Disponibil la: Libris
Colectia: Literatura universala
Traducerea: Valentina Georgescu
Numar pagini: 400
Sinopsis:
Ce faci cand ti-a fost franta inima? Corect: vorbesti la telefon cu cea mai buna prietena, mananci ciocolata si te balacesti saptamani la randul in propria-ti nefericire. Mai prost e ca, impotriva vointei ei, Gwendolyn are nevoie de toata energia pentru cu totul si cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravietui. Caci itele incalcite de dubiosul Conte de Saint- Germain in trecut ajung sa teasa si in prezent o panza primejdioasa. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn si Gideon – lasand la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai sa danseze impreuna menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci si sa se arunce cu capul inainte in tot felul de aventuri…
Un montagne-russe al sentimentelor, traversand secolele: aventurile lui Gideon si ale lui Gwen, grandios puse in scena de autoarea Kerstin Gier, in cartea a treia a seriei Culorile dragostei. Atat de frumoasa, incat sigur te vei indragosti de ea!
Parerea mea:
Nu, nu, nu, nu se poate! 
Imi simt gandurile rupte si imprastiate in doua directii diferite cand vine vorba de acest ultim volum al seriei Culorile Dragostei. Pe de o parte, este atat de intens si captivant incat am tendinta de a-l considera cel mai bun roman din serie, insa pe de alta parte, m-a infuriat atat de tare din cauza unui aspect important incat nici acum nu pot scapa de senzatia de revolta si enervare. Partea buna este ca acea dezvaluire socanta ce mi-a cauzat aceste reactii contradictorii apare destul de tarziu in poveste, asa ca cel putin am putut sa ma bucur destula vreme de restul povestii. Dar sa o luam pe rand..
Primul lucru ce m-a surprins inca din primele capitole a fost faptul ca in acest volum, o parte dintre personaje au reusit sa ma scoata din sarite. Si nu este vorba de personaje noi, ci de cateva care au fost destul de neplacute inca de la prima carte. Insa daca pana acum le consideram doar niste prezente antipatice, de data aceasta le-am detestat cu o intensitate uluitoare. In acelasi timp, personajele pe care le-am indragit de la inceput sunt si in Verde de smarald sarea si piperul povestii. Avem parte si de cateva actiuni total neasteptate din partea unora dintre personaje, asa ca simpatia cititorului pentru acestea creste odata cu fiecare pagina citita. Ceea ce a stricat intrucatva placerea lecturii a fost faptul ca de data aceasta, imaginatia mea a intrecut putin scenariul povestii. Eram convinsa ca exista cel putin un tradator in prezent (existenta unuia in trecut era deja evidenta) si imi inchipuiam ca va fi cineva pe care l-am considerat pana atunci incarcat numai de intentii bune. Asa ca am suspectat pe rand fiecare personaj pozitiv, am stat in alerta de la primele pagini si am incercat sa descopar indicii chiar si acolo unde ele nu existau. Daca planuiti deci sa cititi seria sau ati inceput-o deja insa nu ati ajuns inca la ultimul volum, incercati sa nu va lasati imaginatia sa zboare prea mult. Tradatorul din prezent este cineva cunoscut, situatia se complica uimitor de tare, dar nu este atat de grava pe cat ar fi putut sa fie.
Un alt plus al acestui volum este faptul ca totul se desfasoara la alta intensitate comparativ cu actiunea din cartile anterioare. Fiind obisnuita cu un ritm ceva mai lent si cu evenimente mai putin importante, am fost cu atat mai surprinsa sa observ cata tensiune se acumuleaza in paginile acestea si am fost nevoita sa ma adaptez rapid ritmului ce se intetea pe masura ce inaintam in poveste. Firele se incalcesc tot mai mult, detaliile sunt tot mai complicate, iar atentia iti este solicitata mai mult ca in volumele anterioare. Salturile in trecut nu mai au de data aceasta doar scopuri aparent lipsite de importanta sau de logica, ci se transforma in adevarate misiuni. Si nu ma refer doar la calatoriile in timp legale.. 🙂
Aproape trei sferturi din carte am fost absolut incantata de ceea ce se intampla. Iar apoi autoarea arunca deodata un secret socant, de o importanta extrema. A trebuit sa citesc iar si iar acele randuri ca sa fiu sigura ca nu mi-am imaginat. Iar apoi, pana la finalul cartii, am tot sperat ca nu este adevarat. Insa, de parca asta nu era de ajuns, sfarsitul povestii „dubleaza” acel aspect! Nu va voi spune despre ce este vorba, ca sa nu va stric surpriza, insa cred ca va pot dezvalui ca are, bineinteles, legatura cu unele capacitati misterioase ale protagonistei. Sunt bulversata ca autoarea a optat pentru o astfel de.. sa-i zicem abilitate. Inteleg ca este poate un fel de scop universal valabil si totodata, in stransa legatura cu firul povestii, insa mi s-a parut atat de fals, incat a stricat o lectura ce parea perfecta pana atunci. Mai ales ca pana in acel moment admiram talentul autoarei de a oferi veridicitate povestii, in ciuda elementelor fantasy. Mai mult, acea abilitate arunca si un aer de superficialitate asupra finalului, intrucat personajele par sa rezolve situatia aproape pocnind din degete. Dispar deodata teama, emotiile, senzatia ca lucrurile sunt pe muchie de cutit si ca doar o combinare inteligenta a tuturor detaliilor ar putea duce la o solutionare favorabila. Nu am putut scapa de impresia ca din momentul acelei dezvaluiri, protagonistii nu ar mai fi fost nevoiti sa faca aproape nimic, intrucat jocul era deja castigat de ei dinainte de a se fi incheiat.
Fiind destul de revoltata pe parcursul ultimului sfert de carte, aveam senzatia ca aceasta va fi impresia ce mi se va pastra in minte odata ce voi termina povestea. Insa, parca special pentru a ma deruta si mai mult, ultimele replici din epilogul ce ni-i prezinta ca si in volumele anterioare, pe Lucy si Paul ofera un nou prilej de a fi (placut!) surprins si de a-ti spune uimit in gand ca ceea ce tocmai ai aflat nu poate fi adevarat…
Bile albe & bile negre:
– Nu as face decat sa repet ce am scris mai sus daca as dezvolta partea aceasta a recenziei. Pe scurt, aproape toate aspectele povestii au fost incantatoare, surprinzandu-ma in mod placut mult mai mult decat ma asteptam. Iar la minusuri intra acea putere secreta a lui Gwendolyn ce duce la finalizarea facila si prea putin impresionanta a comploturilor.
Oricum, seria Culorile dragostei ramane totusi una dintre cele mai fermecatoare povesti pe care le-am citit in ultima vreme, iar faptul ca un sfert dintr-un singur volum nu mi-a placut nu poate sterge toate impresiile si tot entuziasmul declansat de restul povestii.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier |
My Weekly Book 
Uf..le-ai si terminat. Nu am citti recenzia, evident..deoarece inca nu m’am apucat de ele:)) Eu citesc “A game of thrones” si m’a cam absorbit lumea lor si am impresia ca parca citesc mai greu pe tableta…hmm…In plus am tentatia de a citii inca o carte in paralel (pe hartie) :)) Dar ma bucur gasesc aici la tine despre carti ce vreau si eu sa le citesc. Apropo de asta, deviez, ca de obicei, cand apare Vampirii Sudului 13?
Da, le-am cam devorat ;)) Am incercat sa nu pun spoilere, asa ca ar trebui sa fie safe. Dar oricum, decat sa te influenteze, mai bine o mai amani pana dupa terminarea seriei.
Eu tot aman sa incerc A game of thrones, in ciuda faptului ca am auzit numai pareri bune. Nu stiu exact de ce..
Si eu citesc de obicei minim 2 carti in acelasi timp. Dar am vazut ca daca fac asa, se intampla ca o saptamana sau mai mult sa nu postez nimic, iar apoi sa pun 2-3 postari in aceeasi zi. Asa ca incerc de cateva saptamani sa ma abtin sa mai incep si a doua carte..
Pe 7 mai ar trebui sa apara 😀 Ai vazut ce coperta frumoasa are? http://www.goodreads.com/book/show/12106940-dead-ever-after
mai…ce bine! sa am timp sa le citesc:)) M-a prin srau GOT, m’am apucat si de serial…wow…Dar o sa citesc si seria asta pana in martie!! promit!!! 😀
p.s.da…coperta..of…cand ma gandesc ca e ultima…bine eu mai am 11 si 12 de citit…
:)) Am auzit ca si serialul ar fi bun. Dar pana nu ma apuc si eu de carti nu vreau sa ma uit la el. Dap, cred ca ai destul timp si pt Culorile dragostei. Oricum, filmul va fi dupa primul volum doar asa ca oricum nu e nevoie sa te grabesti cu restul. Probabil abia peste vreun an o sa apara si a doua ecranizare..
Eu ma consolez ca mai sunt niste povestioare cu Sookie publicate prin diverse antologii din acelea scrise de mai multi autori, pe care inca nu le-am citit. Si ca daca o sa imi fie dor tare tare de serie dupa ce se incheie, o sa apelez la ele 😀
Imi faci pofta de citit si mai rau,nu ca nu as avea. Dar am cateodata niste porniri “dubioase”, imi vine sa ma apuc de o gramada de carti in acelasi timp, simt nevoia sa le cuprind pe toate, eventual in brate:))
:)) Si pe mine ma apuca faze de astea, in special cand imi mai organizez cartile pe kindle sau cand ma mai uit pe GR. Si vad atatea zeci si sute de carti pe care vreau sa le citesc, iar apoi imi dau seama ca nici daca as citi non stop probabil ca nu as avea timp sa le termin pe toate..
am dat intr-un final de o recenzie care imi impartaseste parerea. Cineva care isi pune acel semn de intrebare 🙂 cartile au fost superbe (am cam devenit un liliac din cauza lor) si de cand le-am terminat tot incerc sa gasesc o explicatie pentru acel-mister-de-nerostit, dar nu pot. Lasand la o parte asta, este a doua serie care m-a tinut cu sufletul la gura 🙂 P.S. nu stiu daca am scris comentariul unde trebuie :))
Da, da, si eu am citit pe nerasuflate seria, a fost foarte dulce si interesanta. Daca nu era… chestia aia, cred ca era perfecta! Sincer, cred ca autoarea a incercat un final din acela “happily ever after”, ca din povesti, dar cu accent pe “ever” :)) Adica o fericire de aia eterna, pe care nimic nu o va mai spulbera. Dar na, mie mi se pare cumva exagerat. Mai ales tinand cont de varsta protagonistilor… Deci clar nu sunt de acord cu ideea asta ca prima dragoste o sa fie si singura, mai ales pentru o perioada… nedefinita. Dar na, poate ca la cititorii adolescenti prinde mai bine o astfel de incheiere 🙂
Citind comentariul de mai sus, nu pot sa ma abtin. Nu mai amana Game of thrones! O sa iti placa la nebunie!
Si acum despre carte. Nu am comentat la celelalte doua recenzii, asa ca o fac acum. Tin minte ca si eu am decorat cartile astea, mai ales primele doua volume. Dupa ce le-am terminat, am avut starea aia oribila de dupa ce termini niste volume si nu stii cand o sa pui mana si pe urmatorul. Tare mult mi-au mai placut, dar al treilea parca nu chiar asa de mult ca primele doua. Si ca tot veni vorba de asta, imi e tare dor sa ma prinda iar asa de tare o carte. E minunata senzatia
Da, stiu ca e un must read. Si mai ales in ultima vreme am citit o multime de recenzii foarte entuziaste, habar nu am de ce nu imi vine sa ma apuc de ele. Cred ca ma sperie putin numarul mare de pagini si ideea ca sunt foarte multe personaje si intrigi. Plus ca daca ma apuc de ele acum si ma prind tare tare, sunt sigura ca n-o sa mai vreau sa le las din mana sa mai citesc altceva pana nu ajung la ultimul volum 🙂 Dar promit ca dupa ce termin cele 4 carti pentru care am termene in perioada imediat urmatoare si cel putin primul volum din Cronicile Casterilor (pt ca apare indata filmul) o sa ma incumet si la aceasta serie ^_^
Si mie mi-au dat o stare foarte placuta volumele din Culorile dragostei. Exceptand..”the thing” (ca sa nu dam spoilere) din volumul 3, bineinteles. Insa per ansamblu, am fost mult mai incantata de serie decat m-as fi asteptat. Cat timp eram la munca si nu puteam citi imi zbura intr-una mintea la carte si la ce se va mai intampla :))
A naibii sa fiu daca imi amintesc despre the thing despre care vorbesti. Ma tot gandesc de cand ti-am citit recenzia si tot nu imi amintesc.
Imi suna cunoscut titlul Cronicile Casterilor, nu imi amintesc de unde
Iti scriu pe FB, ca sa nu scap pe aici vreun indiciu care sa le strice surpriza celor ce inca nu au citit volumul 😉
Cronicile Casterilor – Beautiful Creatures sau traducerea in romana, A 16-a luna. Aici: http://www.youtube.com/watch?v=r9rjhB7KWEc si aici: http://www.youtube.com/watch?v=L1HQ5OP9E8c sunt trailerele. Actorii nu sunt foarte draguti, insa am auzit ca romanele ar fi minunate!
Aaaaaaaa, da, acum stiu. Sunt tare curioasa cum o sa ti se para, nu tin minte nicio recenzie. Spune-mi pe facebook, ca sunt tare curioasa
Nu, inca nu le-am citit. O sa incerc sa citesc macar primul volum pana apare filmul 🙂
Ti-am scris 😉
Cumva abilitatea Gwendolynei care te-a deranjat este cea pe care o dobandeste si Gideon?
Volumul trei a fost preferatul meu din acesta serie, chiar nu m-am asteptat ca tradatorul sa fie cine era (practic e si din trecut si din prezent). In plus mi-au placut foarte mult la toate cele trei volume prologul si epilogul lui Paul si Lucy. Am adorat aceste doua personaje si mi-ar fi placut sa citesc un prequel despre ei.
Acum astept cu nerabdare filmul, care sper sa fie cel putin la fel de frumos precum cartile.
Daaaa, m-a scos din sarite!! :)) De asta am si spus ca se..”dubleaza”, nu stiam cum sa ma exprim astfel incat sa nu dau spoilere.
In afara de chestia asta si mie mi-a placut la nebunie volumul. A fost parca mai intens ca celelalte si mi-a si transmis emotii mai puternice. Si mie mi s-au parut interesante insertiile acelea cu Lucy si Paul. Insa personajul meu preferat ramane Xemerius 😀
Nici eu nu ma asteptam la acea persoana sa fie tradatorul, insa aveam presimtiri mult mai negre. Personajul acesta nu se numarase printre preferatele mele, asa ca din punctul asta de vedere, am fost multumita 😀
Si eu astept filmul! Sper sa intre in cinematografe, chiar daca e german..
Pe mine la abilitatea celor doi m-a deranjat ca la final parea aproape un fel de “condamnare” la a-ti petrece viata alaturi de o persoana doar pentru ca e singura la fel ca tine. Mi s-au parut mult prea tineri pentru acest gen de planuri. Poate din cauza varstei, dar de un timp vad cu totul altfel volumele care se incheie cu relatii intre adolescenti care cred ca-si vor petrece tot restul vietii alaturi de cel sau cea de care s-au indragostit la 16-17 ani. Dau impresia ca la o varsta atat de frageda, cand nici maturizarea fizica nici cea emotionala nu sunt complete, tinerii ar trebui sa-si asume responsabilitatea unei relatii care in lumea reala nu prea are sansa sa dureze prea mult. De asta ma deranjeaza casatoriile in pripa la 18-20 de ani si faptul ca respectivul cuplu, care abia isi incepe viata mai si are curand un copil. Cel mai des cel pe care il crezi perfect si baiatul viselor tale in adolescenta nu mai e la fel si peste ani.
Eh, cu fazele astea aproape ca m-am obisnuit, atat de des apar in romanele YA si fantasy. Mai am putin de tot si devin imuna 😀 Cred ca sunt ceva reminescente de prin basmele copilariei, si acolo eroinele adolescente isi cunosc fat frumosul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Probabil daca autorii ar scrie ca protagonistele s-au plictisit de actualii parteneri si apoi au mai avut inca 7 iubiti pana la cel cu care au ajuns sa se casatoreasca intr-un final, s-ar mai pierde din farmecul povestii 🙂
Uite de asta mi-a placut si mi-a ramas in minte momentul din Hex sau Puterea farmecelor, unde eroina spune ca oricum are doar 16 ani, asa ca n-are nici un rost sa se streseze prea tare pentru.. relatia subreda. Chiar am fost impresionata ca mai apar si astfel de abordari in marea asta de finaluri in stil Disney..
Si eu am devorat seria asta in 4 zile ^^ dar ultimul volum nu m-a incantat atat de tare.. sfarsitul mi s-a parut pre pe repede-inainte..
Mda, la chestia asta cred ca nici nu am avut timp sa ma gandesc, tocmai pt ca ma infuriase atat de tare abilitatea aceea a lui Gwen care a aparut deodata si care a devenit apoi si a lui Gideon. Adica…avand chestia aceea, deja totul devenea mult prea simplu.. Asa ca finalul rapid nu m-a mai mirat. Oricum, restul volumului a fost foarte interesant, mi-a placut mult!
Exact.. adica a fost stupida abilitatea lor.. nu stiu.. sincera sa fiu ma asteptam la cu totul si totul altceva.
Dar in rest a fost superb ❤
Retinusem comentariul tau si chiar ma gandeam la tine cand am ajuns la partea care nu mi-a placut. Ma intrebam daca te refereai la acelasi lucru 🙂
apropo de comentariul madei,sunt de acord cu tine,dar totusi este o carte si cel mai bine e sa savuram momentele petrecute acolo!!
Sigur ca savuram, doar ca mie mi se pare ca e imposibil sa nu faci corelatii si cu realitatea. Mai ales ca, dintotdeauna, cartile au influentat gandirea cititorilor. Si cum cartile acestea pt adolescenti au ca public tinta exact mintile inca fragede si in plin proces de schimbare, e foarte frustrant sa descoperi in carti foarte aclamate tot felul de indemnuri aberante si tot felul de teorii nerealiste, care pot influenta in mod negativ mentalitatea tinerilor. Mai ales cand acestea sunt repetate intr-o multime de carti si nu apar doar ocazional…
ups,adica daria.gomik@mail.ru
Done! Verifica-ti mailul 😉
Mersi!Foarte interesant!
Cu placere! Da, si mie mi s-a parut un twist foarte misto, nu ma asteptam deloc la chestia aceea 😀
Am terminat-o aseara! Senzatia? Exact ca maimutoiu ala care se zvarcoleste in primul rand al textului tau. Ce e asta????? deci nu se poate! Mi-a placut ca a fost mai intensa decat a doua. Dar ultima parte a cartii …nebunie…ma asteptam la cate o surpriza la fiecare pagina:)) Cea mai interesanta, cu siguranta mi s-a parut identitatea contelui. Cat despre abilitatea lui Gwenny…hmm…un strop exagerat? Pentru ca altfel nu iesea bine povestea, adica nu aveau nicio sansa:)) In schimb mai logic mi se pare cum a obtinut-o Gideon. App de el..cam enervant uneori sau nu stiu, cred ca ar fi trebuit sa insiste mai mult asupra lui…noi il vedem cam putin si numai prin ochii ei…Plus alte personaje despre care mi-ar fi placut sa fie dezvoltate mai mult.
Nu mai zic de final care l-a lasat in cel mai mare aer. Adica de regula imi plac assa dar parca autoarea s-a grabit sa termine cartea, senzatia asta am avut-o…
:))))) De cand asteptam sa iti aflu reactia! Pe mine m-a dezamagit teribil varianta asta de rezolvare. Dupa ce laudasem toata seria ca are asa, un fel de aer veridic, vine deodata si imi tranteste chestia aia in fata! Parca m-ar fi atacat personal :)) Mi s-a parut ca deodata s-a dus tot farmecul, era clar ca din momentul ala ei castigasera, balanta nu mi s-a mai parut echilibrata.. Si da, am avut si eu aceeasi senzatie ca a fost totul un pic cam pe fast forward.. dar cred ca deja ar trebui sa incepem sa nu ne mai miram de astfel de finaluri, pentru ca majoritatea autorilor de fantasy am vazut ca inghesuie tot suspansul in ultimele 10-20 de pagini.. Macar mi-a readus zambetul pe buze cu numele acela mentionat in final (B). Imi placuse tare mult personajul respectiv de-a lungul seriei si a fost foarte dragut sa aflu cine era de fapt.
Exceptand aspectele mentionate, in rest m-a incantat teribil volumul! Incerc sa uit pe cat posibil de abilitatea aia si sa ma gandesc la intreaga serie cu drag, asa cum am privit primele doua volume si prima jumatate a celui de-al treilea. Eu nu ma asteptam sub nici o forma la chestia aceea cu contele. Era ceva putin suspect in.. persoana respectiva din prezent si de asemenea in faptul ca Gwen si Gideon erau obligati sa procedeze mereu exact conform instructiunilor contelui, cu toate ca teoretic el nu ar fi avut cum sa stie daca ei au procedat sau nu cum a cerut el, insa nu m-am gandit niciodata la chestia pe care am descoperit-o! Ma gandeam la un tradator care sa comunice in vreun fel cu Saint German, insa nu ma asteptasem la ce s-a intamplat de fapt..
ABILITATEA DESPRE CARE VORBITI ESTE ACEEA CA _____? CACI AM CITIT SI EU CARTEA SI MI-A PLACUT EXTREM DE MULT,MAI ALES CONTELE DE SAINT GERMAIN!
Dasa, imi pare rau, dar va trebui sa iti editez comentariul. Eu ma straduiesc sa nu dau spoilere in recenzii, pentru ca viitorii cititori sa nu citeasca ceva ce le-ar putea strica surpriza, iar comentariul tau dezvaluie exact lucrurile cele mai importante. Nu e dragut.
Dar da, la acea abilitate ma refeream.
salut,eu am citit cartile pe net si acolo nu era epilog,imi poti spune si mie ce scrie in epilog?
Uff.. nu prea pot, Daria, pentru ca nu as vrea sa stric surpriza celor care inca nu au citit romanul/seria si intra aici sa arunce o privire pe recenzie sau comentarii… Ar fi urat sa le dau ditamai spoilerul.
Ai putea incerca sa cauti o alta varianta a ebook-ului, care sa fie completa. Banuiesc ca poti cauta si una in engleza, pentru ca daca imi amintesc bine, era oricum scurt epilogul si sigur o sa il intelegi, chiar daca de obicei poate nu obisnuiesti sa citesti in engleza.
Pai iata mail-ul meu si imi poti scrie pe el! dariagomik@mail.ru
Nu mi-a placut ca autoarea a facut-o atit de proasta pe Gwendolyn!!
in rest e pur si simplu superrrrrrr!!!!!!!
de mult timp eu nu am citit carti care sa ma captive atit de mult]\
da,in principiu,cartea a fost buna!!!:)
🙂
🙂
😦