recenzie carte – Page 35

Order Restored (seria The Impaler Legacy, volumul 3) – Ioana Visan

Posted on 05/12/201329/10/2014 by roxtao

Order Restored (seria The Impaler Legacy, volumul 3)

Ioana Visan

Numar pagini: 89

Sinopsis:

In ciuda celor cinci sute de ani de razboi, pandurii si vampirii pot colabora bine impreuna atunci cand se aliaza impotriva unui dusman comun. Condusi de reprezentanta Micului Consiliu, Liana Cantacuzino si vampirul milenar Maximilien Hess, ei ajung in South Island, in Noua Zeelanda, pentru a cauta baza vampirilor din noua rasa.

Cu doctorul Jesse Carver rapit si cu sentimentele ei pentru acesta aduse la tacere datorita constrangerii lui Hess, Liana este fortata sa se comporte ca si cum Jesse nu ar insemna nimic pentru ea, in timp ce pe dinauntru, ea moare cate putin. Cerandu-i-se de catre liderii noii rase sa isi tradeze cauza si pierzand controlul oamenilor sai rand pe rand, Liana trebuie sa distruga sediul unde sunt creati noii vampiri inainte ca intreaga ei lume sa se prabuseasca.

Order Restored este cea de-a treia carte a seriei The Impaler Legacy, o saga cu vampiri ca nicio alta.

Parerea mea:

The Impaler Legacy este una dintre putinele serii care m-au surprins constant, inca de la primele randuri. Nu a existat niciun moment in care sa pot anticipa ce va urma si nu am intalnit niciun aspect previzibil. Ultima carte din serie este construita in acelasi mod. Desi volumul al doilea, A Victory that Counts, s-a incheiat cu o mica victorie, intamplarile din povestirea satelit Casualties of War au dat totul peste cap, spulberand acea clipa de liniste abia obtinuta. Nu e de mirare asadar ca Order Restored incepe in forta, iar tensiunea si suspansul invaluie intreaga poveste. Volumul este incarcat de adrenalina, evenimentele se desfasoara cu repeziciune, scenele se schimba des, iar protagonistii se straduiesc sa faca fata valului de provocari. Interesant este insa ca nu ai nici o secunda senzatia ca ritmul ar fi exagerat. Dimpotriva. Intamplarile se deruleaza firesc, situatiile evoluand unele din altele fara a avea nimic fortat in ele.

O regasim asadar pe Liana Cantacuzino in mijlocul unui razboi a carui miza a crescut brusc dupa ceea ce s-a petrecut in Casualties of War. Insa datorita lui Max, protagonista a suferit o schimbare cu doua taisuri. Pe de-o parte, aceasta ii permite sa isi pastreze obiectivitatea si sa ia decizii cu mintea limpede, fara a fi influentata de propriile sentimente. Insa in acelasi timp, pare sa dea nastere unei situatii fara iesire si mai mult, ii blocheaza protagonistei capacitatea de a-si exprima toate emotiile, ceea ce duce la o tensiune interioara crescanda, care ameninta sa explodeze la un moment dat. De-a lungul romanului, consecintele acelei decizii fulgeratoare isi arata alternativ cele doua fete, pastrand in acest fel un fel de val de neclaritate ce nu iti permite sa o cataloghezi drept o hotarare buna sau una mai degraba neinspirata.

Ce mi-a placut enorm este faptul ca autoarea nu lungeste inutil momentele de criza, doar pentru a-si tine cititorii in suspans. Conflictele si infruntarile au un ritm natural, adica exact asa cum te-ai astepta tinand cont de cine sunt protagonistii. Max este unul dintre cei mai vechi vampiri, cu mai mult de un mileniu de experienta, iar Liana a fost pregatita intreaga viata pentru a lupta intr-un astfel de razboi. Chiar daca inamicii lor ii depasesc ca numar si chiar daca cei care sunt responsabili de intreaga situatie sunt incredibil de puternici, nici unul dintre protagonisti nu face vreo greseala stupida in cele mai importante momente, asa cum se intampla adesea in nenumarate alte romane. Autoarea nu te lasa nici o clipa sa uiti istoria personajelor si ofera o poveste bine gandita, lipsita de artificii fara sens. Pentru ca intr-un razboi, greselile nu isi au locul, iar deciziile proaste nu au cum sa conduca la o victorie. Iar daca cineva ar fi putut invinge intr-o lupta atat de crancena, care are ca miza chiar soarta lumii, atunci Liana si Max, impreuna, sunt aceia. In plus, ambii sunt constienti mereu ca pot pierde totul, ambii stiu ca victimele colaterale sunt imposibil de evitat si ambii sunt pregatiti sa lupte pana la capat, indiferent de riscuri. Iar pierderi apar intr-adevar si sunt extrem de dureroase, pentru ca unele dintre cele mai importante si placute personaje secundare nu apuca sa se bucure de un final fericit. Insa exact aceste momente care iti rup inima sunt si cele care ofera veridicitate povestii. Exact acelasi rezultat mi se pare ca il are si relatia in continuare relativ incordata dintre Liana si Max. Desi Max nu i-a dat motive protagonistei sa se indoiasca de el, cei douazeci si ceva de ani in care a fost invatata sa nu aiba incredere in vampiri isi fac in continuare simtita prezenta. Prin urmare, Liana inca are momente in care oscileaza intre a colabora cu Max sau a scapa de el cu prima ocazie. Cu siguranta daca Liana ar fi renuntat din prima clipa la crezul sau de o viata, povestea ar fi pierdut din autenticitate, insa prin acele oscilatii, este subliniata lupta care se duce in continuare in mintea eroinei care trebuie sa impace ceea ce stia de atat de mult timp cu ceea ce descopera pe parcurs.

The Impaler Legacy este probabil una dintre cele mai realiste povesti fantasy pe care le-am citit pana acum. In ciuda faptului ca se foloseste de supranatural pentru a-si construi povestea, autoarea reuseste sa le ofere un aer atat de veridic incat ai impresia ca s-a inspirat parca dintr-o parte reala a vietii, parte la care ea are acces, insa care pentru majoritatea dintre noi, ramane secreta.

Bile albe:

– Modul in care autoarea reuseste sa isi construiasca personajele astfel incat la final sa ai senzatia ca tocmai ai citit povestea unor persoane reale, pe care le cunosti cu adevarat si care iti raman in suflet ca niste prieteni vechi, chiar daca unele dintre ele au disparut mai repede decat ti-ai fi dorit.

– Oh, am adorat momentul in care protagonista se foloseste de steagul Romaniei pentru a solicita ajutor. Mi s-a parut grozava ideea, mai ales ca resursele erau atat de limitate, iar rezultatul a fost pur si simplu imposibil de ignorat si extrem de sugestiv! Cred ca am ramas cu un zambet larg pe fata pana la ultimul rand din carte, din cauza acelor paragrafe.

Bile negre:

– Putin, putin prea grabit parca finalul. Ma rog, nu finalul in intregime, ci aspectul legat de revenirea la normal a Lianei, dupa constrangere. As fi preferat o rezolvare putin mai lenta, mi s-a parut parca prea… fulgeratoare schimbarea, in ciuda a tot ceea ce a descoperit Liana despre ea pe parcursul evenimentelor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Impaler’s Revenge (seria The Impaler Legacy, volumul 1) – Ioana Visan

A Victory that Counts (seria The Impaler Legacy, volumul 2) – Ioana Visan

Roland Hughes

John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars – Roland Hughes

Posted on 04/12/201329/10/2014 by roxtao

John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars

Roland Hughes

Data aparitie: 30 mai 2013

Numar pagini: 274

Sinopsis:

Daca Maiasii au stiut cand va fi inceputul sfarsitului pentru ca i-au mai supravietuit o data, inainte? Daca istoria noastra scrisa e la fel de corecta vechea poveste despre cei trei orbi care descriu un elefant? Daca literatura si emisiunile TV stiintifico-fantastice au anumite fragmente reale si corecte, ai stii care sunt acestea? Daca ochii tai pot privi doar o particica mica a unui colaj, ai stii ca este un colaj?

Fanii Babylon 5, Star Trek TNG, Battle Star Galactica si ai literaturii clasice stiintifico-fantastice vor fi incantati de vanatoarea complexa de indicii din acest roman. Atunci cand erai copil, ai invatat sa legi agrafe de hartie sau margelute pentru a crea un colier. Aseaza-te si priveste cum „margelutele” pe care le-ai avut toata viata la indemana formeaza un tablou pe care nu il puteai vedea. Ia in considerare o clipa posibilitatea prezentata in poveste, apoi tine-te bine pe durata calatoriei!

Parerea mea:

Atunci cand am inceput sa citesc John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars aveam o idee foarte, foarte vaga asupra a ceea ce voi descoperi in aceasta carte. John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars este un roman post-apocaliptic, insa stilul ales de autor il diferentiaza de toate cartile similare pe care le-am mai citit. Povestea ne este prezentata sub forma unui interviu, cadrul fiind o lume noua, construita peste ramasitele lumii din prezentul nostru. Intreaga istorie a trecutului si a momentelor dinaintea si dupa ceea ce a insemnat sfarsitul lumii pe care o cunoastem noi este narata de catre John Smith, ultimul supravietuitor al „Razboaielor Microsoft”. Autorul porneste de la situatia actuala mondiala, acoperind o paleta foarte larga de domenii, pentru ca apoi sa se intoarca in trecut, la misterele Atlantidei si soarta locuitorilor acesteia, dar si la influenta pe care au avut-o acestia in cursul istoriei a nenumarate civilizatii. Practic, sunt acoperite unele dintre cele mai importante aspecte ale umanitatii din ultimele cateva mii de ani, iar genul post-apocaliptic incepe sa se impleteasca cu cel fantasy, cu thrillerul si cu genul conspirativ. Extrem de interesanta mi s-a parut abilitatea autorului de a te face sa crezi ca ceea ce citesti este real. Pornind de la aspecte adevarate, trece apoi in fantastic atat de subtil incat nu sesizezi schimbarea, iar informatiile care ajung la tine mai tarziu par la fel de veridice ca cele de la inceput, despre care ai certitudinea ca sunt reale.

Un alt aspect demn de luat in seama este faptul ca spre deosebire de alte carti ce au drept cadru lumi post-apocaliptice, autorul nu isi centreaza atentia pe un personaj unic pe care sa il urmareasca de-a lungul actiunii. Evident, se poate spune ca intr-un fel, John Smith si Susan Krowley sunt protagonistii romanului, dar asta nu este intru totul adevarat. Pentru ca ei joaca doar rolul celor care faciliteaza relatarea povestii. Adevaratul personaj central este unul colectiv, din mijlocul caruia nu se distinge vreo figura mai importanta ca alta. Mai mult, nu primim niciun nume, portret sau actiune individuala, intrucat toate evenimentele narate pastreaza drept personaj principal un grup destul de mare, format din familiile privilegiate ale Atlantidei si personalul auxiliar.

Un lucru care m-a sacait de-a lungul a multe pagini este atitudinea lui Susan Krowley, cea care ii ia interviul lui John Smith. Inteleg ca odata distrusa lumea, oamenii care au supravietuit au fost nevoiti sa o ia practic de la capat, gradul de civilizatie si dezvoltare tehnologica avand o cadere brusca. Inteleg, de asemenea, ca povestile isi pierd din valoare si veridicitate pe masura ce trec anii si de asemenea, ca in momentul in care ti se spun lucruri ce nu se potrivesc cu situatia reala a lumii tale, tinzi sa nu le dai crezare. Susan Krowley traieste la mai bine de sase decenii de cand aproape totul a fost distrus. Tinand cont de faptul ca oamenii care au supravietuit au fost nevoiti sa se intoarca la o viata simpla, lipsita in mare parte de tehnologia avansata din prezent si ca generatiile urmatoare nu au nici macar amintirea acesteia, privind-o mai degraba ca pe un mit, este de inteles de ce Susan Krowley are tendinta de a nu crede vreun cuvant din ceea ce ii povesteste la inceput John Smith. Totusi, prin meseria pe care o are, cea de jurnalist, mi se pare ca ar fi trebuit sa fie mult mai deschisa la minte si sa fie in stare sa mentina un dialog mai complex. Din pacate insa, in prima jumatate a cartii avem parte mai mult de un monolog al lui John Smith, intrerupt de exclamatiile de uimire ale lui Susan Krowley si mai grav, de acuzatiile ei ca acesta ar minti, inventand tot ceea ce ii povesteste. Abia mult mai tarziu, discutia incepe sa fie una tipica intervievat- intervievator, Susan Krowley reusind in sfarsit sa puna intrebari potrivite, sa prinda indicii, sa deduca unele concluzii si sa se implice asa cum ar trebui sa o faca un jurnalist.

