Posted in Ioana Visan

A Victory that Counts (seria The Impaler Legacy, volumul 2) – Ioana Visan

A Victory that Counts (seria The Impaler Legacy, volumul 2) - Ioana VisanA Victory that Counts (seria The Impaler Legacy, volumul 2)

Ioana Visan

Disponibil pe: Smashwords sau Amazon

Numar pagini: 102

 

Sinopsis:

Pentru prima data in 500 de ani, pandurii si vampirii sunt nevoiti sa lucreze impreuna si sa invinga o noua specie de vampiri ce ameninta sa distruga ordinea lucrurilor. Liana Cantacuzino calatoreste in Noua Zeelanda pentru a gasi noua rasa de vampiri si pe creatorii acesteia, insa chiar si cu ajutorul prietenilor sai, Maximilien Hess, doctorul Jesse Carver si Radu Basarab, misiunea se dovedeste a fi aproape imposibil de indeplinit. Inamicul este malefic, mereu cu un pas inainte si nu pretuieste nici o viata, nici macar pe cea proprie.

Cu o recompensa pusa pe capul sau, informatori in care nu se poate increde, sageti explozibile si panduri transformati, Liana trebuie sa isi conduca trupele intr-un asediu teribil, in timp ce se zbate sa il tina in siguranta pe Jesse si sa lupte pentru propria-i supravietuire.

A Victory that Counts este cea de-a doua nuvela din seria The Impaler Legacy, o saga cu vampiri ca nici o alta.

Parerea mea:

A Victory that Counts a fost o lectura uimitoare. Intr-o perioada in care romanele fantasy ies pe banda rulanta iar vampirii sunt probabil cele mai populare creaturi supranaturale, Ioana Visan reuseste sa construiasca o poveste surprinzatoare, in care absolut nimic nu pare sa se intample cum te-ai putea astepta. Pe langa cadrul nemaintalnit pana acum si situatia generala a lumii, a omenirii in raport cu vampirii, autoarea ofera si o serie de evenimente pe care iti este imposibil sa le poti anticipa.

Poate ca unii cititori ar spune ca primul volum ar mai fi putut fi asemanat vag cu alte povesti fantasy, doar din pricina tipologiei personajelor: o eroina ce lupta dintotdeauna impotriva vampirilor este obligata brusc sa colaboreze cu unul dintre cei mai vechi reprezentanti ai acestei rase si care, pe deasupra, mai este si incredibil de puternic, misterios si fermecator. Insa cea de-a doua carte a seriei nu seamana cu nimic din ceea ce am citit pana acum! Autoarea a facut referire in primul volum la o specie noua de vampiri, mai puternici, mai cruzi si manati strict de instincte primare. Noii vampiri nu pun in primejdie doar soarta omenirii, ci ameninta de asemenea si existenta vampirilor obisnuiti. In cartea A Victory that Counts, suntem pusi fata in fata cu acesti noi vampiri si ajungem sa ii cunoastem mai indeaproape si sa intrezarim planurile diabolice care se ascund de fapt in spatele acestui paravan perfect. Suntem martori ai unui adevarat razboi, unul in care doua rase pana atunci inamice, pandurii si vampirii clasici sunt nevoite acum sa lucreze impreuna pentru a incerca cel putin sa stopeze invazia noii specii. Insa rezultatul este aproape dezastruos. In ciuda unei colaborari lipsita de incidente, noua specie este aproape imposibil de infrant. In fruntea celor doua armate ale binelui stau bineinteles, Liana si Max, alaturi de alte personaje pe care le-am cunoscut anterior: Radu, fost pandur si membru al Micului Consiuliu, actual vampir si doctorul Jesse, iubitul Lianei.

Volumul este surprinzator, lipsit de momente previzibile, condimentat cu tradari neasteptate, aliante pe care nu le-ai fi banuit, tragedii cutremuratoare si scene emotionante. Avem ocazia sa o cunoastem mai bine si pe Liana, descoperind-o intr-o serie de situatii tensionate si noi chiar si pentru ea. Daca pana acum protagonista a beneficiat de un mediu relativ stabil, de siguranta unui stil de viata solicitant, dar binecunoscut si sigur, ea este deodata aruncata intr-un alt colt de lume, pusa in fruntea unei armate a carei soarta depinde de ea, cu mii de vieti in mainile ei, lipsita de un sprijin neconditionat, cu acces restrictionat la anumite proceduri si fortata sa demonstreze ca in ciuda acestor conditii, poate face fata adevaratului ei rol. Iar rasturnarile de situatie care apar nu fac decat sa creasca tensiunea si sa o determine pe Liana sa ia decizii uneori dureroase, sa isi testeze limitele si sa isi demonstreze ei insasi ca se ridica la inaltimea numelui pe care il poarta. Sub masca impenetrabila a femeii puternice de pana acum descoperim o Liana care se indoieste uneori de capacitatile sale, o Liana care are nevoie de sustinere, de incurajare si iubire, mai ales in momentele in care in jurul ei totul se prabuseste. Am perceput rolul doctorului Jesse pe campul de lupta ca fiind mai mult o unealta prin care ne este dezvaluita adevarata fata a protagonistei.

Max ramane la fel de misterios ca si in prima carte, insa autoarea ne ofera cateva ocazii in care putem intrezari o mica parte reala si intima a personalitatii sale. O surpriza placuta a fost Radu, personajul care in volumul anterior parea mai mult un subiect tabu. In conditiile in care pandurii si membrii Micului Consiliu sunt antrenati de-a lungul vietii sa urasca rasa vampirilor, scopul lor fiind lupta impotriva acestora, iar vampirii stiu ca pandurii sunt cel mai temut dusman al lor de sute de ani, este de inteles motivul pentru care toate personajele evitau sa vorbeasca despre ceea ce i s-a intamplat lui Radu. Asa cum subliniaza si autoarea, el este o persoana care nu isi mai poate gasi locul in lume. Nu mai apartine nici taberei formate din Micul Consiliu si panduri, insa nu va face parte niciodata pe deplin nici dintre vampiri. Desi nu este respins pe fata de nici unii, este evident ca nici nu va fi vreodata acceptat. Mi-a placut enorm personajul, mi se pare poate chiar mai fascinant decat insisi protagonistii. Este extrem de interesant modul in care un astfel de personaj face trecerea intre doua roluri atat de diferite, in care incearca sa se adapteze si sa faca fata statutului de anomalie sub eticheta caruia va fi nevoit de acum sa traiasca. Mai ales ca cea mai importanta lupta nu se duce doar societatea care il priveste cu ochi banuitori ci cu el insusi. La fel de curioasa ma face si Spanu si abia astept sa aflu ce se va intampla cu el.

Una dintre cele mai importante calitati ale seriei este tocmai faptul ca autoarea ofera fiecarui personaj – principal sau secundar – o poveste. Nu chiar intreaga istorie a vietii acestora, dar cate o poveste tulburatoare, cate un fragment din ceea ce au trait care are o importanta mai mare decat orice altceva ar fi experimentat si care le-a modelat pentru totdeauna personalitatea si modul de a privi viata. In felul acesta, Ioanei Visan ii reuseste o perspectiva pe care eu una nu am mai intalnit-o pana acum. Personajele raman cumva la distanta de cititor, nu isi dezvaluie toate secretele, nu ajungi sa le cunosti in totalitate, nu poti spune ca ai intr-adevar idee despre cum vor reactiona, personalitatile si actiunile lor sunt imprevizibile. Insa totodata, esti martor la o serie de amintiri intime, ai acces la o particica ascunsa a sufletului lor si devii cu atat mai constient de importanta acestor ganduri tainice pe care le-ai primit, tocmai prin contrastul creat.

Finalul aduce o schimbare in bine, dar misterele si problemele sunt departe de a se fi incheiat. Exact asa cum sugereaza si titlul, finalul este “a victory that counts”. Este pasul final in metamorfoza Lianei, ceea ce o transforma dintr-un membru obisnuit al Micului Consiliu intr-o adevarata conducatoare, intr-o persoana pregatita sa joace oricat de dur este nevoie pentru a-si proteja semenii. Si in acelasi timp, marcheaza si inceputul unei ere noi, in care colaborarea aproape incredibila dintre vampiri si panduri devine ceva posibil, iar modul in care cele doua tabere se privesc incepe sa se schimbe. Prin urmare, volumul urmator se anunta a fi chiar mai impresionant decat acesta!

Plusuri:

Scenariul extrem de original, perspectiva unica asupra personajelor si cursul total neasteptat al actiunii.

Minusuri:

Lungimea volumului 🙂 A Victory that Counts este exact genul acela de carte pe care o citesti pe nerasuflate si pe care ai vrea sa nu o termini niciodata. Iar faptul ca este o nuvela, deci chiar mai scurt decat un roman este cu atat mai frustrant. Am oscilat intruna intre tendinta de a citi mai repede ca sa aflu ce se intampla si dorinta de a-mi tempera ritmul tocmai pentru a ma bucura cat mai mult de atmosfera creata de autoare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Impaler’s Revenge (seria The Impaler Legacy, volumul 1) – Ioana Visan

Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks – Ioana Visan

Posted in John Ajvide Lindqvist

Lasa-ma sa intru – John Ajvide Lindqvist

Lasa-ma sa intru - John Ajvide LindqvistDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Gabriella Eftimie

Numar pagini: 608

Sinopsis:

Eli iubeste intunericul
Eli e o victima
O poveste de dragoste si groaza

In toamna anului 1981, suburbia Blackeberg este scena unor intamplari violente. Politia descopera trupul neinsufletit al unui baiat, golit de sange, si presupune ca e vorba de o crima ritualica.

Oskar, un pusti de 12 ani, crede ca a venit, in sfarsit, momentul razbunarii pentru umilintele pe care le indura zi de zi la scoala. Dar razbunarea nu e singurul lucru care il preocupa. Langa el s-a mutat cineva: Eli, o fata care, desi n-a mai vazut niciodata un cub Rubik, este capabila sa-l rezolve pe loc.

Totusi, Oskar simte ca ceva nu este in regula cu ea, ca e o fiinta stranie. Si nu iese din casa decat noaptea…

Lasa-ma sa intru rastoarna toate cliseele legate de vampiri, fiind in acelasi timp o lectura seducatoare si socanta, care satisface si cititorul de „pulp”, dar si degustatorul exigent de literatura „genre”.

Parerea mea:

Auzisem de multa vreme de romanul acesta iar ma apoi, de la Roxana am aflat si de cele doua ecranizari realizate dupa el. Asa ca eram extrem de curioasa sa descopar cum va fi povestea. Si trebuie sa va spun ca am avut parte de o lectura care m-a surprins cu fiecare pagina parcursa. Multumesc editurii Trei pentru sansa de a citi in sfarsit acest roman, care s-a dovedit a fi mult mai bun decat banuiam ca va fi.

De-a lungul intregii carti, nu am avut habar nici o clipa la ce sa ma astept. Romanul nu pare sa urmeze nici cel mai subtil tipar cunoscut. Pur si simplu, citesti fara sa poti anticipa nimic si fiecare nou capitol este o noua surpriza, in special pentru ca autorul pare sa acorde aceeasi importanta si atentie si personajelor secundare, nu numai protagonistilor. Mai mult, Lasa-ma sa intru este o poveste stranie, care atinge uneori subiecte sensibile si care, in plus, ofera si o perspectiva foarte diferita asupra catorva aspect private in general dintr-o singura lumina. Intriga se dezvolta treptat, pe mai multe planuri, fiind compusa parca din mai multe fire narative care initial nu par sa aiba vreo legatura. Dar incet, incet, piesele incep sa se adune si sa se prinda intre ele, iar tabloul final incepe sa se intrevada.

In prim plan il avem pe Oskar, un baietel de 13 ani care este tinta colegilor sai de scoala ce isi bat joc de el cu fiecare ocazie. Schimbarea lui Oskar incepe in momentul in care o cunoaste pe noua sa vecina, o fetita ciudata, invaluita in straturi groase de secrete si cu o poveste din care nu lasa la vedere decat niste strafulgerari ocazionale. In acelasi timp, in paralel, incepem sa culegem indiciile unor crime ritualice, sa fim martori la scene din viata unor personaje secundare ce in prima faza par aproape lipsite de orice importanta sau sa observam dinamica unui grup de alcoolici care se apropie mai rapid decat politia de adevarul intunecat ce leaga toate aceste intamplari ciudate si intunecate. Exista deci un amestec foarte complex de povesti diferite, o gama larga de personaje, capitole care te lasa cu respiratia taiata, suspans, emotii mixte si teme aparent disparate. Le primim pe toate ca pe niste piese de puzzle amestecate, iar apoi John Ajvide Lindqvist ne ghideaza cu maiestrie in asezarea lor corecta. Unele piese pot fi pozitionate de catre cititor, insa per ansamblu, lucrurile sunt atat de greu de banuit incat nu iti ramane decat sa astepti cu sufletul la gura ca autorul sa inceapa sa iti dezvaluie in final totul. Interesant este faptul ca nu doar firul principal iti trezeste interesul, ci esti in egala masura captivat de toate firele secundare.

Lasa-ma sa intru este intr-adevar o carte cu vampiri, dar este la mii de ani lumina fata de alte povesti care trateaza aceeasi tema. As recomanda-o asadar oricui, chiar si cititorilor care evita in mod normal acest gen. E ciudata, te invaluie intr-o atmosfera intunecata, combina elemente contrastante, te poarta printr-un carusel de emotii. Totul este prezentat intr-o lumina noua, stilul este lipsit de orice note false. Tonul e relaxat, cu o nota rece chiar, intr-un contrast surprinzator cu actiunea relatata care e alerta, socanta pe alocuri, ca si cum autorul nu ar spune altceva decat o poveste obisnuita, banala, lipsita de spectaculos. Cand, de fapt, avem in fata una dintre cele mai uimitoare povesti. Am fost incantata de fiecare parte a povestii, de la bizara intrare a lui Eli in viata lui Oskar, pana la momentele petrecute alaturi de grupul de alcoolici si viziunea intima si diferita pe care autorul o ofera in legatura cu acestia si pana la scenele din viata unora dintre colegii care il persecuta pe Oskar. Autorul te arunca parca in mijlocul vietii fiecarui personaj, asigurandu-se ca ai primit suficiente informatii pentru ca portretele lor sa nu fie unilaterale. Esti fortat astfel sa le vezi intr-o lumina reala, sa fii constient ca nimic nu e alb sau negru, ca personalitatile tuturor sunt compuse din mai multe nuante de gri. Asa sunt si protagonistii, asa sunt si personajele secundare si la fel sunt si antieroii. Amestecuri de griuri, de calitati si defecte, de fapte corecte, decizii gresite, explozii de curaj sau ezitari dezastruoase, o analiza atat de obiectiva si atenta incat ai impresia ca sub lupa nu sunt personaje fictionale ci oameni reali, transpusi pe hartie, intr-o poveste fascinanta.

Bile albe:

Plotul atat de original, senzatia stranie pe care o transmite, complexitatea intrigii si a personajelor.

Bile negre:

In ciuda faptului ca autorul se pricepe de minune sa creeze o stare continua de tensiune, exista si capitole in care actiunea se desfasoara poate mai lent sau in care ne sunt prezentate scene a caror importanta nu reusim sa o intelegem pe moment. Asadar, cititorii obisnuiti doar cu romane extrem de alerte si lipsite de detalii subtile, ar putea sa nu parcurga romanul cu acelasi entuziasm.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel

Cartea cimitirului – Neil Gaiman

Posted in Larry Rodness

Perverse – Larry Rodness

Perverse - Larry RodnessPerverse

Larry Rodness

Data aparitie: 31 decembrie 2012

Numar pagini: 354

 

Sinopsis:

Emylene Stipe, in varsta de 19 ani face parte din a doua generatie Goth si ca fiecare adolescenta, incearca sa isi gaseasca locul in lume. Intr-o noapte da peste o pictura veche intr-un magazin de antichitati si se nu poate rezista sa nu o cumpere. Atunci cand o aduce acasa, imaginea unei tinere femei apare in schita, iar apoi aceasta se materializeaza in mod magic in apartamentul eroinei. Emylene o numeste Poinsettia iar cele doua devin in scurt timp prietene. Insa Poinsettia are o motivatie pentru intruziunea brusca si stranie in viata gazdei sale, motivatie care o determina pe Emylene sa isi puna sub semnul intrebarii intregul sistem de valori si toate lucrurile pe care le-a crezut pana atunci.

Parerea mea:

Perverse a fost o lectura cu adevarat surprinzatoare. Nici o grija, nu e nimic pervers in cartea aceasta 🙂 Recunosc, nu ma asteptam la prea multe atunci cand am inceput romanul. Sinopsisul parca nu imi inspira mare lucru, iar titlul mi se parea ca se vrea a fi parca prea socant. Impresiile nu mi s-au schimbat semnificativ atunci cand am inceput cartea si de-a lungul catorva capitole, Perverse mi se parea o lectura ok, dar care nu ma impresiona in mod deosebit. Actiunea incepe destul de lent si chiar privind acum in urma, am in continuare senzatia ca cel putin cateva capitole de la inceput nu si-au avut rostul. Usor, usor, insa, am inceput sa descopar ca lucrurile se indreptau intr-o directie neasteptata, ca ceea ce se intampla in roman nu se mai potrivea cu ceea ce credeam eu ca se va intampla. Iar din acel moment, intreaga poveste capata un ritm diferit, devine tot mai surprinzatoare, mai antrenanta, iar interesul si curiozitatea cititorului cresc rapid. Rasturnarile de situatie se succed una dupa alta, tensiunea creste, personajele devin alunecoase, intentiile lor neclare, iar autorul reuseste sa te ia prin surprindere de nenumarate ori.

Avem in prim plan o protagonista aflata la limita dintre adolescenta si viata de adult, care se straduieste inca sa se descopere pe ea insasi. Ceea ce e intr-o oarecare masura chiar mai dificil decat pare la prima vedere, tocmai pentru ca parintii sai sunt genul de oameni extravaganti, care au incercat cam tot ce se putea incerca de-a lungul vietii. In plus, conflicte majore nu exista intre ei si fiica lor, asa ca revoltele adolescentine si crizele de identitate ale eroinei isi pierd parca din importanta, iar Emylene nu pare sa isi gaseasca drumul, oricat ar incerca. Suntem martori ai unor intamplari mai importante din viata sa, o prietenie pierduta, cateva incercari de a lua viata in piept de una singura, o relatie fara prea mari sorti de izbanda si aparent destul de lipsita de importanta. Nimic special pana aici. Insa un gest banal schimba totul. Achizitia unui cadou se dovedeste a fi in scurt timp factorul declansator al unui intreg set de evenimente iesite din comun. Apare un personaj nou, invaluit in mister, iar imaginea acestuia oscileaza intre una pozitiva si una negativa. In prima faza, o serie de suspiciuni planeaza asupra noii prietene a Emylenei, insa aceasta incepe apoi sa iti castige increderea. Totul se precipita inca o data, iar intreaga poveste de pana atunci pare sa aiba parte de un final brusc, total neasteptat.

Urmatoarele capitole aduc in prim plan un protagonist nou, o lume noua, iar pana la reintalnirea cu Emylene cititorul ramane in ceata, neavand nici o idee despre ce va urma. In continuare, povestea capata nuante dark fantasy, impletite cu unele horror si mystery. Se contureaza un scenariu tot mai complex, extrem de original, suntem martori ai unor povesti din trecut care se continua pana in prezent, tabloul devine tot mai atragator si mai captivant. Iar in final, ultimele piese ale puzzle-ului ofera o perspectiva cu adevarat surprinzatoare, intreaga carte fiindu-ti dezvaluita intr-o lumina noua si aproape fiecare fir de la inceput fiind acum reintregit si fiecare mister dezvaluit intr-un mod pe care nu il banuiai. Povestea este construita intr-un mod surprinzator, te tine curios de-a lungul intregii carti si nu urmeaza aproape nici unul dintre tiparele clasice.

Nu vad neaparat rostul anumitor aspecte pe care se pare ca s-a pus accentul. Apartenenta Emylenei si a parintilor sai la o cultura Goth nu este de fapt atat de importanta pe cat lasa impresia initial. Cartea ar fi fost la fel de interesanta si daca personajele ar fi fost unele obisnuite, asa ca sunt inca nelamurita in privinta scopului autorului. Nu stiu daca mentiunile despre cultura Goth sunt menite sa atraga atentia cititorului si sa diferentieze cartea intr-un ocean de carti fantasy sau YA sau daca autorul a vrut sa scrie o carte despre persoanele care adopta aceasta moda si a realizat ca de fapt nu sunt prea multe de spus despre asta, transformand apoi cartea intr-una cu subiect diferit. In orice caz, per ansamblu, rezultatul este unul foarte bun, asa ca daca aveti ocazia sa cititi cartea, nu ezitati sa o faceti.

Desi personajele nu sunt neaparat extrem de usor de citit, mai ales cele secundare, mi-a placut accentul pus pe rolurile pe care le jucam adesea fara sa ne mai dam seama de mastile pe care le purtam, de modul in care ne schimbam doar ca sa multumim o societate mereu nemultumita, ajungand sa ne ratacim pe noi insine. Mi-a placut curajul unora dintre personajele secundare de a se reinventa atunci cand au ajuns la limita si mai apoi, de a se reintoarce la drumul initial cand se dovedeste ca noua abordare e una gresita. De asemenea, am fost incantata sa descopar ca autorul nu ofera un happy end clasic, in care absolut totul se rezolva ca prin minune. Intr-adevar, principalul dezastru este evitat – pe moment cel putin, insa problemele cotiniene raman, relatiile personajelor nu se schimba, iar personalitatile lor nu sufera transformari lipsite de realism. Autorul ofera doar sugestia faptului ca lucrurile par sa inceapa sa se miste incet in directia care trebuie, iar asta este de ajuns.

Epilogul e similar cu scenele fulgeratoare din ultimele secunde ale unora dintre filmelor de groaza, surprinzand cititorul tocmai atunci cand acesta respira usurat ca totul s-a rezolvat.

Multumesc autorului, Larry Rodness, pentru ca mi-a oferit romanul in schimbul unei recenzii sincere.

Bile albe:

– In ciuda inceputului foarte lent si aproape anost,intoarcerea la 180 de grade, intriga deodata antrenanta, tensiunea crescanda si abordarea atat de interesanta a unor mituri clasice ofera o lectura captivanta, care surprinde in mod placut.

Bile negre:

– Desi la final cateva fire aparent nesemnificative se dovedesc a fi de fapt aspecte extrem de importante, raman totusi cateva capitole carora nu le vad rostul. Mai mult, este vorba exact de pagini de la inceput, care ar putea descuraja un cititor mai putin rabdator sa continue lectura, inducandu-i senzatia ca nu va avea parte de o lectura indeajuns de interesanta.

***

English version:

Perverse was a really surprising read. Don’t worry, there’s nothing perverse in this book 🙂 I admit, I wasn’t expecting very much when I started it. The synopsis didn’t make me really, really curious and I was thinking the title was meant to be too shocking. My thoughts didn’t changed much when I started the book and even through the first few chapters. Perverse seemed to be a nice read, but it wasn’t impressing me that much. The action starts a bit too slow and even now, thinking about the beginning, I still have the sensation that at least some of the initial chapters weren’t necessary. But slowly, I started discovering that the things were moving in an unexpected direction, that what was happening in the story wasn’t matching with what I thought would happen. And from that moment, the whole story gets a different rhythm, it becomes more surprising, more compelling and the reader’s interest and curiosity keep growing. The action twists at every few pages, the tension is growing, the characters become slippery, their intents blurry and the author manages to surprise you frequently.

 We meet a heroine at the border between teen age and adulthood, who’s still struggling to find herself. And this is even harder considering that her parents are that kind of extravagant people, who already tried almost everything you could try in a lifetime. Moreover, there are no major conflicts between them and their daughter, so the teen age revolt and the identity crises somehow lose their importance and Emylene seems to be still far from her path, no matter how hard she’d try to find it. We witness some of the most important moments of her life, a lost friendship, some attempts to do something important with her life, a relationship that’s apparently unimportant and that seems to go nowhere. Nothing really special until now. But an ordinary thing changes everything. The acquisition of a present proves to be the trigger to a whole new set of unexpected and unusual events. We meet a new and mysterious character, whose portrait oscillates between a positive and a negative image. At the beginning, there are some suspicions around Emylene’s new friend, but later, you begin to trust her. And just when this happens, everything precipitates once again and the whole story narrated until than seems to have an abrupt and unexpected ending.

The following chapters bring to the forefront a new protagonist, a new world and until the reunion with Emylene, the readers have no idea what’s coming. Further, the story develops some dark fantasy shades, laced with some horror and mystery accents. The author outlines a scenario more complex, highly original. We are witnesses of some stories from the past that continue to this day, the whole picture becomes more appealing and exciting. And finally, the last piece of the puzzle provides a really surprising perspective over the entire book, which is revealed in a new light and almost every thread from the beginning is now completed and every mystery is revealed in an unexpected way. The story is built in a surprisingly manner and keeps you curious throughout the whole book, as the author is not following almost none of the classical patterns.

I don’t necessarily see the point of some of the accentuated issues. The membership of Emylene and her parents to the Goth culture is actually not so important as it might seem in the beginning. The book would have been just as interesting even if they were some ordinary characters, so I’m still confused about the author’s purpose. I don’t know if the mentions about the Goth culture are meant to attract the reader’s attention and differentiate the book in an ocean of fantasy books or if the author wanted to write a book about people who adopt this culture and he realized that there’s not too much to say about it, so then he turned the novel into a story with a different, more complex topic. However, the overall result is endearing, so if you have the opportunity to read the book, do not hesitate to do so.

Although the characters are not very easy to read, especially the secondary ones, I liked the way the author uses them in order to make you see the roles we often play without realizing, the masks we wear, the way we just change for a society that’s always unhappy, losing ourselves because of this. I liked Emylene’s parents’ courage to reinvent themselves when they have reached their limits and then, returning to the initial ways when the new approach seems to be wrong. Also, I was thrilled to discover that the author doesn’t offer a classic happy ending, where everything is magically solved. Indeed, the major disaster is avoided – for now at least, but some ordinary problems remain, the relationships between the characters don’t change and their personalities don’t suffer unrealistic  transformations. The author offers only the suggestion that things seem to start moving in the right direction, and that is enough.

The epilogue scenes are similar to the flashing endings of some horror movies, surprising the reader just when he was breathing relieved that everything was finally solved.

I have to thank the author, Larry Rodness for offering me the novel, in exchange of a honest review.

PROs:

– Despite the slow and almost dull beginning, the story is having a 180 degrees turn, the plot is suddenly entertaining and the suspense is thrilling. Also, the interesting approach of a classical myth offers a compelling story that will surely surprise you.

CONs:

– Although in the end some of the initial aspects actually prove to be extremely important, some chapters still don’t seem to be really significant. Moreover, those pages are exactly in the beginning, so a less patient reader could feel discouraged to continue reading, feeling that he wouldn’t get a story interesting enough.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

Posted in Charlaine Harris

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) – Charlaine Harris

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) - Charlaine HarrisDead Ever After

seria Vampirii Sudului, volumul 13

Charlaine Harris

Numar pagini: 338

 

Sinopsis:

Exista secrete in orasul Bon Temps, secrete ce ii ameninta pe cei apropiati lui Sookie – si care i-ar putea distruge inima…

Pentru Sookie Stackhouse e usor sa refuze cererea fostei barmanite Arlene, atunci cand aceasta isi vrea inapoi slujba de la Merlotte’s. Pana la urma, Arlene a incercat sa o vada pe Sookie ucisa. Dar relatia ei cu Eric Northman nu este la fel de clara. Ea si vampirul se tin la distanta… si intre ei este o tacere de mormant. Iar atunci cand Sookie afla motivele, este devastata.

Apoi o crima socanta zguduie Bon Temps-ul iar Sookie e arestata pentru ucidere.

Dar cum dovezile impotriva ei sunt putine, iese pe cautiune. Investigand crima, va afla ca ceea ce trece drept adevar in Bon Temps este doar o minciuna convenabila. Ceea ce e considerat a fi justitie este doar mai mult sange varsat. Iar ceea ce trece drept dragoste, nu e niciodata de ajuns…

Parerea mea:

Am ajuns si la finalul unei alte serii dragi mie, Vampirii Sudului. Motivul pentru care nu sunt inca in depresie este ca am descoperit ca mai urmeaza inca o nuvela satelit in care vom descoperi cum a evoluat viata lui Sookie la multa vreme dupa finalul din Dead Ever After. In plus, de-a lungul timpului, autoarea a mai publicat in cateva antologii niste povestiri scurte despre Sookie pe care nu am apucat sa le citesc, asa ca inca nu simt ca este momentul sa spun adio personajelor pe care le indragesc.

Trebuie sa recunosc ca de data aceasta am trisat. Desi in mod normal evit sa citesc spoilere, de data aceasta, in momentul in care am zarit pe GoodReads cateva recenzii in care cititorii dezvaluiau finalul, nu m-am mai ferit sa arunc o privire peste ele. Intr-un fel, a fost mai bine asa. Pentru ca daca nu as fi fost avertizata dinainte asupra unor aspecte, de-a lungul povestii as fi tinut cu dintii de anumite sperante, iar acum as fi fost mult mai dezamagita. Finalul este unul destul de optimist si obiectiv vorbind, reprezinta probabil cea mai buna alegere pentru Sookie. Bineinteles, fiind inca de la inceput in tabara unuia dintre personajele masculine, sunt nemultumita de directia in care s-a indreptat povestea din acest punct de vedere. Dar stiu ca aceasta este o perspectiva egoista (stiu si ca exprimarea aceasta suna ciudat tinand cont ca vorbim despre niste personaje fictive, dar nu stiu cum sa explic altfel 🙂 ). Si inteleg ca probabil aceasta era cea mai logica varianta, tinand cont de personalitatea, dorintele si aspiratiile protagonistei. Deci… e ok, chiar daca nu topai prin casa de incantare. Cam atat despre finalul dulce amar al seriei.

Cat despre actiunea romanului, mi s-a parut.. echilibrata. Nu m-a dezamagit, insa nici nu pot sa spun ca autoarea a creat un suspans de nesuportat. Dar in ciuda acestui fapt, chiar nu am putut sa imi ridic ochii de pe carte, mi-a dat aceeasi senzatie de dependenta ca si restul volumelor. Cred ca asta tine si de stilul realist al autoarei, care reuseste mereu sa pastreze balanta echilibrata intre elementele fantasy si cele cotidiene. Pe urmele lui Sookie sunt doua grupuri de inamici, asa ca de data aceasta in jurul ei se invarte majoritatea actiunii. In majoritatea volumelor anterioare, protagonista se trezea in mijlocul a tot felul de situatii primejdioase mai mult din cauza altor personaje. De data aceasta, ea este tinta, iar personajele celelalte graviteaza in jurul ei. Pe langa primejdiile ce ii ameninta viata, Sookie trebuie sa mai faca fata si unor acuzatii ce ii pun in pericol libertatea si viitorul, unor relatii ce par sa se destrame rapid si unor intamplari care ii fac inima tandari.

Autoarea introduce in scena o serie de personaje secundare din volumele celelalte, reusind sa readuca in mintea cititorului o mare parte din aventurile prin care a trecut inainte eroina. Multe dintre aceste personaje imi placusera si in cartile anterioare, insa mi s-a parut ca in romanul acesta au devenit si mai simpatice. Am fost impresionata de grija si afectiunea neconditionata pe care i-o poarta protagonistei si de modul in care s-au dedicat pentru a o ajuta. Apar si personaje noi, iar unele dintre ele sunt atat de interesante incat am regretat ca autoarea le-a introdus abia acum si nu ne-a oferit mai mult timp sa le cunoastem.

Chiar daca ma straduiesc inca sa accept finalul dintr-un anumit punct de vedere si sa nu fiu prea dezamagita de alegerea protagonistei, volumul a fost incantator! Mi-a placut intriga, insertiile narate la persoana a treia ale unor scene la care protagonista nu a luat parte, mi-au placut majoritatea personajelor, atitudinea acestora si relatiile care se construiesc intre ele sau care devin mai clare si mai puternice decat pana acum. Volumul asaza lucrurile la locul lor, pune in ordine fiecare aspect si chiar daca nu se rezolva chiar toate lucrurile ca prin minune (nici nu ar fi fost credibil asa ceva), romanul ofera o nota de optimism si speranta, fiind pana la urma un final perfect pentru aceasta serie.

Bile albe:

– Acelasi echilibru intre fantastic si real cu care ne-a obisnuit pana acum autoarea, personaje frumos si complex creionate si o actiune care te prinde, fara sa ofere nimic exagerat sau sa te faca sa exclami ca povestea nu ar fi credibila.

Bile negre:

– Seria sceasta a avut destule personaje masculine remarcabile, iar cititorii si-au ales probabil de mult timp taberele. Avand in vedere ca in final Sookie poate sa faca o singura alegere,  probabil cititorii care aveau alte preferinte vor fi intr-o oarecare masura dezamagiti, chiar daca unii dintre ei vor intelege ca probabil aceasta alegere era cea mai potrivita pentru eroina.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Posted in Ioana Visan

The Impaler’s Revenge (seria The Impaler Legacy, volumul 1) – Ioana Visan

The Impaler's Revenge (seria The Impaler Legacy, volumul 1) - Ioana VisanThe Impaler’s Revenge (seria The Impaler Legacy, volumul 1) – Ioana Visan

Disponibil aici: Smashwords sau Amazon

Numar pagini: 64

Site-ul autoarei: Ioana Visan Official Website

 

Sinopsis:

Intr-o lume plina de vampiri, Romania este cel mai cel mai sigur loc de pe pamant. Datorita Micului Consiliu, de peste cinci secole nici un vampir nu a mai pus piciorul pe pamant romanesc. Dar intr-o zi, Lianei Cantacuzino, membra a Micului Consiliu si descendenta a uneia dintre cele mai vechi familii nobile ii este comandat sa aduca in tara un vampir sub acoperire. Intra in scena Maximilien Hess, un vampir in varsta de o mie de ani determinat sa destrame ordinea lucrurilor.

Deodata, Liana se trezeste in situatia de a-l apara pe Hess in loc sa ii puna pe Panduri sa il ucida. Cu ajutorul prietenilor ei de incredere, Rodica Ghica si Stefan Sturdza si al martorului inocent, doctorul Jesse Carver, Liana trebuie sa afle ce se intampla si ce ii ascunde Presedintele. Atunci cand aceste lucruri sunt dezvaluite, secretul lui Hess schimba totul.

The Impaler’s Revenge este prima nuvela din seria The Impaler Legacy, o saga cu vampiri ca nici o alta.

Parerea mea:

Dupa parcurgerea volumului de povestiri Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks asteptam cu interes urmatorul proiect al autoarei Ioana Visan, careia ii multumesc pentru sansa de a citi aceasta poveste. De data aceasta, este vorba de o serie de nuvele cu vampiri, insa departe de cliseele utilizate in literatura contemporana.

Mi-a placut enorm de mult modul in care autoarea si-a construit povestea! Incepand de la originea si modul de organizare al Consiliului, secretul surprinzator al persoanelor care il formeaza – membrii ai familiilor nobile stravechi, existenta Pandurilor – luptatori antrenati sa protejeze tara de vampiri si pana la stilul de viata al protagonistei, stil ce imbina luxul, puterea si exclusivismul cu activitati banale, precum sedintele referitoare la aspectul orasului, totul se combina intr-un mod interesant si foarte original. In unele momente, nuvela mi-a adus in minte atat cateva legende din perioada de dinainte de anii ’90, cat si unele profetii care se vehiculeaza in ultimii ani cu privire la Romania viitorului. Amestecul de fantastic si normal se realizeaza armonios, povestea avand indeajuns de multe aspecte de zi cu zi incat sa nu te gandesti in nici un moment ca vreun fir pare fortat sau lipsit de veridicitate, in ciuda existentei vampirilor si a unor secrete total neobisnuite. Iar nuantele inspirate din istorie aduc un plus de farmec intregii povestii.

Ceea ce nu m-a incantat foarte mult a fost faptul ca personajele raman cumva la distanta, nu ajungi sa le cunosti indeajuns, sa le patrunzi in minte, sa te simti atasat de ele. In ciuda faptului ca de multe ori gandurile protagonistei sunt destul de directe, lipseste totusi apropierea dintre cititor si personaj. Am fost surprinsa de aspectul acesta, intrucat in celalalt volum al autoarei, Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks, au existat cateva personaje pe care le-am simpatizat din primul moment si care au devenit tot mai interesante pe masura ce am inaintat in poveste. Totusi, am apreciat relatia protagonistei cu prietenii ei, Rodica si Stefan. In ciuda faptului ca nu sunt foarte multe scene in care sa fie evident cat de stransa este relatia acestora, autoarea reuseste sa iti transmita aproape fara sa iti dai seama cat de mult inseamna prietenia lor.

Un alt aspect care m-a surprins in mod placut este modul in care eroina il percepe pe vampirul Maximilien Hess. Liana a fost invatata de cand s-a nascut ca vampirii sunt creaturi destul de rele, ce nu trebuie sa paseasca pe teritoriul tarii. A reusit sa treaca de acele idei preconcepute – la un moment dat se povesteste chiar o intamplare din Londra ce implica o relatie de amicitie cu unii vampiri – si il trateaza indeajuns de politicos, iar mai apoi chiar familiar pe Max. Se simte o anumita chimie intre ei, fara a fi insa exagerata. Totusi, am fost uimita sa descopar ca in ciuda acestei familiarizari si a unor indicii care sugereaza vag la un moment dat posibilitatea a ceva mai mult, Liana isi pastreaza intacte impresiile despre vampiri. Da, unii dintre ei sunt in regula, insa protagonista este foarte constienta de diferentele dintre ei si oameni si de barierele care despart cele doua categorii. Oricat de mult s-ar acomoda cu prezenta unui vampir, Liana nu ar avea nici cea mai mica ezitare sa il ucida daca acesta ar face vreun pas gresit.

Sunt putin nelamurita cu privire la cadrul temporal in care are loc actiunea si la modul in care functioneaza societatea din lumea prezentata in aceasta poveste. Nu am inteles daca evenimentele se petrec intr-un viitor ipotetic in care existenta vampirilor este cunoscuta de toata lumea sau daca intamplarile au loc in prezent, iar vampirii, Micul Consiliu si Pandurii sunt un secret pentru majoritatea oamenilor, actionand din umbra si fiind asadar o taina impartasita numai de cateva persoane. Desi inclin sa cred prima varianta, mi s-a parut ca exista indicii pentru ambele, asa ca mi-as fi dorit sa descopar cateva detalii care sa imi clarifice acest aspect.

Bile albe:

– O abordare originala a povestilor cu vampiri si combinatii interesante formate din legende din trecut, ipoteze si preziceri din viitor si probleme din prezentul cotidian.

Bile negre:

– Portretele parca prea vagi ale protagonistilor. Tinand cont de faptul ca numarul de pagini al acestui prim volum nu este foarte ridicat si mai ales ca e vorba despre o serie, este posibil ca personajele sa fie „finisate” in cartile urmatoare, insa mi-ar fi placut sa am o imagine mai complexa a acestora inca de la inceput.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks – Ioana Visan

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan