De 19 ori Katherine – John Green

Disponibil la: Editura TREI 

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 304

 

Sinopsis:

K-5 spunea ca baietii sunt badarani.
K-10 voia doar o relatie de prietenie.
K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.
K-19 i-a frant inima.
Colin, un „fost copil-minune” pasionat de anagrame, pleaca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste. Cu 10.000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.

„Imaginati-va o sala de operatii la inceputul unei interventii dificile, dar indelung pregatite, si veti gasi ceva din atmosfera cartii lui John Green: atentia la detalii, precizia stilului, acuitatea observatiilor.” – New York Times Book Review

„Dupa Cautand-o pe Alaska, romanul cu care a castigat Michael L. Printz Award, John Green vine cu o noua poveste subtila si inteligent scrisa. Umorul nebun emana de pretutindeni, de la discutiile intre adolescenti la observatiile erudite.” – teenreads.com

„Katherine I a fost fiica meditatorului meu, Krazy Keith si, intr-o seara la mine acasa, mi-a cerut sa fiu prietenul ei, si eu am acceptat, iar apoi, dupa doua minute si treizeci de secunde, mi-a dat papucii, ceea ce la inceput a parut amuzant, dar acum, privind in urma, e posibil ca acele doua minute si treizeci de secunde sa fi fost cea mai importanta perioada din viata mea.”

Parerea mea:

Eram obisnuita ca romanele lui John Green sa ma lase cu ochii in lacrimi, asa ca De 19 ori Katherine a fost o adevarata surpriza din punctul acesta de vedere. Fara rasturnari majore de situatie, fara momente dramatice, fara disparitii subite si momente tensionate ce dau nastere unei avalanse de emotii intense. Romanul este o lectura relaxanta, usoara, cu nenumarate pasaje amuzante si care te lasa cu zambetul pe buze, insa fara a lasa impresia de superficialitate.

Il cunoastem pe Colin, un copil-minune, proaspat parasit de cea de-a nouasprezecea Katherine din viata sa. Pentru a trece mai usor peste depresia cauzata de aceasta despartire, Colin pleaca impreuna cu prietenul sau cel mai bun, Hassan, intr-o calatorie in necunoscut. Destinatia apare insa mai repede decat preconizau, in momentul in care drumul ii poarta intr-un orasel in care li se propune un job de nerefuzat. Gazdele celor doi sunt Hollis, proprietara fabricii care tine practic in viata micul oras si Lindsey, fiica acesteia.

Este dificil sa rezumi mai departe actiunea romanului, pentru ca aceasta nu este deloc una clasica. Nu au loc evenimente spectaculoase, ci povestea se compune din descoperirea celor din jur si a propriilor persoane, din mici fragmente ale vietilor tuturor personajelor – principale si secundare, din incercari, sperante, planuri abia prinzand forma, mici revelatii si activitati aparent banale, dar care au uneori capacitatea de a oferi mai mult decat orice evenimente marcante.

De 19 ori Katherine ilustreaza perfect conceptul conform caruia uneori, nu destinatia este cel mai important lucru al unei calatorii, ci insusi drumul pe care il parcurgi. Pentru ca simti inca de la inceputul volumului ca de data aceasta, trebuie sa te bucuri de fiecare pagina si nu sa anticipezi finalul lecturii. Cartea pastreaza acelasi ritm de la inceput si pana la sfarsit, fara sa aduca vreo rasturnare de situatie dramatica sau o incheiere socanta. Nu ai parte de vreo revelatie majora sau de emotii extreme, ci de o lectura relaxanta si optimista, care te lasa la final cu o stare de bine, dar si cu cateva ganduri amestecate privind rolul pe care il ai in aceasta lume, lucrurile pe care le lasi in urma ta si amintirile pe care le sadesti in sufletul celor care te-au cunoscut. Prin urmare, nu va imaginati ca veti da de o poveste superficiala, pentru ca, asa cum subliniaza si unul dintre personaje, orice poveste buna trebuie sa aiba si o morala la final.

Un punct mai slab il reprezinta personajele principale. Nu pentru ca nu ar fi interesant construite, ci pentru ca mi s-au parut un fel de reciclare a portretelor protagonistilor din Cautand-o pe Alaska. Colin si Hassan sunt mult prea similari cu Miles si Chip si probabil din acest motiv, am avut impresia ca si Lindsey a imprumutat cate ceva din partile mai putin explozive ale personalitatii Alaskai.

Mi-a placut mult atentia acordata de autor lucrurilor marunte. Poate ca acestea nu au o importanta majora privite separat, dar luate laolalta ofera mai mult realism povestii: telefoanele zilnice date de Colin parintilor sai, aspiratiile acestora cu privire la el, glumele in spatele carora se ascunde adesea Hassan, increderea sugerata discret din relatia lui Hollis cu fiica sa, povestile nespuse ce transpar din gesturile si cuvintele batranilor, etc.

Desi nu are impactul emotional pe care il au alte romane ale autorului, De 19 ori Katherine este o carte pe care nu veti regreta ca ati ales-o. Va va oferi o stare de bine, lasandu-va cu zambetul pe buze la final.

Multumesc Editurii Trei pentru sansa de a citi acest roman.

Bile albe:

Modul in care autorul exploateaza farmecul oferit de simplitatea unui scenariu lipsit de spectaculos, naturaletea personajelor si detaliile care spun ele insasi o poveste mai complexa decat cea exprimata direct.

Bile negre:

Personajele prea asemanatoare cu cele din Cautand-o pe Alaska.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Sub aceeasi stea – John Green Cautand-o pe Alaska – John Green