Publicat în Corinne Hofmann

Indragostita de un masai – Corinne Hofmann

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mihaela Dinklage

Numar pagini: 366

Sinopsis:

O poveste de viata si de dragoste in indepartata Kenya. Atunci cand pune pentru prima data piciorul pe pamant african, Corinne Hofmann nu banuieste ca viata ei va lua o turnura decisiva. Venita in Kenya pentru a-si petrece concediul, Corinne descopera la varsta de 27 de ani o dimensiune cu totul noua a dragostei. Este suficienta privirea patrunzatoare a razboinicului-masai Lketinga, pentru ca ea sa renunte, impotriva oricarei ratiuni, la viata ei din Elvetia: la prietenul ei, la cultura sa, la afacerile profitabile. In cateva luni, Corinne isi desprinde ancorele din Europa, pentru a se aventura intr-o lume noua. Se muta in mijlocul salbaticiei, in patria tribului Samburu, langa marea ei dragoste africana, unde cunoaste atat „raiul”, cat si „iadul”. Traieste ani plini de aventura, ani de dragoste, dar si de renuntari si probleme fara sfarsit: o comunicare anevoioasa, un mod de viata neobisnuit si o ierarhie sociala cu totul alta. Bolile care ii ameninta viata, foametea, comportamentul lui Lketinga dominat de o gelozie exagerata si conflictele culturale, care nu mai puteau fi mascate, fac in cele din urma imposibila viata de cuplu a celor doi. Dupa patru ani de convietuire, dragostea lor este definitiv distrusa.

Corinne Hofmann s-a nascut in anul 1960 la Thurgau (Elvetia), ca fiica a unei mame frantuzoaice si a unui tata german. La 21 de ani isi incepe propria afacere cu un magazin de haine second-hand si rochii de mireasa. In anul 1986 isi petrece concediul in Kenya, unde il cunoaste pe Lketinga, un razboinic-masai, de care se indragosteste la prima vedere. Doi ani mai tarziu cei doi se casatoresc si au o fiica. Timp de patru ani, Corinne traieste in Kenya alaturi de sotul ei. Corinne Hofmann ne impartaseste fara constrangeri, intr-un mod plastic si patrunzator, experienta sa kenyana. Corinne paraseste Kenya impreuna cu fiica lor si nu se mai intoarce.

Parerea mea:

Acum vreo doua saptamani, in timp ce butonam telecomanda intr-o seara, mi-a atras atentia un film, la finalul caruia am aflat ca fusese realizat dupa o carte: Indragostita de un masai. A doua zi dimineata, cautam innebunita romanul, pentru a-l descoperi chiar printre cartile online din libraria Libris. Careia  ii multumesc si de data aceasta pentru inca o carte pe care am citit-o cu sufletul la gura si care m-a lasat fara cuvinte. Tin sa va reamintesc faptul ca pe langa selectia extrem de ampla de carti in romana, gasiti la Libris si carti in engleza, asadar va puteti bucura si de romanele care inca nu au fost traduse in Romania. Nu am fost niciodata atat de impresionata de o poveste prezentata intr-un film si atat de curioasa sa descopar si cartea dupa care a fost facut acesta. Asa ca in momentul in care, dupa doar doua zile mi-a sosit coletul si am descoperit ca inauntru se afla exact romanul Indragostita de un masai, am debordat de entuziasm intreaga zi.

Am terminat cartea in urma cu vreo 2-3 zile, dar mi-am acordat un timp inainte de a scrie despre ea, pentru a putea digera toate informatiile. Mi-e greu sa incep recenzia, pentru ca este o poveste coplesitoare, despre care ai putea discuta ore in sir si pe care te straduiesti inca sa o intelegi mult timp dupa ce ai ajuns la ultima pagina. In momentul in care am vazut filmul, mi-am dorit cartea pentru a intelege toate motivele care au facut-o pe protagonista sa ia o decizie tulburatoare. Vizionand filmul nu ai cum sa pricepi tot ce sta in spatele hotararii eroinei, ce o poate determina pe aceasta sa renunte la o viata implinita intr-o tara civilizata, in care are o afacere profitabila, un iubit perfect, prieteni buni si o familie iubitoare. Corinne alege in schimb mutarea in mijlocul salbaticiei, alaturi de un barbat despre care nu are siguranta ca are aceleasi sentimente ca si ea si in mijlocul unui grup de oameni care fac parte dintr-o civilizatie complet diferita.

Inca de la inceput, romanul frapeaza prin faptul ca protagonista nu are o poveste indelungata de iubire cu razboinicul masai inainte de a lua decizia sa renunte la viata ei obisnuita pentru el. Dimpotriva. Cateva intalniri in care abia daca schimba cateva cuvinte ii sunt de ajuns pentru a se desparti de iubitul ei din Elvetia si de a fi pe jumatate convinsa ca viitorul ei este in Kenia. Recunosc, mi s-a parut ca la inceput eroina se autosugestioneaza sa creada in aceasta poveste de dragoste, in ciuda faptului ca Lketinga nu pare sa aiba nici pe departe sentimente asemanatoare si nici nu o incurajeaza in vreun fel. Iar dupa ce ai trecut de primele pagini, ai parte de soc dupa soc. Nici una dintre intamplarile prin care trece Corinne nu te poate lasa rece. Fiecare zi este o lupta pentru supravietuire, pentru adaptare, pentru acceptare si pentru viitor. La fiecare pas, protagonista se loveste de un nou obstacol. Daca nu are probleme cu localnicii atunci sanatatea ii joaca feste, daca totul merge bine cu Lketinga intampina o piedica datorata birocratiei, daca reuseste sa faca fata transportului dezastruos si sa ajunga in locul propus, atunci se va lovi din nou de dificultatile legate de diferentele de cultura. Am fost extrem de impresionata de perioada indelungata in care Corinne se ambitioneaza sa reuseasca sa isi construiasca o viata in Kenia, in ciuda faptului ca totul este ingrozitor de dificil. Ani intregi de chin care, dupa parerea mea, nu au fost compensati de indeajuns de multe bucurii. Sincer, daca nu as fi stiut ca este o poveste reala, daca romanul ar fi fost o opera de fictiune, l-as fi considerat prea incarcat cu momente tensionate, as fi spus ca este prea putin veridic. Dar cel mai dificil obstacol si de fapt si singurul care o invinge pe Corinne este cel pentru care a renuntat la tot: barbatul iubit. Acesta este si cel mai revoltator aspect al cartii. Ca protagonista isi paraseste intreaga viata pentru Lketinga si lupta zi de zi pentru binele lor, pentru viitorul lor, al fiicei lor si al intregii comunitati, iar el nu face decat sa ii puna in cale si mai multe piedici. Am fost uneori atat de indignata de parca m-as fi transferat si eu intre paginile cartii, l-am detestat cu atata forta incat nu am reusit sa inteleg nici pana la final puterea de care a avut nevoie Corinne pentru a rezista si pentru a lupta in continuare atata timp.

Probabil toata lumea stie ca si in prezent, inca mai exista triburi care traiesc in aceleasi conditii de mii de ani, care respecta traditii pe care noi le consideram absurde, care supravietuiesc la limita subzistentei, depinzand in totalitate de conditiile de mediu, de ceea ce le ofera natura. Dar nu cred ca ne-am gandit vreodata cu adevarat la ce inseamna sa traiesti astfel de fapt. La cum este sa dormi noapte de noapte pe pamant, sa mananci intreaga viata doar ceai indulcit, cateva tipuri de ierburi si din cand in cand carne, orez, lapte sau malai. Cum este sa te simti mereu in primejdie din cauza animalelor salbatice care pot ataca oricand, cum este ca singura sursa de apa sa se afle la kilometri departare, cum este sa stii ca poti sa mori dintr-o simpla infectie doar pentru ca nu ai cum sa ajungi la un doctor sau la medicamentele de care ai avea nevoie. Iar daca pentru un locuitor al unuia dintre triburile keniene aceste lucruri sunt normale, deoarece in acea societate s-a nascut si pur si simplu nu stie ca poate exista si altceva, pentru o persoana nascuta si crescuta intr-o tara civilizata, cu un nivel de trai dezvoltat, viata intr-un mediu atat de primitiv poate parea ceva inimaginabil. Recomand din suflet cartea oricui isi doreste sa iasa putin din zona de confort, sa vada lucrurile cu alti ochi si sa arunce o privire intr-o cultura incredibila care continua sa existe chiar in acelasi timp in care noi ne bucuram de toate avantajele unei lumi dezvoltate.

Bile albe:

– Romanul este scris la persoana 1, cu fraze scurte, concise, care te emotioneaza si te infioara in acelasi timp, oferindu-ti sentimentul ca tu esti cel care traieste fiecare cuvant, ca tu esti cel care experimenteaza toate intamplarile descrise in carte. In plus, afli fiecare lucru din perspectiva personajului neinitiat, a persoanei care era Corinne exact in momentele respective – cunostintele asupra noii lumi fiind dobandite in acelasi timp atat de catre de personaj cat si de cititor.

Bile negre:

– Nu cred ca ai ce sa reprosezi unui roman scris ca urmare a unei experiente reale, povestita chiar de persoana care a trecut prin ea. Nu poti sa fii dezamagit sau nemultumit de o astfel de carte, pentru ca ceea ce citesti nu este o opera de fictiune care poate fi stilizata, completata sau modificata, ci este chiar povestea vietii unei persoane reale. In momentul in care am terminat cartea am fost putin dezamagita din cauza faptului ca esti lasat oarecum in aer, fara sa ti se ofere indicii privind modul in care a continuat viata Corinnei si a familiei sale keniene odata ce ea se reintoarce in Elvetia. Din fericire, am aflat ca datorita faptului ca romanul s-a bucurat de un succes enorm si pentru ca o multime de cititori au vrut sa afle continuarea povestii, Corinne Hofmann a continuat sa isi spuna povestea  in alte doua romane: Adio, Africa si Revedere in Barsaloi.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Arsa de Vie – Suad

Memoriile unei gheise – Arthur GOLDEN

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

21 de gânduri despre „Indragostita de un masai – Corinne Hofmann

  1. Am vazut cartea asta acum cativa ani si mi s-a parut interesanta. Nu am citit-o…
    Si totusi, care este parerea ta? (Banuiesc ca nu mai e o problema de spoiler alert acum, deja ai spus ca finalul e in aer, deci nu intreb daca „raman impreuna”)
    Dar parerea ta sincera? Ai inteles cum e treaba asta, ai simtit, „il iubeste”? Sau cum?
    Ca dupa cum ai zis si tu, nu pare veridic. Atunci de ce a facut-o? (Ca poate tot nu am sa citesc cartea, astept sa imi spui tu:P)

    1. Daa, tocmai asta e, ca il iubeste parca mult prea mult! Mi s-a parut ca lupta prea mult, iubeste prea mult, se chinuie prea mult. Cred ca doar dragostea pentru el putea sa ii ofere curajul si puterea pentru a rezista atata timp. In Elvetia avea si ar fi avut oricand totul, in Kenia nu avea nimic. Nu ar fi avut alte motive in afara de dragoste. Stiu ca este o poveste reala, de aceea o si cred. Dar daca ar fi fost fictiune, atunci mi s-ar fi parut exagerata. In cazul asta insa, se pare ca este adevarata faza aia cu „viata bate filmul”. Nu am reusit insa sa inteleg cat de mult o iubeste el pe ea. Poate este si din cauza diferentelor ce tin de cultura. Probabil ca vedem si iubirea in mod diferit, in functie de cultura din care facem parte..
      Descrierea oficiala dezvaluie oricum faptul ca nu raman impreuna, de aceea nici nu mi-am facut griji ca voi divulga prea mult 🙂 Ea pleaca pana la urma impreuna cu fiica sa, dar din descrierile volumelor urmatoare, am vazut ca pe langa faptul ca pastreaza legatura cu el si cu cei din trib, la un moment dat se si intoarce. Nu stiu daca definitiv sau doar in vizita..

      1. Aha, multumesc. Cred ca trebuie sa citesc cartea ca sa inteleg de ce il iubeste. Zice de ce?

      2. :)) nu tocmai. cred ca asta e unul dintre misterele care se pastreaza pana la final. sau cel putin, eu una nu am inteles..daca o citesti, sunt curioasa sa-mi impartasesti impresiile 🙂

    1. dap, eu am vazut filmul mai intai si atunci am devenit curioasa si in legatura cu romanul. ti-l recomand, chiar da dependenta 🙂 in plus, nu am mai citit nimic asemanator..
      multumesc pt leapsa, cred ca maine seara reusesc sa o fac. dau un semn 😀

  2. Eu, personal nu am fost foarte foarte impresionata de carte… poate doar de partea in care o femeie pe cale sa nasca isi trage copilul din ea de una dintre manute, chestie la care nu am putut sa ma uit cand am vazut filmul, pe care, l-am vazut intamplator acum vreo trei luni pe DIGI FILM. Anyway, nu am fost suficient de curioasa ca sa citesc si celalalte carti… Pana acum am gasit mereu altele mult mai bune, dar cine stie, poate candva cand mi se epuizeaza variantele… ( cumva am impresia ca nu se va ajunge aici niciodata :)))
    Saptamana trecuta am fost la Bookfest. Tu ai fost?

    1. Pe mine m-a intrigat cel mai mult modul cum cineva poate renunta la tot ce are pentru ceva atat de dificil..de aceea dupa ce am vazut filmul mi-am dorit cu disperare cartea 😀 Oricum, de obicei mi se intampla foarte rar sa nu imi placa o carte, cred ca pot numara pe degete romanele care chiar nu mi-au placut. Deci poate nu sunt cea mai obiectiva sursa atunci cand e vorba sa recomand lecturi :))
      La Bookfest m-am falimentat anul trecut, asa ca anul acesta m-am ambitionat sa nu merg. Mai ales ca am un raft si jumatate de carti necitite in biblioteca, plus multe, multe in format electronic. Asa ca de ceva timp mi-am propus ca pana cand nu le termin pe acestea, sa nu imi mai iau nimic, in afara de cele care apar cu Bravo. Bine, pana acum nu am reusit sa ma tin de telul asta, pentru ca mereu mai scap prin librarii si dau peste oferte din acelea absolut irezistibile, dar.. Stii cum se spune mereu: „Asta e ultima data!” 😀

  3. hmm… eu am reusit sa iau doar 3 carti de la bookfest, asta fiindca am avut grija cati bani iau la mine si mi-am setat bine prioritatile dupa ce am vazut cam toate standurile. Oricum pentru mine cele mai interesante au fost standurile de la LEDA, RAO, LITERA in general partea de fantasy. Restul erau mai mult edituri scolare si chiar am vazut o editura care facea harti.
    Mi-as dori sa apara si cartea mea pe unul dintr standuri la un moment dat! 🙂

    1. Da, pai cam astea sunt editurile mai interesante si in restul timpului 🙂 Ar mai fi Nemira si Humanitas care imi plac, mai ales ca au si muuulte reduceri in orice perioada 🙂 Oricum, eu am fost in vreo 2 ani parca, asa ca deja stiam la ce sa ma astept, nu imi pare foarte rau ca anul acesta am ratat. Aveam provizii destule 😀 Poate la anul daca reusesc sa ajjung odata cu toate cartile la zi, o sa merg din nou.

      Cred ca daca o sa ai rabdare o sa o vezi la un moment dat acolo unde vrei. Din cate am auzit, multi renunta tocmai pentru ca procedura e destul de complicata, se primesc multe refuzuri si dureaza destul de mult. Deci daca nu te dai batuta..
      Apropo, nu am mai vb de ceva timp cu prietena mea, ai primit traducerea, ati terminat?

  4. Pai, mi-a trimis acum ceva timp cam 15 pagini, ca sa imi fac o idee despre cum lucreaza ea, iar eu i-am trimis prima rata de banuti. Multumesc frumos pentru ca mi-ai facut legatura cu ea. Ti-am spus ca eu as vrea sa o public in strainatate desi risc sa ma aleg tot cu ea depozitata in debara acasa… Dar vreau sa incerc sa o public si in RO dupa ce o publin in afara. Poate le dau peste nas… nu stiu, visez si eu frumos. In prezent mai scriu la o carte, dar mai am mult mult de scris la ea si tot in afara as vrea s-o public, deci si pe asta va trebui sa o traduc, asa ca daca prietena ta mai e dispusa sa ma ajute, de data asta vor fi mai mult de 50 de pagini. 😀

    1. cu mare placere! ma bucur ca am putut fi de ajutor. nu cred ca ar avea de ce sa nu fie de acord. oricum, banuiesc ca acum ca v-ati cunoscut, puteti stabili toate detaliile mai usor, mai ales ca stiti si ce sa asteptati una de la cealalta: ea stie cam ce trebuie sa traduca si care e stilul tau, tu stii modul in care traduce, puteti stabili daca vreti sa schimbati ceva, etc..
      si mie mi se pare cel mai ok sa publici intai afara. cred ca sunt si mai deschisi catre autorii noi si de asemenea, ai si mult mai multe edituri la care sa incerci.

  5. Buna si aici!
    Abia acum de descopar si imi place mult de tot ceea ce scrii!
    Deci, eu am citit toate cele trei carti scrise de Corinne Hoffman, dupa propriile experiente: „Indragostita de un masai”, „Adio Africa” si „Revedere in Barsaloi”. Le-am cumparat pe toate.
    De departe, cea mai cutremuratoare este prima.
    Corinne este curajoasa, putin nebuna, ambitioasa, practica. Dar, pentru Dumnezeu: ce putea avea ea in comun cu un salbatic? Diferentele nete de educatie, cultura, civilizatie, experiente de viata, inteligenta, superioritate a spiritului si-au spus cuvantul, in final.
    Nu crezi?

    1. Multumesc mult de tot pt cuvintele frumoase! De fiecare data cand primesc cate un mesaj din acesta imi creste inima! 😀
      Mie mi s-a parut ca a tras muuult prea mult si s-a ambitionat sa reziste intr-un infern singura! Daca ar fi avut macar sprijinul lui, as fi inteles. Dar asa, mi s-a parut ca dintre toate obstacolele in calea fericirii si a intelegerii lor era chiar el. Poate ca daca ar fi avut alta atitudine ar fi reusit sa aiba un trai undeva intre civilizatia cu care era ea obisnuita dinainte si salbaticia pe care o stia el. Adica..cum erau in ultima perioada cu magazinul: incepea sa le fie binisor din punct de vedere material si al confortului..

    2. Of, am uitat sa te intreb! Cum sunt volumele 2 si 3? Se intampla ceva interesant sau doar merge in vizita in Africa? Ma gandeam sa mi le iau, dar cum nu am auzit mare lucru de ele, am zis sa mai astept..

  6. Pai… de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! De unde sa ii dea Lketinga mai mult, daca el era atat de limitat. Iti amintesti ca, spre final, cand incepuse sa le mearga bine cu magazinul, in el s-a desteptat gelozia…si a pus capac faza cu avortonul de capra. (cand a acuzat-o ca ar fi fost infidela, gravida si ar fi avortat) Bleah!
    Mie mi-a placut de maicuta lui si vei vedea ca autoarea va tine legatura cu ea (si cu familia din Kenya).
    In vol 2 este descrisa lupta ei de…readaptare la civilizatie. (poti crede asa ceva?). Nu mai stia sa se descurce la metrou, de ex. Viata lor continua, isi creste micuta (nu usor) si ii vine ideea de a scrie o carte dupa experienta ei din Africa. Urmeaza succesul imens (nu foarte repede) si o alta relatie in persoana unui fost coleg. Merita! Este foarte adaptabila Corinne si foarte consecventa!
    Merita sa o citesti.
    Al treilea volum…se refera la reintoarcerea ei, impreuna cu fetita, in africa pentru a-si revedea familia africana. E mai mult ca un jurnal de calatorie, elementul dinamic nu prea mai este, dar iti face placere sa te reintalnesti cu personaje cunoscute.

    1. Suna bine 🙂 Mai ales vol. 2, dar daca o sa il iau pe acesta, o sa iau probabil si vol. 3, macar sa am seria completa. Multumesc pentru informatii, chiar nu gasisem vreo parere care sa ma ajute sa imi fac o idee pana acum..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s