Desi nu este foarte lunga, povestea nu este una pe care sa o devorezi in cateva ore. Tocmai din cauza ca acopera nenumarate subiecte, ar trebui citita intr-un ritm moderat, cu intreruperi care sa iti permita sa „digeri” ceea ce ai citit, sa lasi lucrurile pe care le-ai descoperit sa se lege intre ele si sa se aseze la locul lor in puzzle-ul urias pe care l-a creat autorul. Roland Hughes nu doar ca expune o multime de aspecte importante ale prezentului si ale istoriei, dar si rastoarna o mare parte a acestora, creand origini noi pentru ele, oferindu-le fete diferite si explicatii total neasteptate. Religia, marile razboaie, miturile, civilizatiile disparute, evolutia stiintei, misterele pastrate pana astazi, intregul curs al istoriei, totul este modificat in povestea lui Roland Hughes, totul iti este prezentat intr-o lumina total diferita. Si cel mai impresionant este faptul ca oricat de incredibile ar parea toate aceste fatete noi ale lucrurilor, autorul reuseste sa ti le transmita intr-un mod veridic, facandu-te intr-adevar sa pui la indoiala adevarurile pe care le stiai si sa te intrebi „Nu cumva ar fi posibil…?”

Finalul ofera o surpriza care te va lasa cu un zambet larg pe buze, iar epilogul nu face decat sa iti creasca si mai mult uimirea, dand nastere unor legaturi care incep sa se impleteasca deodata.

Bile albe:

– Partea reala a povestii este atat de bine documentata, incat trecerea la imaginar se face insesizabil. Mai mult, de-a lungul romanului adevarul si fantasticul se amesteca in permanenta, oferindu-ti senzatia ca citesti de fapt o istorie alternativa a lumii.

– Echilibrul dintre nota personala a povestii si cea generala. Desi in mare parte cartea prezinta chestiuni despre omenire si evolutia ei, exista si insertii prin care avem brusc ocazia sa il privim pe John Smith de aproape, sa il vedem pe el ca om. Si il observam atat in ipostaza de acum, de supravietuitor al unei lumi disparute, impacat in sfarsit cu destinul, dar si in cea de adolescent inconjurat de drama, marcat pentru totdeauna de prabusirea intregului univers cunoscut, de singuratatea traumatizanta si de responsabilitatea enorma care a cazut pe umerii sai.

Bile negre:

Atitudinea lui Susan Krowley in prima jumatate a cartii.

English version:

When I started reading John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars I had a really, really vague idea about what I’ll find in this book. John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars is a post-apocalyptic novel, but the style chosen by the author makes it different from any other similar books that I’ve read. The story is told as an interview, the frame being a new world, built over the ruins of the world we know today. The entire history of the past and of the moments before and after the ending of the world as we know it today is told by John Smith, the last survivor of the Microsoft Wars. The author starts from the present global situation, covering a wide palette of domains, only to return in the past, at the mysteries of Atlantis and the fate of her inhabitants, with an eye also on the influence they had over many civilizations during the time. Matter-of-fact, the most important aspects of humanity in the last thousands of years are brought into focus, and the post-apocalyptic genre starts to blend with the fantasy, thriller and conspiratorial genres. The author’s ability to make you believe what you read it was really interesting. Starting with the real aspects, he then passes on to some fantastic things in such a subtle way that you don’t even feel the change and the information that gets to you later seems to be as truthfully as the pieces from the beginning, which are undoubtedly true.

Another important aspect is the fact that unlike other books based on post-apocalyptic worlds, in John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars, the attention is not centered on a single character which is observed during the story. Of course, in a way, you could say that John Smith and Susan Krowley are the main characters, but this is not completely true. Because their actual role is to deliver the story. The actual protagonist is a collective one, from which no figures can be identified as being more important than others. Moreover, we are not given any individual names, portraits or actions, because absolutely all the events have a pretty large group as a main character, represented by the privileged families of Atlantis and the auxiliary personnel.

One thing that annoyed me during several pages is Susan Krowley’s attitude, the woman who interviews John Smith. I understand that once the world was destroyed, the survivors were forced to practically start all over again, considering that the civilization degree and the technological development had a sudden decay. I also understand that stories tend to lose their value and their credibility during the years and also, that when you hear things that don’t correspond with the real situation of your world, you tend not to believe them. Susan Krowley lives at more than six decades after almost the whole world was destroyed. Considering the fact that the people who survived had to go back to a simple life, deprived of the advanced technology from our present and that the next generations don’t even have the memory of it, seeing it more like a myth, it’s obvious why in the beginning, Susan inclines not to believe a single word from John’s story. However, having a job like that, being a journalist, I really think she should have been more open-minded and more capable to sustain a more complex dialogue. Unfortunately, during the first half of the book, we basically get only a John Smith monologue, which is sometimes interrupted by Susan’s amazed exclamations and even more frustrating, by her accusations that he is lying, inventing everything he’s telling her. Only later, the conversation begins to look like a normal interview and Susan finally starts asking the right questions, seeing the clues, getting some of the conclusions and engaging as a real journalist should.

Although not very long, the story is not one you devour in a few hours. Because it covers countless themes, it should be read in a moderate rhythm, with breaks that allow you to “digest” what you’ve read, to give enough time to the newly discovered things to connect and take their place in the vast puzzle created by the author. Roland Hughes is not only discussing a lot of major issues of the present and of the history, but he is also overthrowing most of them, creating them new origins, offering them different faces and unexpected explications. The religion, the wars, the myths, the lost civilizations, the evolution of science, the mysteries kept until today, the whole course of the history, everything is changed in Roland Hughes’ story, everything is exposed in a different light. And the most impressing fact is that no matter how incredible those interpretations are, the author manages to deliver them in such a realistic way that you start to doubt the truths you know and start asking “What if…?”

The ending offers a huge surprise that will bring a large smile on your lips and the epilogue is just growing your amazement, creating more bonds that begin to suddenly mix together.

PROs:

– The real side of the story is so well documented that the transfer to the imaginary side is unnoticeable. Furthermore, during the story, the truth and the fiction keep blending together, giving you the feeling that you are actually reading an alternative history of the world.

– The balance between the personal tone and the general one. Although most of the story covers issues about the humanity and its evolution, there are a few paragraphs that allow us to suddenly see the real John Smith. And we get to see him in both the current state, as a survivor of a lost world, finally at peace with his destiny, but also as his old self, a teenager surrounded by drama, forever marked by the fall of his entire universe, by the traumatizing solitude and by the huge responsibility that fell on his shoulders.

CONs:

Susan Krowley’s attitude during the first half of the book.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Razboiul Z – Max Brooks

Casa Molimei – Jim Crace

Viitorul Nostru – Jay Asher & Carolyn Mackler

Posted on 28/11/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 368

Sinopsis:

Cum e cand iti citesti viitorul nu in palma, nu in cafea, ci pe un Facebook care nu a fost inca inventat…

Un roman pentru tinerii de azi, despre viata lor de maine.

Este anul 1996, si nici jumatate din elevii de liceu din America nu au folosit vreodata internetul. Viata in cyberspace este la inceputuri, iar retelele de socializare nu exista nici macar in proiect.

Si totusi…

Emma tocmai a primit primul ei computer si un misterios CD-ROM de la America Online. Josh este vecinul ei si prietenul ei cel mai bun, chiar daca din noiembrie trecut lucrurile au fost putin cam dificile intre ei. Cei doi se conecteaza si se logheaza… si ajung automat pe Facebook… dar Facebook-ul nu a fost inventat inca!!!

Josh si Emma isi privesc fascinati profilurile din viitor, peste cincisprezece ani. Sotii, prietenii, carierele, casele, destinele lor ─ totul este aici. Dar nu e ceea ce asteptau ei; si de fiecare data cand isi deschid pagina, viitorul lor se modifica. Si in timp ce se lupta cu suisurile si coborasurile vietii lor viitoare, sunt obligati sa se confrunte cu lucrurile bune ─ sau rele ─ pe care le fac in prezent.

Parerea mea:

Nu am avut de multa vreme ganduri atat de contrastante in privinta unei carti ca acum, cand tocmai am terminat Viitorul Nostru. Si daca in mod normal atunci cand sunt atat de indecisa, asta se intampla pentru ca respectivul roman a avut un numar egal de aspecte geniale si parti slabe, de data aceasta situatia este diferita. Nu este deloc vorba de cat de bune sau mai putin bune sunt anumite parti ale povestii, ci de modurile in care le poti privi. Pentru fiecare aspect al cartii poti gasi plusuri si minusuri, fiecare directie a scenariului poate fi vazuta si judecata atat dintr-o perspectiva pozitiva cat si din una negativa, in mod egal.

Trebuie sa va spun totusi inca de la inceput ca romanul nu dezvolta o teorie asupra intamplarii prin care trec protagonistii. Pare a fi mai mult un scenariu pornit de la… CONTINUAREA AICI.

Vladimir Nabokov

Lolita – Vladimir Nabokov

Posted on 22/11/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Horia Florian Popescu

Numar pagini: 324

Sinopsis:

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doisprezece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive.

Poveste a iubirii obsesive si blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rind, carte interzisa, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert.

Parerea mea:

Am citit in ultima vreme atat de multe carti in care se facea referire la conceptul de “Lolita” incat devenise de-a dreptul ciudat faptul ca nu citisem inca opera originala, mai ales ca aceasta a inspirat ulterior nenumarate carti. Multumesc Libris pentru ocazia de a parcurge in sfarsit aceasta carte. In cazul in care nu ati aflat inca, pe langa miile de carti online si carti in engleza, Libris ofera o noua surpriza cititorilor, fiind acum singura librarie online care ofera transport gratuit! Si pentru ca la noi este Black Friday, va invit sa aruncati o privire pe site, pentru ca reducerile sunt de-a dreptul irezistibile!

Probabil toata lumea stie in mare despre ce este vorba in Lolita: un barbat matur care ajunge sa seduca/sa fie sedus de o fata de doar 12 ani. Romanul a socat inca de la publicare si continua sa fie si astazi la fel de controversat. In ceea ce ma priveste, am impresii destul de amestecate despre aceasta poveste.

Volumul debuteaza cu prezentarea protagonistului si ofera inca de la inceput o explicatie relativa pentru radacinile pasiunii sale pentru nimfete. Spun relativa pentru ca desi pare foarte logica, aceasta explicatie nu mi se pare ca poate sustine singura o astfel de obsesie de-a lungul unei intregi vieti. Ajungem apoi sa cunoastem contextul in care Humbert o descopera pe acea nimfeta care, dintre toate celelalte, va deveni unica si atat de cunoscuta Lolita. Ceea ce m-a surprins este modul in care, de la un capitol la altul, aceasta copila pare sa isi schimbe imaginea. La inceput privim un barbat amorezat de o fetita care, la randul ei, pare sa dezvolte o pasiune adolescentina pentru Humbert. Totul se pastreaza insa la un nivel inocent, iar daca am face abstractie de gandurile protagonistului, nu am observa aproape nimic care sa dea nastere vreunei suspiciuni. Comportamentul fiecaruia este exemplar, controlat atat de bine incat ofera o senzatie surprinzatoare de naturalete. Lolita pare un copil obisnuit, fara sa indice in vreun fel evolutia pe care o va avea povestea. Mai apoi insa, un eveniment neasteptat, face ca barierele dintre ea si Humbert sa dispara. Iar momentul in care acest lucru se intampla a fost pentru mine o surpriza uriasa. Deodata, Lolita devine cu totul alta persoana. Daca pana atunci parea sa fie doar un copil normal, autorul ne ofera intr-o clipa un portret total diferit. Abia acum pare sa se construiasca ideea de “Lolita”, abia acum incepi sa recunosti imaginea aceasta de adolescenta seducatoare, care ascunde sub masca perfecta a inocentei secrete intunecate. In acest moment, rolurile de vanator si victima par sa se inverseze si continua sa se schimbe in permanenta pana spre final. Uimitor mi se pare ca autorul reuseste sa te faca in unele momente sa nu mai stii daca il consideri pe Humbert in totalitate vinovat sau daca raspunderea pentru ceea ce se intampla ar trebui sa se imparta in mod egal. Desigur, simtul moral nu te lasa sa uiti ca vorbim despre un barbat matur si despre o fata de 12 ani, insa tot nu poti scapa de senzatia ca Humbert nu e de fapt atat de rau cum parea. Insa balanta nu ramane prea mult timp echilibrata, pentru ca relatia dintre Humbert si Lolita este intr-o continua schimbare. Iar cititorul este nevoit sa asiste la noi transformari ale personajelor si sa isi reconsidere impresiile de pana atunci. Cred ca de aici comportamentul lui Humbert a inceput sa mi se para insuportabil, in ciuda faptului ca, exact ca la inceput, exista explicatii destul de plauzibile pentru ceea ce se petrece cu el. Humbert se transforma intr-un tiran, insa intr-unul care iti provoaca mila in acelasi timp in care te si infurie. Devine excesiv de gelos, posesiv, insensibil, cersind atentia Lolitei cu o disperare exasperanta. Faptul ca Lolita creste, transformandu-se intr-o adolescenta si amenintand astfel cu destramarea aparenta perfectiune a visului lui Humbert este ceea ce declanseaza metamorfoza protagonistului. Tind sa cred ca indiferent de comportamentul Lolitei, indiferent daca aceasta ar fi fost sau nu fidela, indiferent daca ar fi vrut sau nu o viata normala, Humbert ar fi avut exact aceleasi reactii. Pentru ca ceea ce il transforma pe el nu tinea de faptele Lolitei, ci de factori incontrolabili.

In final, exista o noua rasturnare de situatie. Si nu ma refer la precipitarea evenimentelor, ci tot la caracterul protagonistei. Autorul rastoarna din nou vechiul portret, punand intr-o lumina cu totul diferita tot ceea ce s-a petrecut pana atunci. Avem o alta imagine a Lolitei, aceasta infatisandu-se de data aveasta mult mai clar sub imaginea de victima. Pana si Humbert pare sa recunoasca acest lucru cu mult mai multa tarie ca pana acum. Mi se pare ca poti vorbi la nesfarsit despre ideile pe care le da nastere povestea. Fiecare gest, fiecare hotarare, fiecare fapt poate fi interpretat in nenumarate moduri, iar intrebarile pe care ti le pui de-a lungul cartii par in unele momente sa nu aiba nici un raspuns, iar in altele o multime de raspunsuri, toate la fel de bune. Nu stiu daca la final ajungi de fapt sa stii mai multe despre Lolita decat stiai in primele pagini. Desi este personaj principal, mereu in centrul atentiei si in acelasi timp este si cea care da nastere povestii, ea nu doar ca ramane la sfarsit la fel de misterioasa, ci mai mult, pare sa fi devenit cu fiecare pagina parcursa, o taina din ce in ce mai mare.

Trebuie sa va spun ca romanul nu este foarte usor de citit si nu neaparat (numai) din cauza temei. Asa cum ni se transmite inca din prefata, ” …Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive”. Avem parte deci de un stil bogat, foarte expresiv si incarcat, de nenumarate descrieri detaliate, momente de introspectie, analize, paragrafe in care se deviaza cursul unei idei, paranteze si reveniri. Lolita nu este, din acest motiv, o lectura facila. Insa mi se pare ca merita parcursa, chiar daca solicita poate un grad mai mare de rabdare si atentie. Exista anumite carti pe care pur si simplu trebuie sa le citesti. Nu ca sa pari interesant, nu ca sa marchezi un titlu pe o lista, nu ca sa fii la moda sau sa urmezi anumite trenduri. Ci pur si simplu pentru influenta uriasa pe care au avut-o in literatura, pentru modul in care au schimbat pentru totdeauna cititul si scrisul, pentru faptul ca nenumarate opere ulterioare uriase au reluat anumite idei si poate ca nu ar fi fost scrise vreodata daca acele romane clasice nu ar fi fost publicate. Lolita face parte din aceasta categorie de carti pe care chiar trebuie sa le citesti la un moment dat.

Bile albe:

Abilitatea autorului de a-ti rasturna de mai multe ori toate impresiile pe care ti le-ai facut si de a oferi perspective atat de diferite asupra portretului protagonistei.

Bile negre:

Modul in care evolueaza personalitatea protagonistului spre final.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

nymphette_dark99 – Cristina Nemerovschi

Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani – Melissa P.

Charlaine Harris

After Dead: What Came Next in the World of Sookie Stackhouse (seria Vampirii Sudului, volum satelit #13.5) – Charlaine Harris

Posted on 20/11/201329/10/2014 by roxtao

After Dead: What Came Next in the World of Sookie Stackhouse

seria Vampirii Sudului, volum satelit #13.5

Charlaine Harris

Data aparitie: 29 octombrie 2013

Sinopsis:

Dead Ever After a marcat finalul romanelor cu Sookie Stackhouse – o serie care a adunat milioane de fani si dat nastere serialului HBO, True Blood. De asemenea, a creat o foame care nu va disparea niciodata… foamea de a sti ce s-a intamplat mai departe.

Cu personajele aranjate in ordine alfabetica, autoarea Charlaine Harris isi poarta fanii prin viitorul locuitorilor favoriti din Bon Temps si din imprejurimi. Veti afla cum a mers casnicia lui Jason si Michele, ce s-a intamplat cu varul lui Sookie, Hunter si cum gemenii lui Tara si JB au devenit cetateni onorabili.

Acest volum satelit final ofera raspunsuri la intrebarile aparute de-a lungul seriei – incluzandu-le pe cele care privesc si finalul fericit al lui Sookie.

Parerea mea:

After Dead nu este o carte propriu-zisa. Este doar o lista de nume, un “tabel” cu majoritatea personajelor pe care le-am intalnit de-a lungul seriei Vampirii Sudului si in dreptul fiecarui nume, o serie de informatii prin care ni se transmite pe scurt ce s-a intamplat cu personajul respectiv de-a lungul anilor ce au urmat dupa ce Charlaine Harris si-a incheiat povestea.

E imposibil sa fac o recenzie obisnuita, pentru ca ceea ce am citit nu a fost un roman sau… o poveste normala. Dar trebuie sa va spun totusi ca daca decideti sa cititi After Dead, asigurati-va ca aveti la indemana un calculator, telefon sau orice gadget de pe care sa puteti intra pe net. Sunt enorm de multe personaje pe care, oricat de buna ar fi memoria voastra, cu siguranta le-ati uitat. Pentru ca autoarea nu ne-a prezentat doar viitorul personajelor importante, ci a tuturor care s-au perindat prin poveste. Si credeti-ma, sunt multe! Carticica nu este deloc lunga, dimpotriva. Desi are aproximativ 200 de pagini, acestea nu sunt pline cu text. Fiecarui personaj ii este dedicata cate o pagina si tinand cont ca majoritatea personajelor au parte doar de cate un paragraf… In plus, se mai adauga si cateva pagini ilustrate si de asemenea, cate o pagina care marcheaza fiecare litera. E de inteles asadar ca volumul se poate parcurge lejer intr-o ora sau doua. Oricum, ideea este ca veti vedea ca se aduna destul de multe nume pe care nu le mai recunoasteti, de aceea consider ca este necesar ca cei care au indragit cu adevarat seria, in cazul in care isi doresc o lectura completa si satisfacatoare, sa aiba rabdarea si posibilitatea sa caute pe net, chiar in timpul lecturii, cine sunt personajele pe care nu si le mai amintesc. Descrieri ceva mai lungi apar doar in cazul personajelor importante: Sookie, Sam, Bill, Eric sau Pam si personajele care sunt foarte apropiate de acestea.

Inca nu sunt sigura cat de mult mi-a placut cartea. Cred ca ma asteptam putin la altceva, la mai multe detalii, la informatii mai complexe, asa ca detectez parca si un pic de dezamagire in amestecul acesta de impresii, dar nu atat incat sa regret ca as fi citit-o. In plus, cartea arata foarte dragut, contine ilustratii in acelasi stil ca cele de pe copertele volumelor, e interesant aranjat textul, are o multime de detalii care iti atrag atentia. Asadar, pentru iubitorii seriei va fi un bonus binevenit, chiar daca nu este deloc o poveste ampla, asa cum probabil sperau toti cei care s-au indragostit de seria creata de Charlaine Harris.

Bile albe:

Design interesant, atentia pentru detalii si cateva informatii surprinzatoare.

Bile negre:

Este prea sumar volumul, aveam nevoie de muuult mai mult text ca sa fiu pe deplin multumita 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) – Charlaine Harris

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris