Posted in Michael Grant

Foamea (seria Disparuti, volumul 2) – Michael Grant

Foamea (seria Disparuti, volumul 2) - Michael GrantDisponibil la: RAO Books

Colectia: Fantasy

Traducerea: Graal Soft

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Au trecut trei luni de cand toti cei sub 15 ani au ramas captivi sub cupola cunoscuta drept FAYZ. Trei luni de cand toti adultii au disparut. Disparuti. Mancarea s-a terminat de mai multe saptamani. Toata lumea e infometata, dar nimeni nu vrea sa se gandeasca la o solutie. Si in fiecare zi tot mai multi copii evolueaza, dezvolta talente supranaturale care ii separa de copiii fara puteri. Tensiunea creste si haosul coboara asupra orasului. Fiecare copil trebuie sa si poarte singur de grija si toti cei buni devin rai.

Dar peste toate astea ameninta o problema mult mai mare. Intunericul, o creatura sinistra care a trait ingropata adanc in pamant, incepe sa-i cheme pe unii adolescenti din FAYZ. Sa-i cheme, sa-i indrume, sa-i manipuleze.

Intunericul s-a trezit. Si ii este foame.

Parerea mea:

Primul volum al seriei „Disparuti” s-a incheiat cu o mica victorie a personajelor pozitive, insa problemele sunt departe de a se fii rezolvat. Asa cum banuiam, gasca de antieroi nu a facut decat sa se pregateasca de o noua lupta, iar protagonistii au in fata un sir lung de probleme, ce par sa nu se mai termine si nici sa nu aiba vreo rezolvare. Pe langa amenintarea palpabila a grupului rival, Sam si cei cativa oameni de incredere ai sai incearca sa faca fata unor… CONTINUAREA AICI.

Posted in Carolyn MacCullough

Cand esti vrajitoare… (seria Cand esti vrajitoare, volumul 1) – Carolyn MacCullough

Cand esti vrajitoare... (seria Cand esti vrajitoare, volumul 1) - Carolyn MacculloughDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ofelia Al-Gareeb 

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

O poveste plina de vraja… de vraji si vrajitoare! Emotionanta si fermecatoare de la prima pana la ultima pagina! Atat de fascinanta, incat cititorii isi vor dori sa continue intr-un al doilea volum – pentru ca atunci…

Cand esti vrajitoare…

…ramai vesnic vrajitoare!

Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrajitoare cu lunga traditie. In ziua in care s-a nascut, bunica ei a prezis ca va fi cea mai Talentata dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat.
Acum, cand are saptesprezece ani, isi petrece cea mai mare parte din timp la scoala cu internat din Manhattan, unde macar poate pretinde ca este normala. Insa, in timpul vacantelor de vara, este obligata sa revina acasa si sa lucreze la libraria magica a familiei sale.
Intr-o seara, un tanar foarte atragator, profesor la Universitatea New York, intra in librarie si o confunda pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima data in viata ei, Tamsin se simte privita cu respect si admiratie, si, inainte de a apuca sa se gandeasca mai bine, accepta sa caute pentru acesta un obiect valoros si vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol in urma. Dar cautarea se dovedeste a fi mult mai ciudata decat parea la prima vedere.

Parerea mea:

“Cand esti vrajitoare…” nu este o lectura care sa te tina neaparat cu sufletul la gura, ci mai degraba un roman usurel de weekend sau de luat in bagaj in momentul in care pleci in vacanta. Totusi, este genul de carte care iti capteaza interesul, este relaxanta si cu o poveste draguta.

Actiunea se invarte in jurul lui Tamsim, aparent singura persoana fara nici un talent dintr-o familie mare de vrajitori puternici. Dezamagirea este cu atat mai mare cu cat la nasterea ei, bunica sa prezisese ca Tamsin va fi una dintre cele mai puternice vrajitoare care s-a nascut vreodata. Evident, aparentele inseala uneori, insa Tamsin afla asta abia cand a reusit deja sa incurce lucrurile intr-un mod in care nimeni nu pare sa le mai poata descalci.

Ceea ce surprinde intr-un mod placut este faptul ca intriga este strans legata de familia lui Tamsin, iar din unele puncte de vedere, presupunerile pe care le-ai putea avea in legatura cu evolutia povestii se dovedesc a fi foarte departe de ceea ce se va intampla de fapt. In afara de doua personaje secundare, dintre care unul chiar antieroul si cateva personaje episodice, restul sunt membrii ai acestei familii extinse de vrajitori. Pe langa dezastrul ce ameninta existenta familiei, Tamsin este nevoita sa mai faca fata si disensiunilor ce apar intre ea si rudele ei si sa se adapteze in acelasi timp si unor schimbari enorme ce o privesc direct. Intr-un fel deci, “Cand esti vrajitoare…” este o poveste de familie, pentru ca trecand peste aspectele fantasy, trateaza exact momentele dificile ce apar in familii, momentele in care te simti tradat, in care vrei doar sa evadezi, momente in care esti nevoit sa minti pentru a-i proteja pe cei dragi, sa faci alegeri dificile sau sa lupti impotriva a orice doar pentru a-i salva, chiar daca sansele de a invinge sunt destul de mici. Eroinei ii sta alaturi un vechi prieten din copilarie, acum reintors in mijlocul vrajitorilor, iar intre ei se naste bineinteles o relatie. Totul se intampla natural, fara sicane inutile, cu pasi mici, apropieri timide si incercari subtile. Mi-a placut mult faptul ca autoarea ofera o relatie veridica, fara sa exagereze nimic si fara sa apeleze la trucuri uzate precum triunghiurile amoroase, relatia de love-hate dintre protagonisti sau o atractie prea fulgeratoare si nerealista.

Chiar si aspectele legate de magie si fantastic pastreaza parca o nota de veridicitate, talentele vrajitorilor nu intrec niciodata o anumita limita a posibilului – desi trebuie sa recunosc faptul ca sunt absolut irezistibile! Cred ca este imposibil sa nu visezi cu ochii deschisi la cum ar fi viata ta daca ai avea oricare dintre Talentele personajelor pe care le observi in poveste. Insa revenind la limitele despre care vorbeam, nu doar ca nici o abilitate nu este hiperbolizata, dar anumite lucruri sunt interzise chiar si in cadrul acestui grup. O surpriza foarte placuta au fost calatoriile in timp (da, interzise!) si modul in care unele personaje din trecut reactioneaza la aparitia protagonistilor, demonstrand astfel ca inca din adolescenta aveau o intelepciune uimitoare. Desi toate personajele au avut un farmec aparte, bunica lui Tamsin este de departe personajul meu preferat si sunt sigura ca majoritatea cititorilor o vor indragi.

Nu cred ca sunt prea multe de spus despre carte, e mai degraba un roman ce merita savurat, nu analizat. Asa cum am mentionat si la inceput, este o poveste usurica, frumoasa, relaxanta, care te va lasa cu zambetul pe buze, insa fara sa aiba acelasi impact ca alte romane fantasy mai antrenante, care socheaza prin intrigi si actiuni neasteptate.

Bile albe:

– Lipsa unor clisee tipice literaturii YA din ultimii ani. Nu spun ca nu exista si cateva aspecte des intalnite in special in alte povesti cu vrajitoare, insa ma indoiesc ca scrierea unui astfel de roman fara acele mentiuni ar putea fi posibila.

– Ritmul natural, fara exagerari al povestii, cateva momente amuzante si o gama de personaje frumos creionate, indiferent daca vorbim de cele principale sau secundare.

Bile negre:

– Treceri uneori prea bruste de la o scena la alta. Am avut uneori senzatia ca parca mi-ar fi lipsit cate o pagina din carte din loc in loc, intrucat salturile de la un tablou la altul s-au facut parca prea direct. Lipseau parca acele 2-3 randuri care sa clarifice finalitatea unor momente si sa faca o trecere mai fina catre urmatoarele parti ale povestii. Eu am citit romanul in engleza, asa ca este posibil ca in versiunea in romana aceste treceri bruste sa fi fost atenuate la traducere si sa nu mai fie sesizabile.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

A 16-a luna (seria Cronicile Casterilor, volumul 1) – Kami Garcia & Margaret Stohl

Magie de doi bani (seria Femei din Cealalta Lume, volumul 3) – Kelley Armstrong

Posted in Aimee Carter

The Goddess Inheritance (seria Goddess Test, volumul 3) – Aimee Carter

The Goddess Inheritance (seria Goddess Test, volumul 3) - Aimee CarterThe Goddess Inheritance

seria Goddess Test, volumul 3

Aimee Carter

Numar pagini: 283

 

Sinopsis:

Iubire sau viata.

Henry sau copilul lor.

Sfarsitul familiei ei sau sfarsitul intregii lumi.

Kate trebuie sa aleaga.

De-a lungul celor noua luni de captivitate, Kate Winters a supravietuit unei zeite geloase, unui titan razbunator si unei sarcini pe care nu a cerut-o niciodata. Acum Regina Zeilor il vrea pe copilul ei nenascut iar Kate nu o poate opri – pana cand Cronus ii ofera un targ.

In schimbul loialitatii si devotamentului ei, Regele Titanilor va cruta omenirea si o va lasa pe Kate sa isi pastreze copilul. Insa chiar daca Kate accepta, el il va distruge pe Henry, pe mama ei si pe restul consiliului. Iar daca refuza, Cronus va distruge lumea pana cand fiecare zeu si fiecare om va fi mort.

Avand pe umeri responsabilitatea sortii tuturor celor pe care ii iubeste, Kate trebuie sa faca imposibilul: sa gaseasca o metoda prin care sa invinga cea mai puternica fiinta din univers, chiar daca asta o va costa totul.

Chiar daca o va costa propria-i eternitate.

Parerea mea:

Tinand cont de avantul pe care l-a luat literatura fantasy in ultimii ani, mare parte din povestile care se publica acum pot parea intr-o oarecare masura lipsite de originalitate si destul de putine scenarii ajung sa mai surprinda cu adevarat. Seria Goddess Test a avut inca de la inceput o intriga neasteptata, iar ultimul volum, The Goddess Inheritance a reusit sa ma tina in suspans de la primele randuri.

Romanul incepe in forta, captandu-ti atentia din start, iar in continuare nu exista aproape nici un moment de respiro. In afara de cateva banuieli destul de vagi, pe parcursul lecturii nu am avut nici cea mai mica idee despre modul in care va evolua situatia. Speram ca totul se va incheia cu bine, insa nu reuseam sa imi imaginez modul in care protagonistii vor reusi sa o scoata la capat. Kate este prinsa acum intre doua persoane pe care le iubeste la fel de mult, iar a lupta pentru una dintre ele ar putea insemna pierderea definitiva a celeilalte. In plus, presiunea viitorului razboi inevitabil apasa si ea asupra eroinei si aproape orice plan si-ar construi, este din start sortit pieirii. Nu doar viata ei si a celor dragi este in pericol, ci soarta intregii lumi atarna de un fir de ata. Si nu doar ca ea si ceilalti zei nu pot impiedica distrugerea, dar fiecare greseala pe care o fac da nastere unor dezastre si mai mari.

Protagonistii mi-au placut la fel de mult ca in volumele anterioare, in ciuda catorva greseli facute de Kate. Autoarea reuseste sa redea perfect disperarea eroinei, asa ca nu e deloc dificil sa te pui in pielea ei si sa intelegi ca in unele momente, reactiile ei, desi gresite, erau singurele posibile. Determinarea ambilor protagonisti de a apara persoanele pe care le iubesc este uimitoare, la fel ca si sacrificiile pe care sunt dispusi sa le faca pentru asta, iar devotamentul unora dintre personajele secundare este si el admirabil.

Exista momente in care autoarea reuseste sa iti transmita cititorului uimitor de clar starile si emotiile personajelor, desi nu are nevoie de mai mult de cateva cuvinte pentru asta. Un simplu sarut spune enorm, o privire exprima o gama uriasa de sentimente; dintr-o imbratisare tacuta reies mii de cuvinte nespuse. Iar toate emotiile pe care le percepi te invaluie pe nesimtite, nu iti dai seama cand ai ajuns sa simti tot ce simt personajele, nu stii cum s-a intamplat sa iti bata inima in acelasi ritm ca al personajelor. Autoarea nu foloseste cuvinte mari pentru a reusi sa te influenteze astfel, nu exista exprimari pretentioase, stilul ramane accesibil si frumos, fara sa devina extravagant sau greoi.

Unul dintre aspectele care mi-au atras atentia este faptul ca relatia dintre zei, desi a fost de-a lungul anilor afectata de minciuni, tradari sau greseli, ramane totusi una foarte stransa. Oricat de reci ar parea unii dintre ei in relatia lor cu Kate sau cu celelalte zeitati, exista momente in care  afectiunea si grija pentru membrii familiei lor strapunge masca dura pe care o poarta in mod normsl. De asemenea, mi-a placut faptul ca desi autoarea a reusit sa creioneze zeilor portrete destul de accesibile, facandu-te uneori sa uiti ca este vorba de fiinte nemuritoare, ce traiesc de la inceputul lumii si au vazut deja tot ce are de oferit aceasta, exista cateva scene in care devii brusc constient de originea, varsta si experienta uriasa a acestora. Interesant este si faptul ca autoarea respecta perceptia clasica asupra zeitatilor: desi incredibil de puternici, intelepti si martori a nenumarate generatii, epoci si schimbari, ei raman totusi umani din anumite puncte de vedere si supusi deci unor greseli omenesti. Ceea ce ii desparte uneori, ceea ce ii aduce la un pas de distrugere sunt exact aceste slabiciuni pe care le au in comun cu omenirea, in ciuda faptului ca intre ei si aceasta exista diferente uriase.

Ma bucur mult ca seria va fi publicata si in Romania, pentru ca este cu adevarat desavarsita. Pornind de la ideile originale, la modul atent si complex in care sunt dezvoltate intrigile, actiunea alerta si pana la portretele personajelor,  fiecare aspect al povestii este incantator si captivant. Mai ales daca ati inceput sa va saturati de aceleasi si aceleasi scenarii si de retetele ce au devenit deja cliseice, veti fi cu adevarat fermecati de aceasta serie. Eu am citit-o cu entuziasm maxim si fiecare volum de pana acum m-a surprins in mod placut. Iar The Goddess Inheritance este o incheiere care intrece orice asteptari!

Bile albe:

– Scenariul surprinzator de la inceput pana la final, atentia cu care sunt tratate motivatiile personajelor, fie ca este vorba despre cele pozitive sau despre cele negative si originalitatea povestii.

Bile negre:

– Nu ma pot gandi la nimic in afara de disparitia unuia dintre personajele pe care le indrageam. Insa exact acest sacrificiu a dus la incheierea unui razboi ce ar fi distrus intreaga lume, asa ca nu prea am cum sa nu accept sau sa fiu dezamagita de pierderea acelui personaj.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Posted in Larry Rodness

Perverse – Larry Rodness

Perverse - Larry RodnessPerverse

Larry Rodness

Data aparitie: 31 decembrie 2012

Numar pagini: 354

 

Sinopsis:

Emylene Stipe, in varsta de 19 ani face parte din a doua generatie Goth si ca fiecare adolescenta, incearca sa isi gaseasca locul in lume. Intr-o noapte da peste o pictura veche intr-un magazin de antichitati si se nu poate rezista sa nu o cumpere. Atunci cand o aduce acasa, imaginea unei tinere femei apare in schita, iar apoi aceasta se materializeaza in mod magic in apartamentul eroinei. Emylene o numeste Poinsettia iar cele doua devin in scurt timp prietene. Insa Poinsettia are o motivatie pentru intruziunea brusca si stranie in viata gazdei sale, motivatie care o determina pe Emylene sa isi puna sub semnul intrebarii intregul sistem de valori si toate lucrurile pe care le-a crezut pana atunci.

Parerea mea:

Perverse a fost o lectura cu adevarat surprinzatoare. Nici o grija, nu e nimic pervers in cartea aceasta 🙂 Recunosc, nu ma asteptam la prea multe atunci cand am inceput romanul. Sinopsisul parca nu imi inspira mare lucru, iar titlul mi se parea ca se vrea a fi parca prea socant. Impresiile nu mi s-au schimbat semnificativ atunci cand am inceput cartea si de-a lungul catorva capitole, Perverse mi se parea o lectura ok, dar care nu ma impresiona in mod deosebit. Actiunea incepe destul de lent si chiar privind acum in urma, am in continuare senzatia ca cel putin cateva capitole de la inceput nu si-au avut rostul. Usor, usor, insa, am inceput sa descopar ca lucrurile se indreptau intr-o directie neasteptata, ca ceea ce se intampla in roman nu se mai potrivea cu ceea ce credeam eu ca se va intampla. Iar din acel moment, intreaga poveste capata un ritm diferit, devine tot mai surprinzatoare, mai antrenanta, iar interesul si curiozitatea cititorului cresc rapid. Rasturnarile de situatie se succed una dupa alta, tensiunea creste, personajele devin alunecoase, intentiile lor neclare, iar autorul reuseste sa te ia prin surprindere de nenumarate ori.

Avem in prim plan o protagonista aflata la limita dintre adolescenta si viata de adult, care se straduieste inca sa se descopere pe ea insasi. Ceea ce e intr-o oarecare masura chiar mai dificil decat pare la prima vedere, tocmai pentru ca parintii sai sunt genul de oameni extravaganti, care au incercat cam tot ce se putea incerca de-a lungul vietii. In plus, conflicte majore nu exista intre ei si fiica lor, asa ca revoltele adolescentine si crizele de identitate ale eroinei isi pierd parca din importanta, iar Emylene nu pare sa isi gaseasca drumul, oricat ar incerca. Suntem martori ai unor intamplari mai importante din viata sa, o prietenie pierduta, cateva incercari de a lua viata in piept de una singura, o relatie fara prea mari sorti de izbanda si aparent destul de lipsita de importanta. Nimic special pana aici. Insa un gest banal schimba totul. Achizitia unui cadou se dovedeste a fi in scurt timp factorul declansator al unui intreg set de evenimente iesite din comun. Apare un personaj nou, invaluit in mister, iar imaginea acestuia oscileaza intre una pozitiva si una negativa. In prima faza, o serie de suspiciuni planeaza asupra noii prietene a Emylenei, insa aceasta incepe apoi sa iti castige increderea. Totul se precipita inca o data, iar intreaga poveste de pana atunci pare sa aiba parte de un final brusc, total neasteptat.

Urmatoarele capitole aduc in prim plan un protagonist nou, o lume noua, iar pana la reintalnirea cu Emylene cititorul ramane in ceata, neavand nici o idee despre ce va urma. In continuare, povestea capata nuante dark fantasy, impletite cu unele horror si mystery. Se contureaza un scenariu tot mai complex, extrem de original, suntem martori ai unor povesti din trecut care se continua pana in prezent, tabloul devine tot mai atragator si mai captivant. Iar in final, ultimele piese ale puzzle-ului ofera o perspectiva cu adevarat surprinzatoare, intreaga carte fiindu-ti dezvaluita intr-o lumina noua si aproape fiecare fir de la inceput fiind acum reintregit si fiecare mister dezvaluit intr-un mod pe care nu il banuiai. Povestea este construita intr-un mod surprinzator, te tine curios de-a lungul intregii carti si nu urmeaza aproape nici unul dintre tiparele clasice.

Nu vad neaparat rostul anumitor aspecte pe care se pare ca s-a pus accentul. Apartenenta Emylenei si a parintilor sai la o cultura Goth nu este de fapt atat de importanta pe cat lasa impresia initial. Cartea ar fi fost la fel de interesanta si daca personajele ar fi fost unele obisnuite, asa ca sunt inca nelamurita in privinta scopului autorului. Nu stiu daca mentiunile despre cultura Goth sunt menite sa atraga atentia cititorului si sa diferentieze cartea intr-un ocean de carti fantasy sau YA sau daca autorul a vrut sa scrie o carte despre persoanele care adopta aceasta moda si a realizat ca de fapt nu sunt prea multe de spus despre asta, transformand apoi cartea intr-una cu subiect diferit. In orice caz, per ansamblu, rezultatul este unul foarte bun, asa ca daca aveti ocazia sa cititi cartea, nu ezitati sa o faceti.

Desi personajele nu sunt neaparat extrem de usor de citit, mai ales cele secundare, mi-a placut accentul pus pe rolurile pe care le jucam adesea fara sa ne mai dam seama de mastile pe care le purtam, de modul in care ne schimbam doar ca sa multumim o societate mereu nemultumita, ajungand sa ne ratacim pe noi insine. Mi-a placut curajul unora dintre personajele secundare de a se reinventa atunci cand au ajuns la limita si mai apoi, de a se reintoarce la drumul initial cand se dovedeste ca noua abordare e una gresita. De asemenea, am fost incantata sa descopar ca autorul nu ofera un happy end clasic, in care absolut totul se rezolva ca prin minune. Intr-adevar, principalul dezastru este evitat – pe moment cel putin, insa problemele cotiniene raman, relatiile personajelor nu se schimba, iar personalitatile lor nu sufera transformari lipsite de realism. Autorul ofera doar sugestia faptului ca lucrurile par sa inceapa sa se miste incet in directia care trebuie, iar asta este de ajuns.

Epilogul e similar cu scenele fulgeratoare din ultimele secunde ale unora dintre filmelor de groaza, surprinzand cititorul tocmai atunci cand acesta respira usurat ca totul s-a rezolvat.

Multumesc autorului, Larry Rodness, pentru ca mi-a oferit romanul in schimbul unei recenzii sincere.

Bile albe:

– In ciuda inceputului foarte lent si aproape anost,intoarcerea la 180 de grade, intriga deodata antrenanta, tensiunea crescanda si abordarea atat de interesanta a unor mituri clasice ofera o lectura captivanta, care surprinde in mod placut.

Bile negre:

– Desi la final cateva fire aparent nesemnificative se dovedesc a fi de fapt aspecte extrem de importante, raman totusi cateva capitole carora nu le vad rostul. Mai mult, este vorba exact de pagini de la inceput, care ar putea descuraja un cititor mai putin rabdator sa continue lectura, inducandu-i senzatia ca nu va avea parte de o lectura indeajuns de interesanta.

***

English version:

Perverse was a really surprising read. Don’t worry, there’s nothing perverse in this book 🙂 I admit, I wasn’t expecting very much when I started it. The synopsis didn’t make me really, really curious and I was thinking the title was meant to be too shocking. My thoughts didn’t changed much when I started the book and even through the first few chapters. Perverse seemed to be a nice read, but it wasn’t impressing me that much. The action starts a bit too slow and even now, thinking about the beginning, I still have the sensation that at least some of the initial chapters weren’t necessary. But slowly, I started discovering that the things were moving in an unexpected direction, that what was happening in the story wasn’t matching with what I thought would happen. And from that moment, the whole story gets a different rhythm, it becomes more surprising, more compelling and the reader’s interest and curiosity keep growing. The action twists at every few pages, the tension is growing, the characters become slippery, their intents blurry and the author manages to surprise you frequently.

 We meet a heroine at the border between teen age and adulthood, who’s still struggling to find herself. And this is even harder considering that her parents are that kind of extravagant people, who already tried almost everything you could try in a lifetime. Moreover, there are no major conflicts between them and their daughter, so the teen age revolt and the identity crises somehow lose their importance and Emylene seems to be still far from her path, no matter how hard she’d try to find it. We witness some of the most important moments of her life, a lost friendship, some attempts to do something important with her life, a relationship that’s apparently unimportant and that seems to go nowhere. Nothing really special until now. But an ordinary thing changes everything. The acquisition of a present proves to be the trigger to a whole new set of unexpected and unusual events. We meet a new and mysterious character, whose portrait oscillates between a positive and a negative image. At the beginning, there are some suspicions around Emylene’s new friend, but later, you begin to trust her. And just when this happens, everything precipitates once again and the whole story narrated until than seems to have an abrupt and unexpected ending.

The following chapters bring to the forefront a new protagonist, a new world and until the reunion with Emylene, the readers have no idea what’s coming. Further, the story develops some dark fantasy shades, laced with some horror and mystery accents. The author outlines a scenario more complex, highly original. We are witnesses of some stories from the past that continue to this day, the whole picture becomes more appealing and exciting. And finally, the last piece of the puzzle provides a really surprising perspective over the entire book, which is revealed in a new light and almost every thread from the beginning is now completed and every mystery is revealed in an unexpected way. The story is built in a surprisingly manner and keeps you curious throughout the whole book, as the author is not following almost none of the classical patterns.

I don’t necessarily see the point of some of the accentuated issues. The membership of Emylene and her parents to the Goth culture is actually not so important as it might seem in the beginning. The book would have been just as interesting even if they were some ordinary characters, so I’m still confused about the author’s purpose. I don’t know if the mentions about the Goth culture are meant to attract the reader’s attention and differentiate the book in an ocean of fantasy books or if the author wanted to write a book about people who adopt this culture and he realized that there’s not too much to say about it, so then he turned the novel into a story with a different, more complex topic. However, the overall result is endearing, so if you have the opportunity to read the book, do not hesitate to do so.

Although the characters are not very easy to read, especially the secondary ones, I liked the way the author uses them in order to make you see the roles we often play without realizing, the masks we wear, the way we just change for a society that’s always unhappy, losing ourselves because of this. I liked Emylene’s parents’ courage to reinvent themselves when they have reached their limits and then, returning to the initial ways when the new approach seems to be wrong. Also, I was thrilled to discover that the author doesn’t offer a classic happy ending, where everything is magically solved. Indeed, the major disaster is avoided – for now at least, but some ordinary problems remain, the relationships between the characters don’t change and their personalities don’t suffer unrealistic  transformations. The author offers only the suggestion that things seem to start moving in the right direction, and that is enough.

The epilogue scenes are similar to the flashing endings of some horror movies, surprising the reader just when he was breathing relieved that everything was finally solved.

I have to thank the author, Larry Rodness for offering me the novel, in exchange of a honest review.

PROs:

– Despite the slow and almost dull beginning, the story is having a 180 degrees turn, the plot is suddenly entertaining and the suspense is thrilling. Also, the interesting approach of a classical myth offers a compelling story that will surely surprise you.

CONs:

– Although in the end some of the initial aspects actually prove to be extremely important, some chapters still don’t seem to be really significant. Moreover, those pages are exactly in the beginning, so a less patient reader could feel discouraged to continue reading, feeling that he wouldn’t get a story interesting enough.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

Posted in Charlaine Harris

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) – Charlaine Harris

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) - Charlaine HarrisDead Ever After

seria Vampirii Sudului, volumul 13

Charlaine Harris

Numar pagini: 338

 

Sinopsis:

Exista secrete in orasul Bon Temps, secrete ce ii ameninta pe cei apropiati lui Sookie – si care i-ar putea distruge inima…

Pentru Sookie Stackhouse e usor sa refuze cererea fostei barmanite Arlene, atunci cand aceasta isi vrea inapoi slujba de la Merlotte’s. Pana la urma, Arlene a incercat sa o vada pe Sookie ucisa. Dar relatia ei cu Eric Northman nu este la fel de clara. Ea si vampirul se tin la distanta… si intre ei este o tacere de mormant. Iar atunci cand Sookie afla motivele, este devastata.

Apoi o crima socanta zguduie Bon Temps-ul iar Sookie e arestata pentru ucidere.

Dar cum dovezile impotriva ei sunt putine, iese pe cautiune. Investigand crima, va afla ca ceea ce trece drept adevar in Bon Temps este doar o minciuna convenabila. Ceea ce e considerat a fi justitie este doar mai mult sange varsat. Iar ceea ce trece drept dragoste, nu e niciodata de ajuns…

Parerea mea:

Am ajuns si la finalul unei alte serii dragi mie, Vampirii Sudului. Motivul pentru care nu sunt inca in depresie este ca am descoperit ca mai urmeaza inca o nuvela satelit in care vom descoperi cum a evoluat viata lui Sookie la multa vreme dupa finalul din Dead Ever After. In plus, de-a lungul timpului, autoarea a mai publicat in cateva antologii niste povestiri scurte despre Sookie pe care nu am apucat sa le citesc, asa ca inca nu simt ca este momentul sa spun adio personajelor pe care le indragesc.

Trebuie sa recunosc ca de data aceasta am trisat. Desi in mod normal evit sa citesc spoilere, de data aceasta, in momentul in care am zarit pe GoodReads cateva recenzii in care cititorii dezvaluiau finalul, nu m-am mai ferit sa arunc o privire peste ele. Intr-un fel, a fost mai bine asa. Pentru ca daca nu as fi fost avertizata dinainte asupra unor aspecte, de-a lungul povestii as fi tinut cu dintii de anumite sperante, iar acum as fi fost mult mai dezamagita. Finalul este unul destul de optimist si obiectiv vorbind, reprezinta probabil cea mai buna alegere pentru Sookie. Bineinteles, fiind inca de la inceput in tabara unuia dintre personajele masculine, sunt nemultumita de directia in care s-a indreptat povestea din acest punct de vedere. Dar stiu ca aceasta este o perspectiva egoista (stiu si ca exprimarea aceasta suna ciudat tinand cont ca vorbim despre niste personaje fictive, dar nu stiu cum sa explic altfel 🙂 ). Si inteleg ca probabil aceasta era cea mai logica varianta, tinand cont de personalitatea, dorintele si aspiratiile protagonistei. Deci… e ok, chiar daca nu topai prin casa de incantare. Cam atat despre finalul dulce amar al seriei.

Cat despre actiunea romanului, mi s-a parut.. echilibrata. Nu m-a dezamagit, insa nici nu pot sa spun ca autoarea a creat un suspans de nesuportat. Dar in ciuda acestui fapt, chiar nu am putut sa imi ridic ochii de pe carte, mi-a dat aceeasi senzatie de dependenta ca si restul volumelor. Cred ca asta tine si de stilul realist al autoarei, care reuseste mereu sa pastreze balanta echilibrata intre elementele fantasy si cele cotidiene. Pe urmele lui Sookie sunt doua grupuri de inamici, asa ca de data aceasta in jurul ei se invarte majoritatea actiunii. In majoritatea volumelor anterioare, protagonista se trezea in mijlocul a tot felul de situatii primejdioase mai mult din cauza altor personaje. De data aceasta, ea este tinta, iar personajele celelalte graviteaza in jurul ei. Pe langa primejdiile ce ii ameninta viata, Sookie trebuie sa mai faca fata si unor acuzatii ce ii pun in pericol libertatea si viitorul, unor relatii ce par sa se destrame rapid si unor intamplari care ii fac inima tandari.

Autoarea introduce in scena o serie de personaje secundare din volumele celelalte, reusind sa readuca in mintea cititorului o mare parte din aventurile prin care a trecut inainte eroina. Multe dintre aceste personaje imi placusera si in cartile anterioare, insa mi s-a parut ca in romanul acesta au devenit si mai simpatice. Am fost impresionata de grija si afectiunea neconditionata pe care i-o poarta protagonistei si de modul in care s-au dedicat pentru a o ajuta. Apar si personaje noi, iar unele dintre ele sunt atat de interesante incat am regretat ca autoarea le-a introdus abia acum si nu ne-a oferit mai mult timp sa le cunoastem.

Chiar daca ma straduiesc inca sa accept finalul dintr-un anumit punct de vedere si sa nu fiu prea dezamagita de alegerea protagonistei, volumul a fost incantator! Mi-a placut intriga, insertiile narate la persoana a treia ale unor scene la care protagonista nu a luat parte, mi-au placut majoritatea personajelor, atitudinea acestora si relatiile care se construiesc intre ele sau care devin mai clare si mai puternice decat pana acum. Volumul asaza lucrurile la locul lor, pune in ordine fiecare aspect si chiar daca nu se rezolva chiar toate lucrurile ca prin minune (nici nu ar fi fost credibil asa ceva), romanul ofera o nota de optimism si speranta, fiind pana la urma un final perfect pentru aceasta serie.

Bile albe:

– Acelasi echilibru intre fantastic si real cu care ne-a obisnuit pana acum autoarea, personaje frumos si complex creionate si o actiune care te prinde, fara sa ofere nimic exagerat sau sa te faca sa exclami ca povestea nu ar fi credibila.

Bile negre:

– Seria sceasta a avut destule personaje masculine remarcabile, iar cititorii si-au ales probabil de mult timp taberele. Avand in vedere ca in final Sookie poate sa faca o singura alegere,  probabil cititorii care aveau alte preferinte vor fi intr-o oarecare masura dezamagiti, chiar daca unii dintre ei vor intelege ca probabil aceasta alegere era cea mai potrivita pentru eroina.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris