt toate miresele fericite?

Insa in timp ce se pregateste de nunta, o plasa de umbre intunecate incepe sa se stranga in jurul Vanatorilor de Umbre si al Institutului din Londra.

Un nou demon isi face aparitia, unul legat prin sange si secrete de Mortmain, barbatul care planuieste sa isi foloseasca armata de automate necrutatoare, Dispozitivele Infernale, pentru a distruge Vanatorii de Umbre. Mortmain are nevoie doar de un ultim element pentru a-si duce la indeplinire planul. El are nevoie de Tessa. Iar Jem si Will, baietii care aspira la inima Tessei vor face absolut orice pentru a o salva.

Parerea mea:

Nu am mai intalnit de multa vreme o carte care sa aiba un asemenea impact emotional. Totul se schimba de atatea ori in Clockwork Princess incat ai uneori senzatia ca autoarea, cu ajutorul unei baghete magice, amesteca pur si simplu in mintea ta toate emotiile si senzatiile, astfel incat de nenumarate ori nici macar nu stii ce iti doresti sa se intample mai departe. Desi am ajuns sa ma simt aproape iritata atunci cand descopar iar si iar in cartile fantasy triunghiuri amoroase, de aceasta data trebuie sa recunosc faptul ca scriitoarea a reusit sa creeze un astfel de triunghi care nu doar ca nu te enerveaza, dar este si admirabil realizat.

Am incercat sa citesc cat de lent am putut volumul acesta, tocmai pentru a ma bucura mai multa vreme de serie, avand in vedere ca a ajuns la final. Si trebuie sa va spun ca timp de cateva zile, am fost intr-un carusel fascinant. Sincer, ma gandeam ca actiunea va decurge mai previzibil, asa ca am fost surprinsa sa descopar ca de multe ori lucrurile se indreptau in directii total neasteptate. A fost o lectura desavarsita. Adrenalina si suspansul nu lipsesc, rasturnarile de situatie sunt absolut socante si de fiecare data cand crezi ca in sfarsit banuiesti corect ce se va intampla mai departe, descoperi cat de mult te-ai inselat. Insa ce mi-a placut chiar mai mult decat intrigile create a fost modul in care autoarea reuseste sa te poarte prin mintea personajelor si sa iti transmita atat de clar trairile lor. Nu ajungi sa rezonezi doar cu protagonistii ci si cu personajele secundare, iar intensitatea emotiilor pe care le percepi in cazul lor nu este deloc inferioara celei pe care o simti in cazul personajelor principale. Fiecare personaj devine important, povestile fiecaruia sunt captivante si inrobitoare, iar unele dintre cele mai amuzante sau induiosatoare scene au legatura nu cu Jem, Will sau Tessa, ci cu Sophie, Cecily, fratii Lightwood sau Charlote si Henry. Bineinteles, asta nu inseamna ca scenariile din jurul protagonistilor ar fi lipsite de profunzime sau emotii. Nici vorba sa sugerez asa ceva. Dimpotriva, au existat momente in care totul devine aproape personal, ajungi sa percepi atat de clar durerea, fericirea, teama sau disperarea protagonistilor incat toate aceste sentimente iti patrund nu doar in minte, ci si in suflet. De cele mai multe ori, atunci cand citesti o carte esti constient de trairile personajelor, empatizezi cu ele, insa nu te simti tu personal afectat. Dar in Clockwork Princess exista cateva scene in care acest lucru se schimba, iar emotiile din carte sunt parca transpuse in realitate si se suprapun peste propria ta stare de spirit.

Si in primele doua volume ale seriei au fost combinate destule elemente variate, iar autoarea a atins mai multe teme, nu s-a axat doar pe un singur fir sau doar pe descrierea unor aspecte importante, in detrimentul altora mai subtile. Insa acest al treilea volum mi s-a parut mult mai complex decat cele anterioare, iar daca esti indeajuns de atent la dialogurile dintre personaje (atat dintre cele principale cat si cele secundare) sau la gandurile acestora, aproape ca descoperi povesti noi, ascunse printre randurile celei pe care o ai in fata.

Este destul de dificil sa vorbesc despre carte fara sa dezvalui ceva din actiune si chiar nu as vrea sa va stric surpriza. Dar trebuie sa va spun ca daca ati citit primele doua volume ale seriei si erati nerabdatori pana acum sa ajungeti sa cititi si Clockwork Princess.. ei bine, nu sunteti atat de nerabdatori pe cat ar trebui sa fiti de fapt! Romanul este minunat si cu greu poti spune ca ii lipseste ceva sau ca te nemultumeste vreun aspect. Si chiar daca pe parcurs ar exista vreun lucru care nu te incanta, pana la sfarsit uiti cu siguranta de acesta.

Finalul este… mai mult decat perfect! Nu, nu cred ca exista vreun cititor care sa se fi asteptat la o astfel de evolutie a povestii. Daca pe masura ce citesti romanul esti oricum surprins de unele intamplari, finalul te lasa pur si simplu mut de uimire. Aproape ca as spune ca este prea perfect sfarsitul povestii, ca lucrurile se asaza intr-un mod prea desavarsit, insa am fost pur si simplu fermecata si orice urma de obiectivitate sau realism mi-a fost stearsa pentru moment! Nu avem parte doar de o incheiere fericita clasica, ci de una care intrece orice asteptari si ofera o noua definitie expresiei „happy end”!

Bile albe:

– Cursul total neasteptat al intamplarilor, complexitatea portretelor personajelor, capacitatea autoarei de a transmite emotiile intr-un asemenea grad si finalul absolut grandios. Da, cam toata cartea ar putea fi incadrata aici. 🙂

Bile negre:

– Punctul culminant al actiunii a fost parca puuutin de tot exagerat. Desi perfect logic si explicat atent atat inainte cat si dupa, tot mi s-a parut parca prea mult. Partea buna este ca autoarea a simtit probabil acelasi lucru si a echilibrat lucrurile prin starea protagonistei de dupa acel moment. Asa ca cel putin avem parte de o abordare destul de veridica (in masura in care acest cuvant se adapteaza unei povesti fantasy) a acelui eveniment incredibil si deci per ansamblu, impresiile nu sunt deloc alterate de vreo nemultumire vis-a-vis de desfasurarea acelei lupte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare