carti fantasy – Page 13 – My Weekly Book

Cassandra Clare

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Posted on 17/04/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 416

Sinopsis:

Clary Fray nu-si doreste decat ca viata ei sa revina la normal.

Dar ce inseamna normal cand esti vanator de umbre, spintecator de demoni, mama ta se afla intr-o coma indusa prin magie si poti vedea deodata varcolaci, vampiri si spirite ale naturii? Lui Clary i-ar placea sa petreaca mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vanatorii de umbre nu-i dau pace, mai ales frumosul si enervantul sau frate recent regasit, Jace. Iar singura ei sansa de a-si ajuta mama este sa-l urmareasca pe salbaticul vanator de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranta malefic, sa fie acesta chiar tatal ei?

Cand si cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, inspaimantatoarea Inchizitoare il suspecteaza pe Jace.

Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?

Parerea mea:

Se pare ca este in cazul seriilor scrise de Cassandra Clare, devine deja o obisnuita ca fiecare volum sa imi placa tot mai mult ca cel dinainte. Da, prima carte din Instrumente Mortale chiar mi-a placut, insa volumul al doilea mi-a lasat gandurile atat de invalmasite, de parca mi-ar fi trecut un uragan prin minte. Romanul este incarcat de adrenalina si suspans de la prima si pana la ultima pagina, insa nici o secunda nu ai senzatia ca e prea mult. Dimpotriva, cu cat lucrurile se intetesc, cu atat mai curios esti sa descoperi ce s-ar mai putea intampla si in ce mod va continua povestea.

Au existat si cateva aspecte care nu m-au incantat prea mult, insa trebuie sa recunosc ca majoritatea par aproape nesemnificative in vartejul de evenimente care au loc in acest volum. Clary devine (sau ramane?) genul de eroina care se arunca singura in gura lupului, transformand unele intamplari nefericite in adevarate dezastre. Ceea ce o deosebeste totusi de alte protagoniste construite pe acelasi tipar este faptul ca in cazul ei, nu este singura vinovata. Este evident ca nu ea a cerut sa i se schimbe viata la 180 de grade, iar lucrurile care i se intampla nu sunt deloc ceea ce isi doreste. Insa tinand cont ca nimeni nu poate schimba ceea ce se intampla deja, ea nu ar mai trebui sa fie tinuta la distanta de lumea vanatorilor de umbre. Inteleg ca poate Conclavul nu are ca prioritate antrenarea ei, insa cel putin nefilimii din anturajul ei ar putea sa isi dea silinta sa o pregateasca cat de putin. Sa o invete sa lupte, sa ii mareasca gama de cunostinte cu privire la demoni si la obstacolele ce ar putea aparea, etc. Progresul pe care il face Clary i se datoreaza daca nu exclusiv, cel putin in mare masura ei insasi, iar interesul celorlalti pentru abilitatile ei apare aproape prea tarziu.

Un alt lucru pe care ma bucuram ca nu l-am intalnit in primul volum isi face aparitia din pacate in cartea aceasta. Ma refer la triunghiul amoros care pare fortat, stupid si inutil. Este evident pana si pentru cei ce il formeaza ca este lipsit de sens, insa este pastrat totusi pana la final, cand este in sfarsit anulat exact de catre personajul din partea caruia te-ai astepta cel mai putin.

Imi plac indiciile foarte subtile pe care le arunca autoarea din cand in cand. Chiar daca banuielile care iti incoltesc in minte nu sunt nici confirmate, dar nici infirmate inca, ele ofera perspectiva unor scenarii tot mai interesante. Faptul ca raman la stadiul de indicii vagi si nici unul dintre personaje nu pare sa reactioneze la ele si sa le dea atentia cuvenita nu poate decat sa iti sporeasca si mai mult curiozitatea. Pe de-o parte am fost intr-o oarecare masura uimita si chiar putin dezamagita de faptul ca astfel de scantei pot fi ignorate, dar recunosc ca exact abordarea aceasta iti pastreaza interesul viu.

Personajele secundare devin si ele mai interesante, imaginea lor fiind mai complexa decat in romanul anterior. Atitudinea lor este realista si destul de usor de inteles chiar si in momentele in care poate nu esti de acord cu ea. Magnus Bane ramane probabil unul dintre personajele mele preferate (asa a fost si in seria Dispozitive Infernale). Mi se pare ca poseda exact doza aceea perfecta de aroganta oferita de constiinta propriei capacitati combinata cu o generozitate frapanta, intelepciune si sacrificiu de sine, iar faptul ca isi pune mereu in pericol propria siguranta pentru cei din jur, chiar stiind la ce riscuri se expune nu poate decat sa il ridice si mai mult in ochii cititorului. Alec si Isabelle incep sa fie prezentati tot mai detaliat, portretele lor fiind intregite de aceasta data. Mi-a placut si de mama lor, in ciuda anumitor reactii ce pot fi blamate. Din punctul meu de vedere, reactiile ei mixte pot fi intelese. In cazul in care nu reusesti sa fii de acord sau sa ii accepti sentimentele de-a lungul povestii, la final primesti si explicatia lor directa. La fel si in cazul Inchizitoarei – este detestabila pe parcursul multor capitole, insa ramane umana si veridica si greselile ei (iar mai tarziu recunoasterea acestora) ii asigura un portret foarte realist. In plus, atitudinea ei – ca reprezentant al Conclavului – este din anumite puncte de vedere de asteptat. Nu surprinde asadar, insa nici nu dezamageste, ci ofera cititorului exact sentimentul de revolta scontat.

Am fost incantata de faptul ca in ciuda unei actiuni tot mai alerte, autoarea reuseste sa puna accentul in egala masura si pe detaliile mai fine, pe construirea unor personaje realiste, a unor relatii credibile si a unor motivatii puternice.

Bile albe:

– Ritmul accelerat al actiunii, tensiunea crescanda si suspansul care insoteste povestea de la primele pagini pana la final, combinate cu o atentie surprinzatoare pentru detalii.

Bile negre:

– Triunghiul amoros – inutil si enervant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Posted on 16/04/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Kimberly Sabatini

Touching the Surface – Kimberly Sabatini

Posted on 04/04/201329/10/2014 by roxtao

Touching the Surface

Kimberly Sabatini

Data aparitie: 30 octombrie 2012

Numar pagini: 352

Sinopsis:

Descopera viata de apoi in acest roman paranormal, liric, care iti va face inima sa pluteasca. Atunci cand Elliot moare pentru a treia oara, stie ca trebuie sa o fi dat in bara rau de tot. Nu isi aminteste cum a aterizat din nou in viata de apoi, dar stie ca aceasta este ultima ei sansa de a indrepta lucrurile.

Elliot vrea doar sa treaca mai departe, dar mai intai este fortata sa isi infrunte trecutul si sa isi cerceteze amintirile dureroase pe care ar prefera de fapt sa le pastreze ingropate. Amintiri ale unor persoane pe care le-a ranit, ale oamenilor pe care i-a tradat.. si a celor pe care i-a ucis.

Pe masura ce incepe sa asambleze puzzle-ul format din secretele si greselile din trecutul sau, Elliot trebuie sa gaseasca o cale prin care sa obtina iertarea persoanei pe care a ranit-o cel mai mult si sa le dezvaluie adevarul despre ea celor doi baieti pe care ii iubeste… chiar daca asta inseamna sa ii piarda pe amandoi pentru totdeauna.

Mentiune:

Recenzia face parte din Touching the Surface (Romanian) Blog Tour. Mai multe detalii despre desfasurarea acestui blog tour puteti afla de pe blogul Identify reading.

Parerea mea:

Daca ar trebui sa caracterizez romanul Touching the Surface printr-un singur cuvant, acela ar fi “interesant”. Poate ca suna aproape banal, mai ales fiind vorba de o poveste fantasy – si mare parte dintre acest tip de carti sunt interesante, dar credeti-ma ca este una dintre cele mai surprinzatoare carti YA pe care le-am citit in ultima vreme. Desi fantasy, romanul se indreapta in directii destul de rar abordate de catre majoritatea autorilor.

In Touching the Surface scriitoarea te poarta printre lumi si vieti. Mai exact, in viata de apoi, insa nu in locurile acelea de fericire sau suferinta eterna, ci intr-un fel de purgatoriu, in care sufletele isi regasesc identitatea, isi recupereaza amintirile si incearca sa evolueze pentru a trece in sfarsit in nivelul superior. Protagonista este un astfel de suflet, aflat la cea de-a treia incercare. Acum este ultima ei sansa de a merge mai departe, insa de data aceasta totul este mai greu. Amintirile din ultima viata se incapataneaza sa ramana mai mult ascunse, prietena sa care i-a fost alaturi in toate vietile de pana atunci o indeparteaza brusc, doi frati total diferiti unul de altul par a fi legati de ea prin fire ce o infricoseaza si in plus, descopera o serie de secrete care o dau peste cap. Iar ea nu are idee ce ar fi trebuit sa invete din toate vietile pe care le-a trait si ce anume o impiedica sa evolueze.

Elliot nu este deloc o protagonista care sa se faca usor placuta. Cel putin, mie asa mi s-a parut. Se victimizeaza pana si in cele mai banale situatii, este total insensibila la nevoile sau sentimentele celor din jur, ii raneste adesea pe cei dragi, are pretentia ca toata lumea sa se comporte cu ea ca si cum ar fi centrul universului si oricat de mult ar gresi, tot ea se comporta ca si cum ar fi fost victima iar ceilalti ar trebui sa ii ceara iertare. In plus, are momente in care reactioneaza impulsiv, haotic si lipsit de logica. Cred ca dintre toate personajele, tocmai ea mi-a placut cel mai putin. Spre final, pare sa inteleaga in sfarsit ce anume ar trebui sa indrepte in comportamentul ei, insa nu stiu daca asta se intampla datorita a ceea ce a invatat sau datorita faptului ca toate lucrurile s-au asezat pana la urma exact cum trebuia.

Au existat cateva aspecte pe care in prima faza nu le-am inteles sau m-au deranjat. Pe masura ce am continuat sa citesc insa, mi-am dat seama ca aveam o perspectiva gresita asupra situatiilor. Ma refer aici la triunghiul amoros ce pare sa se formeze si la relatia ciudata dintre aproape toate personajele, fie ele secundare sau principale. Triunghiul se dovedeste din fericire a fi doar o iluzie. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat mi se pare ca s-a abuzat mult prea mult de acest gen de relatii in cartile YA. Cat despre relatiile dintre personaje, pentru o bucata de timp, mi se pareau absurde, nerealiste, exagerate si ciudate. Personajele se comporta ca si cum ar fi o mare familie iubitoare, au gesturi si momente de o tandrete total inexplicabila, mai ales ca unele dintre ele nu par sa se cunoasca de prea multa vreme sau sa fi petrecut indeajuns timp impreuna pentru a dezvolta astfel de sentimente. Insa la un moment dat, am realizat ca nu le priveam de fapt in lumina in cate trebuia… Uitam ca sunt de fapt suflete aflate intr-o alta lume si le judecam ca si cand ar fi fost oameni obisnuiti. Desi stiam de la inceput ce sunt, abia mai tarziu mi-am dat seama ca fiind spirite, au un alt sistem de gandire, mai putin ingradit, iar purtarea lor este dictata in special de emotii si sentimente, acestea fiind mult mai accentuate decat in cazul unor oameni normali. In plus, trairile si sentimentele din alte vieti, desi trecute de multa vreme, au lasat totusi urme in constiinta personajelor. Asa ca dintr-un lucru pe care nu il intelegeam initial, acest aspect a devenit brusc unul dintre preferatele mele. Mi-a placut mult modul in care autoarea a diferentiat cele doua lumi nu doar prin schimbarile evidente si intr-o oarecare masura previzibile, ci si prin astfel de detalii unice si surprinzatoare.

Per ansamblu, povestea este una interesanta, uimitoare pe alocuri, ce abordeaza o idee rar folosita si o trateaza intr-un mod aproape ireprosabil. Nu am putut sa nu remarc faptul ca romanul pastreaza cateva nuante stranii si ca iti da o stare neobisnuita, iar impresia finala este ca printre randuri, se ascunde ceva ireal, magic si fascinant.

Bile albe:

– Combinatia dintre aspectele tipice literaturii pentru tineri si ideile originale si modul in care autoarea reuseste sa transforme unele lucruri pe care le-ai considera initial banale in unele care te surprind in totalitate.

Bile negre:

– Comportamentul imatur al protagonistei. Inteleg ca trebuia sa fie intr-o oarecare masura asa, tinand cont ca a ajuns la a treia incercare si inca nu a reusit sa isi dea seama de ce anume este nevoie ca sa treaca mai departe. Insa mi se pare ca actiunile si reactiile ei sunt totusi putin exagerate si nici nu sunt convinsa ca pana la final a reusit sa se schimbe atat cat trebuia, chiar daca o vedem evoluand putin totusi si avand parte de cateva revelatii.

English version:

Sinopsis:

Experience the afterlife in this lyrical, paranormal debut novel that will send your heart soaring.When Elliot finds herself dead for the third time, she knows she must have messed up, big-time. She doesn’t remember how she landed in the afterlife again, but she knows this is her last chance to get things right.

Elliot just wants to move on, but first she will be forced to face her past and delve into the painful memories she’d rather keep buried. Memories of people she’s hurt, people she’s betrayed…and people she’s killed.

As she pieces together the secrets and mistakes of her past, Elliot must find a way to earn the forgiveness of the person she’s hurt most, and reveal the truth about herself to the two boys she loves…even if it means losing them both forever.

Note:

This review is part of the Touching the Surface (Romanian) Blog Tour. You can find out more details about it’s course on Identify reading.

My opinion:

If I should describe the novel Touching the Surface with a single word, it would be “interesting”. Maybe it sounds almost ordinary, especially because we’re talking about a fantasy novel – and many of these books are really interesting, but believe me, this is one of the most surprising YA books I’ve read lately. Although fantasy, the story is raising in a course that is rarely approached by most of the authors.

In Touching the Surface, the author is carrying you through the worlds and lives. More exactly, in the Afterlife, but not in those places of eternal happiness or despair, but in a limbo where the souls are trying to find again their identities, to access their memories and to grow in order to go to the higher level. The main character is one of these souls and she’s at her third try. Now it’s her last chance to evolve and go in the next plan, but this time everything is more difficult. Her memories of the past lives stay hidden, her best friend that was near her through all her lives is suddenly drawing away from her, two very different brothers seem to be bonded with her through some scary chains and she discovers some secrets that astound her. And she has no idea what was she supposed to learn from her past lives and what’s keeping her from evolving.

Elliot is clearly not one of the characters you like easily. Not from my point of view, anyway. She keeps playing the victim even in the most unimportant situations, she is totally insensible to the others’ needs or feelings, she often hurts them, she wants everybody to consider her the center of the universe and no matter how many times she does a mistake, she’s the one acting like she’s the victim. Furthermore, there are moments when she reacts impulsively, chaotic and without any logic. I think that from all the characters, she’s the only one I did not like. In the end, she seems to understand what is wrong in her behavior, but I don’t know if this happens because of what she learned or because the fact that everything finally settles as she wished.

There were a few aspects that I didn’t understand or that bothered me for a while. But as I kept reading, I realized I was having a wrong perspective over those things. I’m talking about the love triangle that seems to grow and about the weird relation between all the characters. Fortunately, the triangle proves to be an illusion. I can only be happy about this, because I think this kind of relation was excessively used in the YA books. Regarding the characters’ relations, for a while I considered them absurd, unrealistic and weird. The characters act like a big, loving family, they have gestures that seem inexplicable tender, especially when some of the characters don’t seem to know each other for a long time and they didn’t spend enough time together in order to develop this kind of feelings. But suddenly, I realized that I wasn’t seeing them in the right light. I was forgetting that they were souls in a different world and I was judging them as if they were normal people. Although I knew from the beginning what they were, only later I realized that being spirits, they have a less restricted system of thinking and feeling. Their attitude is dictated especially by their emotions and feelings – these being more accentuated than the humans’ sensations. Furthermore, all the things they felt in their previous lives, although long forgotten, left a mark on the characters’ conscience. So, from a thing I didn’t understand initially, this aspect became one of my favorites. I loved the way the author realized the differences between the worlds not only through the obvious and anticipated changes, but also through these unique and surprising details.

Overall, the story is really interesting, even astonishing in a few moments. It approaches an idea that is rarely used and covers it almost flawless. I noticed that the novel has some strange shades and gives you an unusual sensation, and the final impression is that between the lines lies hidden something surreal, magical and fascinating.

PROs:

– The mix of aspects that are specific to YA literature with the original ideas and the way the author changes some of the things you’d consider ordinary in something that totally surprises you.

CONs:

– The immature behavior of the main character. I understand that it had to be a little wrong, considering the fact that the heroine is at her third try and she still didn’t manage to understand what she has to do to go forward. But I felt that her actions and reactions are a little exaggerated and I’m not even sure if until the end she really changes enough, even if we see her evolving a little and experiencing some revelations.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve and Adam – Michael Grant & Katherine Applegate

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Cassandra Clare

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Posted on 31/03/201329/10/2014 by roxtao

Clockwork Princess

seria Dispozitive infernale, volumul 3

Cassandra Clare

Numar pagini: 568

Sinopsis:

Tessa Gray ar trebui sa fie fericita – nu sunt toate miresele fericite?

Insa in timp ce se pregateste de nunta, o plasa de umbre intunecate incepe sa se stranga in jurul Vanatorilor de Umbre si al Institutului din Londra.

Un nou demon isi face aparitia, unul legat prin sange si secrete de Mortmain, barbatul care planuieste sa isi foloseasca armata de automate necrutatoare, Dispozitivele Infernale, pentru a distruge Vanatorii de Umbre. Mortmain are nevoie doar de un ultim element pentru a-si duce la indeplinire planul. El are nevoie de Tessa. Iar Jem si Will, baietii care aspira la inima Tessei vor face absolut orice pentru a o salva.

Parerea mea:

Nu am mai intalnit de multa vreme o carte care sa aiba un asemenea impact emotional. Totul se schimba de atatea ori in Clockwork Princess incat ai uneori senzatia ca autoarea, cu ajutorul unei baghete magice, amesteca pur si simplu in mintea ta toate emotiile si senzatiile, astfel incat de nenumarate ori nici macar nu stii ce iti doresti sa se intample mai departe. Desi am ajuns sa ma simt aproape iritata atunci cand descopar iar si iar in cartile fantasy triunghiuri amoroase, de aceasta data trebuie sa recunosc faptul ca scriitoarea a reusit sa creeze un astfel de triunghi care nu doar ca nu te enerveaza, dar este si admirabil realizat.

Am incercat sa citesc cat de lent am putut volumul acesta, tocmai pentru a ma bucura mai multa vreme de serie, avand in vedere ca a ajuns la final. Si trebuie sa va spun ca timp de cateva zile, am fost intr-un carusel fascinant. Sincer, ma gandeam ca actiunea va decurge mai previzibil, asa ca am fost surprinsa sa descopar ca de multe ori lucrurile se indreptau in directii total neasteptate. A fost o lectura desavarsita. Adrenalina si suspansul nu lipsesc, rasturnarile de situatie sunt absolut socante si de fiecare data cand crezi ca in sfarsit banuiesti corect ce se va intampla mai departe, descoperi cat de mult te-ai inselat. Insa ce mi-a placut chiar mai mult decat intrigile create a fost modul in care autoarea reuseste sa te poarte prin mintea personajelor si sa iti transmita atat de clar trairile lor. Nu ajungi sa rezonezi doar cu protagonistii ci si cu personajele secundare, iar intensitatea emotiilor pe care le percepi in cazul lor nu este deloc inferioara celei pe care o simti in cazul personajelor principale. Fiecare personaj devine important, povestile fiecaruia sunt captivante si inrobitoare, iar unele dintre cele mai amuzante sau induiosatoare scene au legatura nu cu Jem, Will sau Tessa, ci cu Sophie, Cecily, fratii Lightwood sau Charlote si Henry. Bineinteles, asta nu inseamna ca scenariile din jurul protagonistilor ar fi lipsite de profunzime sau emotii. Nici vorba sa sugerez asa ceva. Dimpotriva, au existat momente in care totul devine aproape personal, ajungi sa percepi atat de clar durerea, fericirea, teama sau disperarea protagonistilor incat toate aceste sentimente iti patrund nu doar in minte, ci si in suflet. De cele mai multe ori, atunci cand citesti o carte esti constient de trairile personajelor, empatizezi cu ele, insa nu te simti tu personal afectat. Dar in Clockwork Princess exista cateva scene in care acest lucru se schimba, iar emotiile din carte sunt parca transpuse in realitate si se suprapun peste propria ta stare de spirit.

Si in primele doua volume ale seriei au fost combinate destule elemente variate, iar autoarea a atins mai multe teme, nu s-a axat doar pe un singur fir sau doar pe descrierea unor aspecte importante, in detrimentul altora mai subtile. Insa acest al treilea volum mi s-a parut mult mai complex decat cele anterioare, iar daca esti indeajuns de atent la dialogurile dintre personaje (atat dintre cele principale cat si cele secundare) sau la gandurile acestora, aproape ca descoperi povesti noi, ascunse printre randurile celei pe care o ai in fata.

Este destul de dificil sa vorbesc despre carte fara sa dezvalui ceva din actiune si chiar nu as vrea sa va stric surpriza. Dar trebuie sa va spun ca daca ati citit primele doua volume ale seriei si erati nerabdatori pana acum sa ajungeti sa cititi si Clockwork Princess.. ei bine, nu sunteti atat de nerabdatori pe cat ar trebui sa fiti de fapt! Romanul este minunat si cu greu poti spune ca ii lipseste ceva sau ca te nemultumeste vreun aspect. Si chiar daca pe parcurs ar exista vreun lucru care nu te incanta, pana la sfarsit uiti cu siguranta de acesta.

Finalul este… mai mult decat perfect! Nu, nu cred ca exista vreun cititor care sa se fi asteptat la o astfel de evolutie a povestii. Daca pe masura ce citesti romanul esti oricum surprins de unele intamplari, finalul te lasa pur si simplu mut de uimire. Aproape ca as spune ca este prea perfect sfarsitul povestii, ca lucrurile se asaza intr-un mod prea desavarsit, insa am fost pur si simplu fermecata si orice urma de obiectivitate sau realism mi-a fost stearsa pentru moment! Nu avem parte doar de o incheiere fericita clasica, ci de una care intrece orice asteptari si ofera o noua definitie expresiei „happy end”!

Bile albe:

– Cursul total neasteptat al intamplarilor, complexitatea portretelor personajelor, capacitatea autoarei de a transmite emotiile intr-un asemenea grad si finalul absolut grandios. Da, cam toata cartea ar putea fi incadrata aici. 🙂

Bile negre:

– Punctul culminant al actiunii a fost parca puuutin de tot exagerat. Desi perfect logic si explicat atent atat inainte cat si dupa, tot mi s-a parut parca prea mult. Partea buna este ca autoarea a simtit probabil acelasi lucru si a echilibrat lucrurile prin starea protagonistei de dupa acel moment. Asa ca cel putin avem parte de o abordare destul de veridica (in masura in care acest cuvant se adapteaza unei povesti fantasy) a acelui eveniment incredibil si deci per ansamblu, impresiile nu sunt deloc alterate de vreo nemultumire vis-a-vis de desfasurarea acelei lupte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

R.L. Naquin

Ill-Conceived Magic (seria A Monster Haven Story, volum satelit) – R.L. Naquin

Posted on 19/03/201329/10/2014 by roxtao

Ill-Conceived Magic A Monster Haven Short Story

seria A Monster Haven Story, volum satelit

R.L. Naquin

Numar pagini: 38

Sinopsis:

Zoey Donovan, empata si protectoare a monstrilor, gaseste un pachet pe gazonul din fata casei. Plange mult si poarta scutece. Mai are si cornite, copite despicate si pielea verde.

Zoey si Maurice, monstrul de dulap incep sa ii caute parintii, destul de neobisnuiti si ei, intr-o incercare disperata sa reuneasca familia aparent nepotrivita. O manevra destul de primejdioasa tinand cont de rudele ostile ale acestei familii.

Ill-Conceived Magic este o poveste scurta a carei actiune se desfasoara in lumea din seria A Monster Haven Story. Include de asemenea si primul capitol din Pooka in My Pantry, cel de-al doilea volum al seriei.

Aceasta poveste poate fi parcursa si fara sa fi citit volumele principale. In orice caz, din punct de vedere cronologic, intamplarile din ea se petrec dupa cele din prima carte, Monster in My Closet si cartea a doua, Pooka in My Pantry (care va fi publicat pe 25 martie 2013). Ambele romane principale pot fi comandate de pe orice librarie online care comercializeaza in varianta digitala. In septembrie 2013 urmeaza sa fie publicat si volumul al treilea, Fairies in My Fireplace.

Parerea mea:

Una dintre cartile pe care le-am citit anul trecut si care a intrat chiar si in topul meu cu cele mai bune romane sau serii pe care le-am descoperit in 2012 a fost Monster in My Closet, de R.L. Naquin. Este probabil cea mai draguta poveste pe care am citit-o pana acum, iar Maurice, unul dintre personajele principale este fara indoiala cel mai dulce protagonist pe care l-am intalnit vreodata. Va puteti imagina deci entuziasmul meu atunci cand am aflat ca pe langa aparitia in viitorul apropiat a volumului cu numarul 2 din serie, autoarea a publicat si un scurt volum satelit, a carui actiune este situata intre povestile din primul si al doilea volum.

Reintalnirea cu Zoey, Maurice si restul personajelor incredibile din aceasta serie mi-a provocat un zambet larg inca de la primele randuri, zambet care s-a mentinut chiar si dupa ce am parcurs ultima pagina.

Povestea pe care o descoperim in acest scurt volum satelit ne ofera ocazia sa o privim pe Zoey intr-o noua misiune de salvare a creaturilor fantastice. Din momentul in care Maurice, monstrul din dulap despre care credea ca era doar rodul imaginatiei sale se dovedeste a fi la fel de real ca ea insasi, viata lui Zoey s-a schimbat total. Stia deja ca abilitatea ei de a simti emotiile celor din jur in cel mai inalt grad nu era tocmai ceva obisnuit. Insa Maurice i-a oferit sansa de a descoperi o lume noua, despre existenta careia nu avea habar. Monstrii din dulapuri, garguii, zanele si toate celelalte fiinte pe care le credea imaginare sunt cat se poate de reale. Iar combinatia alcatuita din faptul ca protagonista stie acum despre ele, ca este si extrem de empatica si pe deasupra, ca mama ei a fost si ea o aparatoare a acestor fiinte nu duce decat intr-o singura directie: Zoey devine un sprijin pentru creaturile magice aflate in dificultate. Iar faima ei pare sa se raspandeasca. Avand deja in casa un monstru de dulap si un gargui – ambii divortati si ramasi fara adapost, o familie de zane abuzate de tatal lor si un fel de.. yeti care are grija de siguranta locuintei sale, Zoey descopera ca viitorul ii rezerva inca multe surprize. Gasind pe prag un pachet misterios, eroina intra intr-o cursa in care trebuie sa dezlege mai multe mistere, sa scape intreaga din ghearele unei gasti de satiri si a unei driade furioase si sa reuneasca o familie dezbinata. Intre timp, se confrunta si cu o descoperire socanta legata de prietenul ei Maurice, iar relatia lor pare sa se indrepte rapid spre o ruptura dezastruoasa daca ea nu va reusi sa o salveze, trecand peste propria-i confuzie.

Daca inca nu v-am facut indeajuns de curiosi, va mai spun pentru a nu stiu cata oara ca Maurice este unul dintre cei mai simpatici protagonisti pe care i-am intalnit vreodata! Pur si simplu, trebuie sa il cunoasteti!

Povestea este scrisa in acelasi stil amuzant, insa in acelasi timp, cu nuante surprinzator de realiste pe care l-am descoperit si admirat si in Monster in My Closet. In ciuda caracteristicilor fantastice, personajele magice au probleme reale, se comporta dezarmant de sincer, iar senzatia per ansamblu este ca tocmai ai tras cu ochiul intr-un camin obisnuit, in care locuitorii isi urmeaza linistiti cursul vietii. Bineinteles, singura diferenta fiind faptul ca personajele numai obisnuite nu sunt, iar pe langa acele probleme normale se mai confrunta si cu unele ce depasesc adesea limita imaginatiei.

Recomand din suflet seria lui R.L. Naquin! In ciuda avalansei de romane fantasy si paranormal din ultimii ani, mi se pare ca autoarea strecoara magie pura in cartile ei iar povestea pe care a reusit sa o creeze are ceva extrem de special.

Aceasta povestire este disponibila in varianta e-book, gratuit. O puteti descarca de pe Smaswords, AICI. Bineinteles, poate fi citita si ca stand-alone, insa v-as recomanda sa cititi mai intai primul volum al seriei, pentru ca altfel ati putea pierde ceva din savoarea si farmecul personajelor. Rar mi se intampla sa recomand atat de entuziast cate o carte, pentru simplul fapt ca preferintele fiecaruia difera si deci ceea ce imi place mie ar putea sa nu fie deloc pe gustul altui cititor. Insa tinand cont ca majoritatea dintre voi, cei care ajungeti destul de des pe aici aveti gusturi destul de asemanatoare cu ale mele (altfel nu ati mai veni in vizita pe blogul meu, nu?) tind sa cred nu veti regreta investitia si ca veti avea parte de o lectura minunata!

English version:

One of the books I’ve read last year that went directly in my 2012 Top 5 was Monster in My Closet, written by R.L. Naquin. It’s probably the cutest story I’ve ever read and Maurice, one of the main characters is surely the sweetest hero I’ve met. You can imagine my enthusiasm when I found out that in addition to the second book in the series (soon to be published), the author also published a short story, situated between the first and the second book.

The meeting with Zoey, Maurice and the rest of the incredible characters brought me a huge smile on my face from the first second, smile that remained there even after I finished the last page.

This short story offers us a chance to see Zoey in a new monster saving mission. From the moment Maurice, the monster from the closet that she thought was just a product of her imagination proves to be as real as she is, Zoey’s life changes. She already knew that her ability to feel everybody’s emotions at the highest degree was not that normal. But Maurice offered her the chance to discover a new world that she didn’t know it existed. The monsters in the closets, the gargoyles, the fairies and all the other magic beings she thought were imaginary are very, very real. And the combination between the fact that she now knows about them, that she’s an empath and that her own mother was a protector for these creatures is leading to only one direction: Zoey herself becomes a protector for the needy magical beings. And her fame seems to grow stronger. Already having in her house a closet monster and a gargoyle – both of them divorced and homeless, an abused family of brownies (some kind of tiny fairies) and a skunk-ape that protects her home, Zoey discovers that her future is still full of surprises. After finding a mysterious package on the front lawn, the heroine finds herself in a race where she’ll have to solve some mysteries, get rid of a group of satyrs and a furious dryad and reunite a split family. Meanwhile, she makes a shocking discovery about her friend Maurice and their relation seems to be breaking. She’s the only one who could save it, but only if she can ignore her own confusion.

If I didn’t make you curious enough, I’ll just tell you again and again that Maurice is one of the loveliest heroes I’ve ever met! You just have to meet him!

The story is written in the same funny style, but full of surprising realistic shades, that we discovered in the first book, Monster in My Closet. Despite their fantastic features, the characters have real problems, they act in a disarming honestly way and the whole sensation is that you just took a look in a normal house, where the members are simply living normal lives. Of course, the difference would be that the characters are anything but normal and apart from their everyday problems, they also have some issues more difficult than you could ever imagine.

I highly recommend R.L. Naquin’s series! Despite the fact that there is a huge amount of fantasy and paranormal books written in the last few years, I think this author is slipping pure magic in her books and so, the story she managed to create has something truly special.

The short story can be read for free. You can download it from Smashwords, HERE. Of course, it can be read as a stand-alone, but I would recommend you to read Monster in My Closet first, otherwise you could miss some of the story’s enchantment or the characters’ charm. I don’t usually recommend books with such passion. This is because our preferences might be different, so something I loved in a book could be something you despise. But in this case, I’m 99% sure that you won’t regret your purchase and that you’ll have a wonderful time reading the Monster Haven series.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Monster in My Closet (seria A Monster Haven Story, volumul 1) – R.L. Naquin

Magie de doi bani (seria Femei din Cealalta Lume, volumul 3) – Kelley Armstrong