Annabel
seria Delirium, volum satelit
Lauren Oliver
Numar pagini: 50
Sinopsis:
Annabel, mama Lenei, a fost mereu un mister – o fantoma in trecutul Lenei. Pana acum.
Descopera-i secretele in minunata poveste originala scrisa de Lauren Oliver, situata in lumea in care se desfasoara si actiunea din Delirium si Pandemonium.
Se presupune ca mama Lenei Halloway, Annabel, s-a sinucis atunci cand Lena avea doar 6 ani. Aceasta este minciuna pe care Lena a crescut crezand-o, dar adevarul este total diferit. Pe cand era o adolescenta rebela, Annabel a fugit de acasa, intalnindu-l exact pe barbatul despre care a stiut ca ii era destinat sa ii devina sot. Lumea era diferita atunci – regulile nu la fel de stricte, iar leacul exista de doar 10 ani. Trecand rapid in prezent, o descoperim pe Annabel intr-o celula murdara din inchisoare, unde nutreste speranta evadarii si insemneaza iar si iar acelasi cuvant pe peretii celulei: Iubire.
Dar Annabel, ca si Lena, este o luptatoare. Prin capitolele ce alterneaza prezentul cu trecutul, Annabel isi dezvaluie povestea din spatele vindecarilor ratate, a mariajului sau, a nasterii fiicelor sale, a intemnitarii si in cele din urma, a indraznetei sale evadari.
Parerea mea:
In ciuda faptului ca in Delirium, primul volum al seriei cu acelasi nume, mama Lenei ne este prezentata doar prin intermediul amintirilor altor personaje, ea reuseste totusi sa capteze interesul cititorului si sa fie unul dintre personajele care intriga cel mai mult. Scurta poveste, Annabel, ne ofera ocazia sa o cunoastem mai indeaproape, atat din perspectiva tinerei rebele care a fost in trecut, cat si in ipostaza femeii inchise de ani intregi intr-o celula a inchisorii.
La fel ca in volumul 2 al seriei, Pandemonium, capitolele alterneaza, oferindu-ne pe rand imagini din trecutul lui Annabel, apoi din prezentul sau. O descoperim astfel pe adolescenta Annabel, cea revoltata de noua lume in care e fortata sa traiasca, rupta de familia ce nu o intelege si dispusa sa isi traiasca viata la limita legalitatii. Mai apoi, descoperim si inceputul relatiei cu cel alaturi de care urma sa intemeieze o familie. Trecutul lui Annabel incepe sa explice intr-o oarecare masura si personalitatea Lenei: originea temperamentului sau ce explodeaza atat de usor la un moment dat, relatia sa cu familia alaturi de care a crescut si diferentele atat de mari dintre ea si sora sa. Iar prezentul ne-o arata pe Annabel in captivitate, inchisa de 11 ani intr-o celula si planuindu-si evadarea.
Mi-au placut mult portretele din copilarie ale celor doua fiice ale sale, Lena si Rachel, diferentele enorme ce se remarcau inca de la varste atat de fragede, precum si paralela fin realizata dintre relatia Lenei cu Rachel si relatia lui Annabel cu propria-i sora, Carol. In ambele cazuri, personalitatile surorilor sunt atat de diferite incat acestea sunt din start in tabere diferite, neavand nici o sansa nu doar sa se ajute una pe alta, dar nici macar sa isi ofere intelegere sau sprijin moral. Ceea ce mi s-a parut totusi un pic nerealist si exagerat este modul in care Annabel isi priveste fiicele. In timp ce Lenei ii sunt dedicate majoritatea gandurilor, amintirilor si sperantelor lui Annabel, Rachel este folosita doar pentru a se realiza un contrast cat mai mare cu Lena. Mentiunile la firea mai rece a lui Rachel par doar o explicatie pentru a scuza intr-o oarecare masura afectiunea scazuta a mamei sale fata de ea.
Totusi, povestirea nu ofera prea multe detalii. Raman o multime de aspecte ascunse, iar volumul, in loc sa clarifice unele taine, da nastere unui numar si mai mare de secrete. Primim cateva indicii subtile care incep sa se lege intre ele, insa nu sunt suficiente pentru ca firul sa fie complet. Nici personalitatea lui Annabel nu ne este dezvaluita in totalitate. Cu toate ca povestea este narata la persoana intai si avem acces deci la gandurile si sentimentele protagonistei, nu ai cum sa iti faci o idee completa privind adevaratul caracter al acesteia si al tuturor motivelor ce stau in spatele deciziilor pe care le-a luat de-a lungul timpului. Per ansamblu, aceasta povestire scurta nu face decat sa te intrige mai mult, sa te faca mai curios sa descoperi si sa descalcesti ghemul de intrigi.
Bile albe:
– Detaliile privind stadiul in care se afla lumea in perioada adolescentei lui Annabel, detalii ce reliefeaza modul extrem in care a evoluat societatea, viziunea noua asupra acestui personaj si indiciile ce reusesc sa se strecoare printre randuri.
Bile negre:
– Numarul mult prea scazut de pagini. Inteleg ca este un short story si ca poate intentia autoarei nu a fost sa dezvaluie prea mult, ci doar sa creasca gradul de curiozitate al cititorului, insa chiar si asa, 50 de pagini este prea putin. Povestea pare pe alocuri prea grabita, unele capitole se incheie prea abrupt, iar senzatia finala este ca ai citit mai mult o schita si nu un short story normal.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 