Publicat în Oliviu Craznic

…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

...si la sfarsit a mai ramas cosmarul - Oliviu Craznic…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura romana

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazeaza pe cronici medievale.Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau. Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, tanara fiica a intunecatului si temutului sef al Politiei. Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

Parerea mea:

Aveam de multa vreme romanul acesta pe lista de „to read”. In primul rand pentru ca genul horror ramane unul dintre preferatele mele si in al doilea rand pentru ca din descrierile povestii, mi s-a parut ca Oliviu Craznic se diferentiaza intr-o oarecare masura de majoritatea autorilor romani contemporani.
Din punct de vedere al emotiilor induse de carte, nu pot sa spun ca s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Pentru mine, romanul nu a fost unul horror. Dar se poate ca dupa nenumarate povesti scrise de Stephen King sau John Saul, perspectiva mea asupra cartilor de groaza sa fie oarecum diferita fata de cea a unui cititor ce nu a avut prea mult tangenta cu acest gen. Asa ca daca nu ati parcurs multe romane horror pana acum, este posibil sa experimentati emotii diferite.

Am fost insa placut impresionata de alte aspecte ale povestii. Mi-a placut mult originalitatea romanului. Nu, nu ma refer la grupul de personaje blocate intr-un loc infiorator si care sunt vanate rand pe rand de un dusman nevazut. Ideea aceasta e destul de des intalnita. Vorbesc insa de acele forte ale raului pe care autorul le pune in scena. Poate ca nu sunt la fel de seducatoare precum vampirii fermecatori cu care ne-a obisnuit literatura ultimilor ani, insa cred ca aceasta este si ideea: de cele mai multe ori, raul are si o infatisare pe masura, iar creaturile noptii sunt mai degraba asa cum ni le descriu legendele populare din intreaga lume decat asa cum ne-am format noi imaginea lor datorita cartilor si filmelor din ultima perioada. Mi s-a parut interesant ca autorul se indeparteaza de constructia cliseica a vampirilor, a strigoilor, iar creaturile lui imprumuta unele trasaturi (atat fizice cat si de comportament) de la alte fiinte intunecate. Daca portretul acestui inamic inspaimantator este bazat exclusiv pe legende si mituri vechi, atunci autorii contemporani inca mai au multe aspecte de exploatat, pentru ca sursele sunt departe de a fi epuizate. Un alt plus mi s-a parut a fi reprezentat de inserarea unor pasaje ce fac referire si la multe alte fiinte supranaturale: iele, diavoli, zburatori, etc. Desi unele dintre acestea nu sunt neaparat in stransa legatura cu subiectul acestei povesti, au adus totusi un plus de farmec si complexitate romanului.

Majoritatea personajelor sunt construite pe anumite tipare bine definite, iar portretele lor nu sunt completate cu alte detalii care nu se incadreaza pe acele modele. De mentionat ar fi insa inchizitorul, asupra caruia avem o perspectiva opusa fata de cea cu care suntem familiarizati. Daca in mod normal imaginea inchizitorilor este una destul de intunecata, membrii acestei organizatii fiind prezentati adesea ca nedrepti, cruzi, incuiati si despotici, de data aceasta inchizitorul este in totalitate diferit. Notele autorului de la final referitoare la acest aspect explica mult mai detaliat motivul acestui punct de vedere diferit. Majoritatea personajelor sunt indeajuns de detaliat creionate, insa nu mi s-a parut ca sunt si usor de indragit sau, unde era cazul, de detestat. Cititorul ramane cumva in afara, iar relatia personaj-cititor se pastreaza intr-o zona neutra. Protagonistul mi s-a parut probabil cel mai sters dintre personaje. Am avut impresia ca unica lui sarcina a fost aceea de a juca rolul de narator. Nu se remarca prin nimic, iar actiunile sale nu aduc nici un beneficiu actiunii. Prezenta sa pare a fi doar un instrument prin care se oglindesc mai usor restul personajelor.

Un aspect care m-a deranjat au fost cateva neconcordante privind vestimentatia, comportamentul sau stilul de a vorbi al personajelor. Autorul ofera o explicatie in notele din incheiere, insa aceasta nu mi-a schimbat deloc impresiile referitoare la aceste aspecte. Per ansamblu, romanul este o lectura placuta. Nu neaparat una spectaculoasa, care sa te tina cu sufletul la gura, insa reuseste sa te faca indeajuns de curios. Nuantele de roman politist cresc suspansul si implica mai mult cititorul in descifrarea misterelor.

Bile albe:

– Romanul pare foarte bine documentat in materie de legende si este o placere sa descoperi cum mituri aparent fara nici o legatura se combina armonios in aceasta poveste.

– Mi-a placut si inserarea unei noi povesti la finalul celei dintai. Este ca si cum ai trece dintr-o carte in alta, iar mitul zburatorului m-a atras chiar mai mult decat al fiintelor pe care le cunoastem in povestea principala.

Bile negre: 

– Notele din final, desi utile, iar unele dintre ele chiar foarte interesante, se intind totusi parca pe mult prea multe pagini, existand riscul ca unii cititori sa renunte sa le mai citeasca pe toate. Iar astfel, unele detalii importante ar putea trece neobservate exact din cauza adaugarii unor informatii ce ar fi putut fi omise.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

Publicat în Richelle Mead

The Indigo Spell (seria Bloodlines, volumul 3) – Richelle Mead

The Indigo Spell (seria Bloodlines, volumul 3) – Richelle MeadThe Indigo Spell

seria Bloodlines, volumul 3

Richelle Mead

Numar pagini: 401

 

Sinopsis:

Ca urmare a unui moment interzis care a zdruncinat-o pe Sydney, ea se zbate acum sa traga o linie intre invataturile Alchimistilor si ceea ce o indeamna inima ei sa faca. Apoi il intalneste pe rebelul atragator, Marcus Finch – un fost Alchimist care, impotriva tuturor sortilor, a evadat dintre Alchimisti si acum fuge de acestia. Marcus vrea sa ii dezvaluie lui Sydney secretele pe care sustine ca Alchimistii i le ascund. Dar pe masura ce incepe sa lupte impotriva oamenilor ce au crescut-o, Sydney descopera ca obtinerea libertatii e mai dificila decat credea. Exista o magie straveche si misterioara in ea. Iar atunci cand incepe sa caute un utilizator malefic al magiei ce vaneaza vrajitoare tinere, Sydney realizeaza ca singura ei sansa este sa isi accepte sangele magic – pentru ca altfel, ea ar putea fi urmatoarea pe lista.

Aducand atat personaje noi cat si fete cunoscute, seria Bloodlines exploreaza toate aspectele prieteniei, iubirii, luptelor si tradarilor care au transformat si seria Academia Vampirilor intr-una ce creeaza dependenta – de data aceasta, intr-un cadru pe jumatate uman, pe jumatate vampiric, in care miza este chiar mai mare si toata lumea este pregatita sa iasa la atac.

Parerea mea:

Exista cateva serii care m-au cucerit in asemenea masura incat, chiar daca in unele dintre volume nu se intampla lucruri cu adevarat spectaculoase, tot le citesc cu maxima incantare. Bloodlines este una dintre ele. Intr-adevar, intrigile parca nu reusesc sa creeze acelasi suspans precum volumele din seria inrudita, Academia Vampirilor, insa m-am atasat de personaje atat de mult incat nu ma deranjeaza absolut deloc acest aspect.

In volumul 3 din Bloodlines, The Indigo Spell, viata lui Sydney atinge aproape limita maxima in privinta complicatiilor. Protagonista este prinsa intr-o gama atat de variata de probleme incat aproape ca nu iti poti imagina cum va reusi sa se descurce cu tot ce i se intampla. Descopera un complot in organizatia Alchimistilor care ii zdruncina increderea si asa scazuta in acestia, este tot mai atrasa in aspectele magice – oricat de tare i-ar displacea acest lucru si se lupta si cu propriile ei sentimente interzise fata de Adrian. In acelasi timp, este pusa in fata unor alegeri dificile ce il implica pe Marcus Finch – un fost Alchimist care a evadat si trebuie sa ii sprijine si pe vechii prieteni – Jill, Eddie si restul – care reprezinta de fapt singura misiune pe care ar trebui sa o aiba. Iar toate aceste probleme par sa se incurce tot mai mult pe masura ce parcurgem povestea, amenintand sa explodeze la un moment dat.

Romanul este ceva mai alert fata de volumele anterioare, iar amestecul teribil de complicatii pare a fi un carusel primejdios din care Sydney nu stie cum sa iasa. Viata ei si a altor cateva personaje este amenintata de o vrajitoare malefica, presiunile Alchimistilor si asteptarile din partea familiei o apasa tot mai mult, Jill si restul gastii au si ei probleme, Marcus si amicii sai insista ca Syd sa li se alature, iar relatia cu Adrian nu ii provoaca decat stari confuze. Si totul este o cursa contra timp. Volumul este deci plin de actiune, momentele de respiro sunt tot mai rare, iar cititorii vor indragi cu siguranta cartea si nu se vor plictisi nici o secunda.

Imi place tot mai mult evolutia lui Sydney. Este ca si cum abia din acest moment incepe sa devina cu adevarat ea insasi, odata ce a reusit sa se distanteze putin de invataturile Alchimistilor dupa care s-a condus toata viata. Ritmul haotic si alert in care se petrec lucrurile ar putea parea ca nu ii permite sa mai aiba nici un moment pentru ea insasi, insa o ajuta totusi sa se descopere intr-o lumina noua, sa se maturizeze si sa inteleaga ce isi doreste cu adevarat. Adrian ramane la fel de fermecator ca si pana acum. Desi respins initial de catre Sydney, ii ramane aproape de fiecare data cand ea are nevoie de el si este si singurul care ii ofera sprijinul de care are nevoie. Majoritatea celor din jurul ei considera ca Sydney este prea buna pentru a avea nevoie de ajutor sau incurajare, insa Adrian reuseste sa vada si ce se ascunde sub masca perfectiunii pe care o poarta ea.

Sunt surprinsa de intensitatea senzatiilor pe care autoarea reuseste sa le transmita cititorului. Momentele petrecute alaturi de Adrian o arunca pe eroina printr-un mix de emotii pe care cititorul le experimenteaza alaturi de aceasta. Suspansul creste in unele capitole pana la limita maxima, iar tensiunea devine palpabila. Oh, si exista cel putin o scena in care este imposibil sa nu razi cu lacrimi. Daca cititi romanul si ajungeti la partea in care Sydney si Adrian creeaza o anumita… fiinta magica, pregatiti-va sa descoperiti in continuare unul dintre cele mai amuzante momente din seria Bloodlines.

Ca de obicei, autoarea pastreaza cateva artificii prin care se asigura ca va reusi sa ne uimeasca. Avem parte de cateva rasturnari de situatie atat pe parcursul romanului cat si in incheierea acestuia. Pe masura ce te adancesti in misterele ce o inconjoara pe eroina, devii tot mai convins ca ai descifrat secretul si ca stii cum se va incheia povestea. Asa ca finalul te ia prin surprindere si ne ofera indicii conform carora putem suspecta deja ca volumul urmator va aduce incercari si mai dificile si riscante pentru Sydney si celelalte personaje.

Bile albe:

– Volumul de fata este mai tensionat si mai antrenant fata de primele doua carti ale seriei Bloodlines. Evolutia protagonistei este si ea mai interesanta, iar admiratoarele lui Adrian vor avea parte de o multime de momente care le vor aduce zambetul pe buze.

Bile negre:

– In The Indigo Spell, majoritatea personajelor secundare raman mai mult in umbra. Profesoara Terwilliger este singurul personaj secundar pe care il descoperim mai indeaproape. Despre restul, nu aflam mai mult decat stiam pana acum, asa ca acesta ar putea fi considerat un punct mai slab al cartii. Inca astept ca Eddie si Jill sa aiba si ei momentele lor de glorie si sa ajunga sa ne surprinda la fel de mult ca protagonistii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

The Golden Lily (seria Bloodlines, volumul 2) – Richelle Mead

Publicat în Chuck Hogan, Guillermo Del Toro

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

Molima - Guillermo Del Toro & Chick HoganDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 608

 

Sinopsis:

Un Boeing 777 aterizeaza pe aeroportul JFK din New York. Deodata, luminile avionului se sting, usile raman inchise, toate canalele de comunicatie se intrerup, iar avionul se cufunda intr-o liniste mormantala. Dr. Eph Goodweather, seful Proiectului Canarul, echipa de interventie rapida in situatiile de amenintare biologica, patrunde in cele din urma in interiorul lui. Ceea ce gaseste acolo ii ingheata sangele in vine.

Un fost profesor de folclor la Universitatea din Viena si supravietuitor al Holocaustului, Abraham Setrakian, este singurul care stie ce se intampla. Stie ca a venit vremea, ca se pregateste un razboi…

 „Primul volum al unei trilogii cu o intriga fascinanta. O poveste cu adevarat memorabila, o carte pe care nu o mai poti lasa din mana odata ce ai citit prima pagina.“ (Clive Cussler)

„O poveste ingrozitoare, care iti taie rasuflarea. In Molima, Bram Stoker se intalneste cu Stephen King si cu Michael Crichton. Nu exista ceva mai bun de-atat.“ (Nelson DeMille)

Parerea mea:

Majoritatea romanelor pe care le citesc reusesc sa ma surprinda in mod placut si sa ma lase la final cu zambetul pe buze. Insa destul de rar dau peste cate o carte care sa contina atat de multe elemente care imi cresc entuziasmul la cote maxime. Cred ca am mai mentionat si altadata ca dintotdeauna am avut o slabiciune pentru povestile care descriu epidemii sau in care ne este prezentata evolutia vreunui virus ciudat si modul in care un astfel de organism minuscul ajunge sa distruga rapid orase sau tari intregi. Despre cartile cu vampiri banuiesc ca nici macar nu mai e nevoie sa spun ca imi plac. Iar romanele de groaza au ramas una dintre pasiunile mele, dupa ani in care am devorat acest gen, chiar daca in ultima vreme m-am axat mai mult pe alte tipuri de carti. Romanul Molima, de Guillermo Del Toro si Chuck Hogan este primul volum al trilogiei cu acelasi nume.  Iar pentru mine, a reprezentat o lectura perfecta si fascinanta. Multumesc echipei de la Libris pentru posibilitatea de a citi aceasta poveste. In aceasta librarie online puteti gasi o gama impresionanta de carti online in limba romana dar si nenumarate carti in engleza.

Molima este o combinatie intre un thriller si un roman horror, cu cateva nuante postapocaliptice. Constructia povestii este una clasica, desfasurandu-se initial pe mai multe planuri. Exista cateva fire narative principale distincte care se imbina la un moment dat, laolalta cu fire episodice, care accentueaza tensiunea instalata treptat. Desi romanul incepe cu o scena socanta si aparent fara explicatii, de-a lungul mai multor capitole, lucrurile se desfasoara intr-un ritm deloc exagerat. Avem astfel ocazia sa aruncam o privire si in vietile normale ale personajelor, sa le descoperim intr-un context obisnuit, iar abia mai tarziu suntem si martori ai modului in care acestea actioneaza in situatii de criza. Romanul are peste 600 de pagini, asa ca este de la sine inteles ca pe alocuri, actiunea poate parea destul de lenta. Tipologiile personajelor si cateva dintre episoadele pe care le experimenteaza sunt construite pe tipare destul de cliseice, insa in mod surprinzator, acest aspect nu este deloc deranjant. Autorii au reusit sa construiasca intriga intr-un mod in care chiar si cliseele isi au rolul lor, completand cu succes firul narativ.

Pana la un punct, nici macar nu iti dai seama ca acesta este un roman cu vampiri. Stii ca ceva amenintator sta la panda, ca primejdia si dezastrul sunt la pe cale sa izbucneasca, insa nu te astepti in nici un caz la ceea ce urmeaza. Imaginea vampirilor din mintea noastra (mai ales daca in urma zecilor de carti cu vampiri indragostiti de adolescente aceasta este una romantica) este total diferita fata de cea pe care o descoperim in Molima. Insa vampirii din aceasta poveste nu aduc nici cu imaginea clasica nascuta in Dracula. Sunt mai degraba monstrii infioratori, fara ratiune – exceptie facand doar cativa vampiri stravechi -, un fel de amestec intre vampiri si zombie, iar senzatia lasata cititorului se aseamana cu cea indusa de romanul Salem’s Lot. Asadar, daca ati citit cumva cartea lui Stephen King si v-a placut, veti gasi probabil aceeasi placere citind Molima.

Romanul este foarte vizual, iar cele mai multe scene ti se deruleaza in minte precum un film. Ceea ce nu este deloc surprinzator, din moment ce unul dintre autorii cartii este regizorul unui numar destul de mare de filme. Totusi, trebuie sa stiti ca accentul este pus pe actiune si nu pe aspectele mai profunde. Ajungem sa cunoastem destule lucruri despre personaje, insa nu patrundem cu adevarat in sufletul si mintea lor. Asadar, daca va doriti  o poveste care sa se axeze in special pe trairile persoanejelor, nu o veti gasi in Molima. Pe de alta parte, nu stiu daca vreun roman de groaza insista prea mult pe portretele protagonistilor, asa ca nu as considera neaparat acest aspect ca fiind unul negativ. Povestea se incheaga prea bine pentru ca cititorul sa simta lipsa unor descrieri mai detaliate ale sentimentelor eroilor.

Avand in vedere ca este vorba de un prim volum al unei trilogii, finalul ramane deschis, indicand deja suspansul si rasturnarile de situatie ce vor aparea probabil in cartea urmatoare. Care, avand in vedere ca promite implicarea mai multor vampiri stravechi promite sa aduca schimbari majore, un scenariu mai original si un ritm mai intens.

Bile albe:

– Anatomia vampirilor, descrierile stiintifice si detaliile medicale si modul foarte diferit in care sunt construiti vampirii.

Bile negre:

– Desfasurarea actiunii devine la un moment dat destul de previzibila, iar finalul pare un pic fortat. Ma refer strict la capitolul in care se duce lupta finala dintre protagonisti si vampirul principal si nu la epilogul care chiar reuseste sa te faca destul de curios sa citesti continuarea. Acesta ar fi fost de ajuns pentru a pastra suspansul, fara sa mai fie necesara victoria nu chiar atat de stralucitoare din paginile anterioare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Publicat în Cameron Jace

Seria The Grimm Diaries Prequels (volumele 7-10 + 10.5)- Cameron Jace

The Grimm Diaries Prequels volume 7- 10The Grimm Diaries Prequels – serie satelit, premergatoare seriei principale, The Grimm Diaries

Volumele 7-10.5

Cameron Jace

 

 

Sinopsis:

Si daca tot ceea ce stii despre basme ar fi gresit?

Aceste povestiri sunt niste instantanee ale lumii magice pe care urmeaza sa o vizitezi in curand. Imi place sa ma gandesc la ele ca la niste mere otravite. Odata ce le-ai gustat, nu vei mai privi niciodata basmele in aceeasi lumina ca pana acum.

The Grimm Diaries Prequels reprezinta un numar de volume scurte, redate sub forma epistolara a unor mentiuni dintr-un jurnal. Jurnalele sunt mai mult un teaser al seriei ce urmeaza sa apara: The Grimm Diaries, oferindu-ti sansa sa iti faci o idee despre ceea ce ar trebui sa astepti. Povestile din seria principala, The Grimm Diaries sunt pagini scrise in Cartea de Nisip, unde toate personajele din basme isi dezvaluie adevaratele povesti, alterate de catre fratii Grimm in urma cu doua secole. Pentru a pastra ascuns adevarul despre basme, fratii Grimm au ingropat personajele in propriile vise ale acestora, astfel incat ele sa nu se mai trezeasca vreodata. Dar blestemul a fost rupt, iar ele se trezesc la fiecare suta de ani.

Detalii volume:

A doua serie de mini jurnale anterioare seriei principale, contine urmatoarele volume:

7 – „Once Beauty Twice Beast” – narat din punctul de vedere al unuia dintre personajele din Frumoasa si Bestia

8 – „Moon & Madly” – narat din punctul de vedere al eroinei Moongirl

9 – „Rumpelstein” – narat din punctul de vedere al lui Rumpelstiltskin

Happy Valentine's Slay

10 – „Jawigi” – narat din punctul de vedere al lui Sandman Grimm

10.5 – „Happy Valentine’s Slay” – Acesta este un jurnal special pentru fanii seriei Grimm Diaries Prequels si include personaje precum Jack, Ladle Rat, Marmalade, Wolfy, Pete, Frumoasa Adormita si este narata din punctual de vedere al lui Willie Winkie.

Parerea mea:

V-am povestit AICI despre primele 6 volume ale acestei serii de mini jurnale, premergatoare seriei principale, The Grimm Diaries, ce urmeaza sa apara in viitorul.. sper eu, destul de apropiat. Inca de la prima poveste pe care am citit-o, am fost in totalitate fermecata de talentul autorului de a construi un puzzle atat de complex. Puzzle compus din basmele copilariei, personajele despre care credeam ca stim deja totul si pe care le descoperim acum atat de departe de inocenta pe care le-o atribuiam, din legaturile total neasteptate ce se nasc intre ele, mai ales ca dintotdeauna noi le cunosteam ca facand parte fiecare din cate un basm unic. Cele 6 volume publicate initial sunt continuate acum cu inca 4 povesti, plus una special creata cu ocazia sarbatorii de Valentine’s Day. Pana in prezent, se stie ca pana la publicarea mult asteptatului roman Snow White Sorrow, seria The Grimm Diaries Prequels va fi continuata cu inca 2 jurnale scurte: Tooth & Nail & Fairy Tale si The Pumpkin Piper.

Sunt intr-o oarecare masura destul de indecisa cu privire la jurnalele 7-10.5. Povestile descoperite acum mi s-au parut la fel de fascinante ca si cele din primele 6 volume, personajele sunt la fel de bine construite si legaturile dintre ele la fel de surprinzatoare. Totusi, astept romanul Snow White Sorrow de luni intregi, mai ales ca initial s-a anuntat ca publicarea va avea loc in octombrie 2012. Din pacate insa, a fost amanata pentru februarie 2013 si cum suntem deja in data de 24, am o oarecare banuiala ca vom avea parte de inca o intarziere. Asadar, aceste amanari repetate s-ar putea sa reprezinte motivul pentru care nu m-am putut bucura de Prequels asa cum trebuia si sa explice si senzatia de usoara iritare pe care am avut-o in timpul acestei lecturi.

Totusi, lasand acest aspect la o parte, nu pot sa nu ma bucur ca am descoperit cateva personaje noi in ipostaze nebanuite si de asemenea, ca m-am reintalnit cu cativa protagonisti care mi-au placut in primele 6 povesti. Si acestia apar in situatii frapante si ofera ocazia cititorului sa ii priveasca pentru a doua oara intr-o lumina diferita. Chiar atunci cand reusisem sa ne obisnuim cu portretele lor atat de diferite fata de cele pe care le cunosteam din copilarie, autorul rastoarna din nou ceea ce stim si ne dovedeste faptul ca surprizele pe care ni le rezerva sunt abia la inceput. Seria isi atinge scopul cu succes, intrucat devii din ce in ce mai nerabdator sa incepi odata sa afli totul, sa ti se dezvaluie tainele si sa intelegi misterul ce planeaza asupra intregii lumi prezentate, asupra fiecarui personaj pe care l-ai cunoscut si mai ales, asupra enigmaticei Alba ca Zapada.

Finalul fiecarui jurnal vine cu cateva note ale autorului, prin care ni se explica originea fiecarei povesti, motivele pentru care ne-a fost prezentata si alte detalii „din spatele cortinei”. Imi place nota personala pe care o au aceste mentiuni si modul in care autorul pare sa interactioneze cu cititorii si sa ii includa pe acestia in procesele ce influenteaza evolutia seriei. Unele dintre jurnalele acestea (7-10.5) au drept protagonisti exact personajele care au fost votate de catre cititori ca fiind cele mai interesante din primele 6 povesti.

Bile albe:

– Varietatea povestilor, relatii neasteptate intre personajele unor basme distincte si ingeniozitatea cu care au fost asezate in roluri atat de surprinzatoare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Seria The Grimm Diaries Prequels (volumele 1-6)- Cameron Jace

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Publicat în Jeaniene Frost

La jumatatea drumului spre mormant (seria Vanatoare nocturna, volumul 1) – Jeaniene Frost

La jumatatea drumului spre mormant (Vanatoare nocturna, volumul 1) - Jeaniene FrostDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ligia Caranfil 

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Dragoste si aventura, sex si drama intr-un thriller incendiar. Bestseller New York Times si USA Today

O fantezie urbana spectaculoasa, care preia tema vanatorii de vampiri abordata dintr-un unghi inedit, cu propria ei mitologie vampirica si mult suspans.

Este povestea lui Cat – dura si violenta, si totusi vulnerabila, iar uneori mai incapatanata decat ar trebui – si a lui Bones – vampirul blond cu accent britanic, irascibil si sarcastic.

Cat este unul dintre cele mai interesante personaje din genul „vampir”, o combinatie intre Sookie Stackhouse si Buffy. Pe jumatate vampir, nascuta dintr-o femeie umana violata de un vampir, ea ii vaneaza pe mortii vii inca de cand a implinit 16 ani si mama ei i-a spus toata povestea sa, incurajand-o sa-si foloseasca abilitatile speciale pentru a-i distruge. Cat si-a intrat in mana si deja are la activ un numar frumusel de vampiri omorati, cand il cunoaste pe Bones, care, desi el insusi vampir, ii vaneaza pe cei asemenea lui. Pana la Bones, lumea vampirilor are pentru Cat o singura culoare: neagra. Dar acum Bones ii da peste cap tot universul.

Dupa ce Cat incearca sa il omoare, dar esueaza lamentabil, Bones face o intelegere cu ea, si o invata cum sa lupte mai eficient si sa devina o momeala perfecta pentru a-si atrage victimele. Dar pe parcursul lectiilor, intre cei doi se naste o legatura mult mai profunda decat se asteptasera ei.. Ramane sa descopere cititorii toate intamplarile uluitoare ─ si momentele fierbinti ─ prin care trec cei doi!

E o poveste care te captiveaza, cu personaje minunate si bine conturate. Bones este pur si simplu delicios, iar atractia dintre cei doi – de-a dreptul magnetica.

Clipe tensionate, pline de actiune, care se intrepatrund cu momente romantice si cu mult umor: dragoste, aventura si drama ─ iata o combinatie captivanta si total irezistibila.

Parerea mea:

La jumatatea drumului spre mormant – primul volum al seriei Vanatoare nocturna – este una dintre acele carti ce reusesc sa iti reinvie dragostea pentru genurile fantasy, urban fantasy si paranormal romance, in ciuda excesului de romane mai mult sau mai putin reusite de acest tip, care au invadat piata de carte in ultimii ani.

De data aceasta, nu mai avem pustoaice inocente de liceu care se indragostesc la prima vedere de fat frumos-ul nemuritor, nici unele care isi descopera pentru intaia oara puterile, ci o eroina majora, (aproape) independenta, cu cativa ani de experienta in vanatoarea de vampiri si foarte pornita sa il ucida si pe cel ce va deveni… CONTINUAREA AICI.