rezumat carti – Page 42 – My Weekly Book

Un blestem cu domiciliul stabil – Rodica Ojog-Brasoveanu

Posted on 03/06/201329/10/2014 by roxtao

Un blestem cu domiciliul stabil – Rodica Ojog-Brasoveanu

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Numar pagini: 288

Sinopsis:

Un profesor dornic sa faca acte de caritate cumpara o casa blestemata. Gaseste in zid bijuteriile si banii fostului proprietar. Urmeaza goana dupa comoara. Iar lantul mincinilor si al tradarilor duce, desigur, la crima.

Parerea mea:

Dintre operele Rodicai Ojog Brasoveanu am avut ocazia sa citesc pana acum doar doua volume de povestiri. Tocmai pentru ca imi placusera enorm acele nuvele, imi propusesem de multa vreme sa parcurg si romanele autoarei si ma asteptam ca si acestea sa imi lase aceeasi impresie. Insa nu ma gandeam ca Un blestem cu domiciliul stabil ma va tine treaza pana la 3 noaptea si ca imi va fi imposibil sa imi desprind privirea de pe paginile cartii. Am adorat fiecare pagina si am sorbit cu incantare maxima fiecare cuvant.

Actiunea propriu-zisa incepe destul de tarziu, suspansul se naste abia dupa jumatatea cartii, insa trebuie sa recunosc faptul ca daca ar mai fi urmat inca o mie de pagini pline numai cu descrierile personajelor si a obiceiurilor cotidiene ale acestora, le-as fi citit pe nerasuflate, cu acelasi entuziasm. Este incredibil modul in care autoarea reuseste sa dea viata personajelor sale. Le urmaresti adesea in actiuni obisnuite, fara nimic spectaculos, insa nici macar o secunda nu te plictisesti sa le… CONTINUAREA AICI.

Tania Zamorsky

Peter Pan. Repovestire dupa romanul lui J.M.Barrie – Tania Zamorsky

Posted on 02/06/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Curtea Veche Publishing

Colectia: Carti pentru copii

Traducerea: Claudia Olteanu

Numar pagini: 160

Sinopsis:

Familia Darling ducea o viata normala si fericita intr-un colt al Angliei – asta, pana la aparitia lui Peter Pan. Peter fugise de acasa, fiindca nu voia sa creasca. De atunci, isi ducea traiul alaturi de baietii pierduti si de zane, pe o insula numita Tara de Nicaieri. Intr-o noapte, Peter Pan si zana lui, Tinker Bell, aterizeaza in dormitorul copiilor Darling pentru a-si recupera umbra. Baiatul ii convinge pe Wendy si pe fratii ei sa zboare cu el in Tara de Nicaieri. Urmati-i in uimitoarele lor aventuri! Veti da peste o banda de pirati, peste Hook, capetenia lor, si chiar peste un… crocodil urias.

Parerea mea:

De multa vreme, imi atrasesera atentia prin librarii unele carti pentru copii, cu povesti cunoscute, insa repovestite de catre alti autori. Prima data cand am vazut o astfel de carte, mi s-a parut lipsita de sens. De ce „repovestire”? De ce sa nu citesti povestea originala? Mai ales ca vorbim despre carti pentru copii, nu despre unele pentru adulti, repovestite apoi intr-o maniera mai simpla, special pentru a fi intelese de catre cititorii de varste mai fragede. Mi se parea ca repovestirile vin parca in contrast cu dorinta normala de a dezvolta capacitatile intelectuale ale unui copil, curiozitatea si pasiunea acestuia pentru lectura. Asa ca am devenit curioasa sa citesc o astfel de repovestire, tocmai pentru a-mi clarifica scopul acestei categorii de carti.

Odata ce am inceput volumul „Peter Pan. Repovestire dupa romanul lui J.M.Barrie”, primele impresii pe care mi le facusem atunci cand am auzit de repovestiri mi-au fost anulate. Asa ca da, acum…CONTINUAREA AICI.

Gemma Malley

Declaratia (seria Declaratia, volumul 1) – Gemma Malley

Posted on 31/05/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: RAO Books

Colectia: Aventuri/Fantasy

Traducerea: Ostafi Lucia –Iliescu

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Numele meu e Anna. Numele meu e Anna si n-ar trebui sa fiu aici. N-ar trebui sa exist. Traiesc insa. Nu e vina mea ca sunt aici. Nu am cerut eu sa ma nasc. Nu inseamna insa ca, daca exist, e bine. M-au prins din vreme, asta e semn bun.

Anna isi tine un jurnal secret intr-un caiet roz. Il ascunde in fiecare seara pentru ca nu vrea sa fie prinsa ca incalca regulile. Viata la Grange Hall este guvernata de reguli, reguli care trebuie sa fie invatate, pentru a compensa pentru incalcarea celei mai importante dintre toate. Anna stie ca ar trebuie sa fie recunoscatoare pentru locul ei de la Grange Hall, pentru ca parintii ei au fost iresponsabili cand au conceput-o. Au incalcat regula care interzice procrearea si acum Anna trebuie sa rasplateasca societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie sa invete sa devina folositoare. Intr-o zi insa apare Peter, care ii spune Annei lucruri socante, despre parintii ei, despre Declaratie, despre viata de dincolo de zidurile de la Grange Hall. Curand, Anna incepe sa se indoiasca de tot ce invatase pana atunci.

Un roman intens si palpitant despre viata Annei si a lui Peter si lupta lor de a scapa de trecut si de a-si croi un viitor mai bun.

Parerea mea:

In momentele in care dau peste romane precum Declaratia, ma simt aproape frustrata din cauza faptului ca unele edituri pur si simplu nu isi promoveaza cartile asa cum ar merita acestea sa fie promovate. Am descoperit seria pe GoodReads si mi-am dorit imediat sa o citesc, iar o perioada mare de timp habar nu am avut ca a fost publicata si in Romania. Am descoperit-o absolut intamplator pe site-ul editurii RAO si am crezut pentru o vreme ca poate nu este de fapt atat de buna pe cat speram si de aceea nu a avut parte de reactii din partea publicului. Citind-o acum, sunt cu atat mai revoltata si mai convinsa ca de fapt vina apartine editurii pentru ca nu a facut nici un efort sa aduca acest roman in atentia publicului. S-ar putea initia o discutie lunga de aici, pentru ca tot de aici se naste si motivul pentru care o multime de serii sunt abandonate dupa 1-2 volume, insa cred ca ar fi inutil sa insist pe acest subiect, pentru ca lucrurile nu se vor schimba prea curand la noi.

Ceea ce trebuie sa va spun despre Declaratia este ca nu am citit-o si atat, ci de la un punct, am trait practic toate emotiile prin care treceau personajele sau chiar mai multe, pentru ca aveam o perspectiva de ansamblu mai completa decat ele. Am fost captivata de poveste de la primele pagini, insa cam de la jumatate incolo, am parcurs volumul cu sufletul la gura si cu inima cat un purice. Cred ca nu am mai fost de mult timp atat de absorbita intr-o poveste, nu am mai trait emotii atat de puternice pentru personaje. Imaginati-va ca eram nervoasa la un moment dat pentru ca mi se parea ca nu reusesc sa citesc indeajuns de repede ca sa aflu odata ce se va intampla cu protagonistii si sa scap de suspansul acela innebunitor.

Poate ca povestea nu impresioneaza mai mult decat alte distopii. Avem un tablou al viitorului, in care societatea a descoperit leacul longevitatii si fiecare persoana este acum nemuritoare. Ceea ce inseamna, bineinteles, ca generatiile noi pur si simplu nu mai au loc pe pamant. Resursele nu ar fi indeajuns pentru o societate in crestere, asa ca odata ce isi castiga nemurirea, oamenii trebuie sa plateasca un pret: acela de a nu mai avea copii. Privind logic ceea ce se intampla in acest viitor ipotetic, nu poti nega faptul ca este o masura oarecum rezonabila. Insa ceea ce socheaza cu adevarat abia acum incepe. Exista, evident, rebeli care se impotrivesc noii politici globale. Oameni care isi doresc copii. Oameni care cred ca longevitatea, nemurirea, nu sunt solutii corecte si ca viitorul ar trebui sa apartina generatiilor tinere. Intre rebeli si societate exista un razboi, ale carui victime ajung sa fie copii nascuti interzis. Surplusurile. Copii capturati, crescuti apoi in institutii unde sunt umiliti dincolo de imaginatie. Unde sunt indoctrinati sa creada cu adevarat ca ei sunt cel mai rau lucru existent pe pamant. Ca nu au drepturi, ca sunt nimic, ca polueaza lumea, ca fura aerul, mancarea si viata persoanelor legale, ca trebuie sa fie sclavi ai societatii doar pentru a ispasi pacatul de a fi venit pe lume. Mi s-a parut uimitor cum acesti copii ajung sa creada sincer ca sunt cea mai mare greseala a naturii, sa se considere mai prejos de orice. Este impresionant modul in care autoarea reuseste sa ilustreze cum sunt spalati pe creieri acesti copii, pana cand ajung sa creada din tot sufletul ceea ce li se spune, sa se pedepseasca pentru cel mai mic gest si sa considere ca merita sa fie batuti, umiliti si torturati doar pentru ca exista. Iar o multime de experimente reale, facute de-a lungul vremii demonstreaza ca o astfel de manipulare este foarte posibila, ca mintea omului este extrem de vulnerabila si maleabila si ca astfel de metode socante dau cu adevarat rezultate. Asa ca daca vi se pare exagerata povestea imaginata de Gemma Malley, cautati informatii despre experimente reale interzise sau socante si veti descoperi ca realitatea este chiar mai infioratoare.

Anna, protagonista seriei este un Surplus. Isi uraste parintii pentru ca au fost egoisti aducand-o pe lume si incalcand regulile, crede cu adevarat ca este o aberatie, o greseala a naturii si ca ceea ce o invata profesorii din institutia in care a crescut este adevarat. Asa ca scopul ei este sa devina o sclava ideala, sa isi serveasca stapanii impecabil, pentru a fi de folos astfel societatii. Insa aducerea unui Surplus nou, de varsta ei, schimba totul. Pentru ca el o cunoaste, ii stie trecutul, familia, secretele. Si a venit dupa ea. Desi reticenta la inceput, Annei i se demonstreaza rapid cat de fals este tot ce stie ea. Asa ca de aici incepe o cursa contra cronometru, pe viata si pe moarte, ce se va incheia in lacrimi, durere si sacrificiu.

Asa cum spuneam mai devreme, poate ca intriga in sine nu este neaparat iesita din comun. Ceea ce este cu adevarat impresionant este modul in care autoarea reuseste sa isi spuna povestea. Odata ce lucrurile incep sa accelereze, exista o tensiune continua, suspansul creste in permanenta, asa ca ajungi sa experimentezi aceeasi groaza ca si personajele. Exista o stare continua de anticipare a catastrofei, simti ca in orice secunda cursa ar putea sa se incheie si protagonistii sa aiba parte de o soarta ingrozitoare, mai ales esti martor si la unele scene de care ei nu au habar si care inrautatesc situatia si mai mult. Ceea ce este mai infiorator este constiinta faptului ca odata ajunsi la destinatie, protagonistii nu vor fi in siguranta, nu va exista pentru ei un refugiu in care sa nu mai poata fi atinsi de nimic rau. Dimpotriva, stii ca odata ce Anna si Peter vor ajunge unde trebuie, vor exista deodata si mai multe personaje a caror soarta va atarna de un singur fir de ata.

Mi-a placut mult ca pe langa intriga principala, autoarea dezvolta si un fir narativ ce il priveste pe Peter, acesta avand o poveste complexa in spate si ajungand in centrul atentiei nu doar datorita relatiei sale cu Anna.

Un plus de originalitate vine si din faptul ca finalul este unul linistit, ultimul capitol aducand o scena surprinzator de calma, aproape feerica, mai ales prin comparatia cu finalurile tipice primelor volume din seriile distopice. Daca nu as fi stiut dinainte ca este vorba de o serie, as fi putut fi cu usurinta pacalita, crezand ca am citit un volum stand alone.

Bile albe:

– Capacitatea autoarei de a transmite fiecare emotie, de a creea un suspans surprinzator si de a pastra tensiunea la un nivel maxim de-a lungul a multe zeci de pagini. Povestea devine foarte antrenanta, iar primele capitole in care actiunea este mai lenta reusesc sa te captiveze si ele datorita ideilor originale si a modului in care sunt redate opiniile personajelor despre ele insele, despre tot ceea ce inseamna societatea lor si despre modul de organizare al lumii in care traiesc.

Bile negre:

– Din nou, la fel ca in alte distopii, teama de a spune adevarul intr-o anumita situatie duce la dezastru. Protagonista face o greseala enorma la un moment dat, insa evita sa o dezvaluie. Iar atunci cand o face, este deja prea tarziu, pentru ca lucrurile s-au pus deja in miscare, iar personajele nu mai au nici o sansa sa fie toate salvate. Asa ca sacrificiile la care suntem martori in final sunt intr-o oarecare masura exact din vina protagonistei, pentru ca un avertisment spus la timp ar fi putut duce la un deznodamant diferit. Poate ca intr-un fel, acest final este unul mai potrivit, in ciuda pierderii dramatice, pentru ca este totusi singurul care le putea asigura linistea protagonistilor. Insa este aproape exasperant sa vezi atatea eroine din cartile YA care fac greseli stupide ce sunt apoi platite de catre personajele secundare.

Update:

O alta parere, in cazul in care eu nu am reusit sa va conving ca romanul este captivant si ca intr-adevar merita citit, puteti gasi pe blogul fetelor de pe Walking on Letters, AICI.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Delirium (seria Delirium, volumul 1) – Lauren Oliver

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Stephen Chbosky

Jurnalul unui adolescent timid – Stephen Chbosky

Posted on 30/05/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection – Young

Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Sa stai pe margine poate fi un avantaj. Dar vine o vreme cand trebuie sa intri in ring.

Primul an de liceu e cel mai greu. Iti faci noi prieteni, te indragostesti cu adevarat, nu te mai intelegi deloc cu parintii. Sa cresti mare e mai complicat decat ti ai imaginat vreodata.

„Jurnalul unui adolescent timid a facut senzatie la aparitie, dobandind statutul de carte cult, vanata asiduu de adolescenti.” – The New York Times

Intra in lumea lui! Aflat in pragul adolescentei, Charlie se hotaraste sa-si povesteasca viata unui prieten imaginar, caruia ii trimite o serie de scrisori intime. Prins intre dorinta de a si trai viata si tendinta de a fugi de ea, Charlie, se trezeste obligat sa exploreze un teritoriu pana acum necunoscut. Acela al primelor intalniri si al casetelor cu compilatii, al problemelor de familie si al prietenilor adevarati. Si cauta neincetat „melodia perfecta” a unei „calatorii perfecte” in care „sa se simta infinit”.

„O poveste despre trecerea de la copilarie la adolescenta in traditia celebrului De veghe in lanul de secara. Reflectiile lui Charlie asupra vietii, dragostei si prieteniei sunt profunde si induiosatoare, iar vocea narativa are o muzicalitate aparte.” – USA Today

Parerea mea:

Auzisem de Jurnalul unui adolescent timid (The Perks of Being a Wallflower) de multa vreme si eram curioasa sa o citesc. Si cum romanul a aparut in perioada aceasta si in Romania, m-am gandit ca a venit in sfarsit momentul sa il citesc. Din pacate, nu pot sa spun ca a fost genul meu de carte. Ma asteptam la o lectura care sa ma impresioneze profund, sa ma surprinda in mod placut si sa imi ramana in minte ca una dintre acele opere pe care nu le mai uiti niciodata. Sunt intrucatva dezorientata, pentru ca desi au existat multe aspecte care au fost ok, per ansamblu, Jurnalul unui adolescent timid a fost pentru mine o lectura aproape chinuitoare. Am stat aproape o saptamana la ea, in ciuda numarului de doar 256 de pagini si doar fixatia mea de a nu abandona la jumatate cartile m-a facut sa o termin. Oricum, tinand cont de faptul ca este o lectura atat de apreciata la nivel general chiar si dupa atata timp scurs de la publicare si ca reactiile cititorilor variaza de la cele pline de entuziasm pana la cele in totalitate negative, ar fi pacat sa nu cititi romanul, pentru a va forma o opinie proprie.

Primul soc a venit chiar din cele dintai randuri si a ramas totodata aspectul care a continuat sa ma deranjeze pe tot parcursul cartii. Protagonistul are in jur de 16 ani, insa stilul de scriere si prin urmare si modul de gandire al acestuia lasa impresia ca avem in fata un personaj de maxim 12 ani. Mai tarziu, exista si cateva evenimente si dezvaluiri care contrasteaza din nou cu varsta reala a lui Charlie, pentru ca oricat de naiv, cuminte sau retras ar fi un adolescent, este pur si simplu imposibil sa nu stie unele lucruri sau sa reactioneze in anumite moduri. A doua surpriza neplacuta a venit din faptul ca protagonistul nu este pur si simplu o persoana timida si atat. Mie mi s-a parut inadaptat social, incapabil sa inteleaga reactiile umane, comportamentul celor din jur si sa reactioneze normal in relatia cu persoanele cu care interactioneaza. Da, aflam mai tarziu ca anumite traume din copilarie au avut o influenta negativa asupra sa, marcandu-l probabil pentru totdeauna, insa nici macar aceasta explicatie nu mi se pare indeajuns. Charlie pare o persoana bolnava, iar afectiunea lui nu cred ca isi are radacinile in drama din copilarie. Probabil ca acele evenimente i-au inrautatit situatia, dar nu au fost cele care au dat nastere problemelor mintale ale lui Charlie. Am vazut discutii pe forumuri in care se vehicula ipoteza ca protagonistul ar suferi de autism. Nu stiu daca este sau nu adevarat, insa imi pastrez parerea ca nici un adolescent normal, oricat de timid ar fi si chiar daca ar fi trecut prin ceea ce a trecut Charlie in copilarie nu se comporta asa. Inclin deci sa cred varianta autismului sau a altei boli similare. Sunt o multime de exemple edificatoare, dar sa le mentionez pe fiecare ar insemna sa umplu recenzia de spoilere si sa va dezvalui o mare parte din ceea ce se intampla in carte. Ah, si inca o observatie… Charlie e prezentat adesea ca fiind extrem de inteligent. Intr-adevar, a luat numai A pe linie, insa mie aceasta nu mi se pare neaparat o dovada. Am intalnit si persoane care invatau pe de rost totul, luand numai 10 la toate materiile insa fiind doar mediocre in rest. Singurul lor talent era memoria vizuala buna si abilitatea de a toci. Asa ca nu, eu n-am remarcat nici o alta dovada a unei inteligente extraordinare. Dimpotriva, exista atatea momente in care Charlie nu intelege lucruri banale, incat nu am putut sa il asociez deloc cu imaginea aceea de copil genial insa introvertit. Cred ca pana la urma, exact sugestiile acestea false m-au deranjat cel mai mult: ca protagonistul ar fi doar un copil normal, foarte inteligent, insa timid si nesociabil. Eu nu l-am vazut asa. Ci ca pe un adolescent cu probleme grave, cu o boala psihica preexistenta traumei din copilarie si accentuata apoi de aceasta si cu un grad normal de inteligenta. Oricum, daca cititi cartea si aveti pareri diferite si chef sa discutam pe marginea povestii, va astept cu placere.

Personajele secundare mi-au placut, iar relatiile dintre ele au fost si ele frumos descrise. Nu mi s-a parut foarte realist faptul ca un copil precum Charlie este acceptat atat de usor intr-un astfel de grup, pentru ca in realitate, pur si simplu lucrurile nu se intampla niciodata asa. Insa inteleg faptul ca autorul trebuia sa il puna pe protagonist intr-un mediu in care sa aiba parte de foarte multe schimbari intr-o perioada scurta de timp, iar aceasta era probabil cea mai buna metoda. Tocmai unul dintre personajele secundare a reusit sa imi schimbe putin impresiile finale asupra cartii, asa ca din acest punct de vedere, nu am nimic de reprosat. Evenimentele de care are parte Charlie alaturi de noii sai prieteni sunt intrucatva normale, dorinta de a experimenta lucruri interzise si tendinta de a se refugia in experiente riscante sunt si ele tipice adolescentei iar faptul ca toate aceste lucruri sunt doar temporare, fara sa devina cu adevarat vicii este un plus al cartii. Chiar daca de la publicarea romanului au trecut mai bine de 14 ani, majoritatea lucrurilor pe care le experimenteaza personajele sunt inca de actualitate si probabil vor ramane asa mereu. Nu este de mirare deci ca atatia adolescenti se regasesc, cel putin din acest punct de vedere, in povestea lui Stephen Chbosky.

Probabil cel mai important aspect al cartii ramane mesajul pe care il transmite. Povestea este practic incarcata de pilde, de sfaturi transmise uneori mai subtil, alteori foarte direct, iar daca ar fi sa subliniezi pasajele care impresioneaza sau care emotioneaza, cel mai probabil ai avea la final jumatate din paginile cartii subliniate. In plus, povestea debordeaza de inocenta, de naivitate si este uneori extrem de dragalasa si induiosatoare. Sunt sigura ca daca este citita la momentul potrivit, va reusi sa marcheze cititorii adolescenti mult mai mult decat reusesc alte carti pentru tineri.

Bile albe:

– Trecand peste unele exagerari legate de personalitatea si comportamentul personajului, pe care le-am mentionat la inceputul recenziei, cred ca raman totusi indeajuns de multe aspecte la care sa se raporteze cititorii adolescenti. Autorul reuseste sa surprinda o gama larga de emotii si trairi pe care le experimenteaza majoritatea tinerilor, asa ca adolescentii care parcurg povestea se vor regasi probabil in multe pagini ale cartii.

Bile negre:

– Densitatea parca prea mare a dramelor pe care autorul le introduce in poveste. Mi s-a parut ca Stephen Chbosky isi supune personajul la prea multe evenimente socante, doar de dragul de a frapa tot mai mult publicul, iar povestea pierde din realism la capitolul acesta.

– Repetitii care ajung sa fie exasperante. Daca as mai fi citit o singura data „it made me feel sad” si „I started to cry” as fi abandonat sigur romanul! Este ca si cum autorul incearca sa descrie o gama enorma de emotii folosind mereu aceleasi si aceleasi expresii. Iar contraargumentul ca acest aspect se leaga de faptul ca naratorul este chiar Charlie duce exact la demontarea ideii ce il prezinta pe acesta ca fiind un copil atat de inteligent.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Martyn Pig: Ultima saptamana cu tata – Kevin Brooks

Touching the Surface – Kimberly Sabatini

Aimee Carter

The Goddess Inheritance (seria Goddess Test, volumul 3) – Aimee Carter

Posted on 27/05/201329/10/2014 by roxtao

The Goddess Inheritance

seria Goddess Test, volumul 3

Aimee Carter

Numar pagini: 283

Sinopsis:

Iubire sau viata.

Henry sau copilul lor.

Sfarsitul familiei ei sau sfarsitul intregii lumi.

Kate trebuie sa aleaga.

De-a lungul celor noua luni de captivitate, Kate Winters a supravietuit unei zeite geloase, unui titan razbunator si unei sarcini pe care nu a cerut-o niciodata. Acum Regina Zeilor il vrea pe copilul ei nenascut iar Kate nu o poate opri – pana cand Cronus ii ofera un targ.

In schimbul loialitatii si devotamentului ei, Regele Titanilor va cruta omenirea si o va lasa pe Kate sa isi pastreze copilul. Insa chiar daca Kate accepta, el il va distruge pe Henry, pe mama ei si pe restul consiliului. Iar daca refuza, Cronus va distruge lumea pana cand fiecare zeu si fiecare om va fi mort.

Avand pe umeri responsabilitatea sortii tuturor celor pe care ii iubeste, Kate trebuie sa faca imposibilul: sa gaseasca o metoda prin care sa invinga cea mai puternica fiinta din univers, chiar daca asta o va costa totul.

Chiar daca o va costa propria-i eternitate.

Parerea mea:

Tinand cont de avantul pe care l-a luat literatura fantasy in ultimii ani, mare parte din povestile care se publica acum pot parea intr-o oarecare masura lipsite de originalitate si destul de putine scenarii ajung sa mai surprinda cu adevarat. Seria Goddess Test a avut inca de la inceput o intriga neasteptata, iar ultimul volum, The Goddess Inheritance a reusit sa ma tina in suspans de la primele randuri.

Romanul incepe in forta, captandu-ti atentia din start, iar in continuare nu exista aproape nici un moment de respiro. In afara de cateva banuieli destul de vagi, pe parcursul lecturii nu am avut nici cea mai mica idee despre modul in care va evolua situatia. Speram ca totul se va incheia cu bine, insa nu reuseam sa imi imaginez modul in care protagonistii vor reusi sa o scoata la capat. Kate este prinsa acum intre doua persoane pe care le iubeste la fel de mult, iar a lupta pentru una dintre ele ar putea insemna pierderea definitiva a celeilalte. In plus, presiunea viitorului razboi inevitabil apasa si ea asupra eroinei si aproape orice plan si-ar construi, este din start sortit pieirii. Nu doar viata ei si a celor dragi este in pericol, ci soarta intregii lumi atarna de un fir de ata. Si nu doar ca ea si ceilalti zei nu pot impiedica distrugerea, dar fiecare greseala pe care o fac da nastere unor dezastre si mai mari.

Protagonistii mi-au placut la fel de mult ca in volumele anterioare, in ciuda catorva greseli facute de Kate. Autoarea reuseste sa redea perfect disperarea eroinei, asa ca nu e deloc dificil sa te pui in pielea ei si sa intelegi ca in unele momente, reactiile ei, desi gresite, erau singurele posibile. Determinarea ambilor protagonisti de a apara persoanele pe care le iubesc este uimitoare, la fel ca si sacrificiile pe care sunt dispusi sa le faca pentru asta, iar devotamentul unora dintre personajele secundare este si el admirabil.

Exista momente in care autoarea reuseste sa iti transmita cititorului uimitor de clar starile si emotiile personajelor, desi nu are nevoie de mai mult de cateva cuvinte pentru asta. Un simplu sarut spune enorm, o privire exprima o gama uriasa de sentimente; dintr-o imbratisare tacuta reies mii de cuvinte nespuse. Iar toate emotiile pe care le percepi te invaluie pe nesimtite, nu iti dai seama cand ai ajuns sa simti tot ce simt personajele, nu stii cum s-a intamplat sa iti bata inima in acelasi ritm ca al personajelor. Autoarea nu foloseste cuvinte mari pentru a reusi sa te influenteze astfel, nu exista exprimari pretentioase, stilul ramane accesibil si frumos, fara sa devina extravagant sau greoi.

Unul dintre aspectele care mi-au atras atentia este faptul ca relatia dintre zei, desi a fost de-a lungul anilor afectata de minciuni, tradari sau greseli, ramane totusi una foarte stransa. Oricat de reci ar parea unii dintre ei in relatia lor cu Kate sau cu celelalte zeitati, exista momente in care afectiunea si grija pentru membrii familiei lor strapunge masca dura pe care o poarta in mod normsl. De asemenea, mi-a placut faptul ca desi autoarea a reusit sa creioneze zeilor portrete destul de accesibile, facandu-te uneori sa uiti ca este vorba de fiinte nemuritoare, ce traiesc de la inceputul lumii si au vazut deja tot ce are de oferit aceasta, exista cateva scene in care devii brusc constient de originea, varsta si experienta uriasa a acestora. Interesant este si faptul ca autoarea respecta perceptia clasica asupra zeitatilor: desi incredibil de puternici, intelepti si martori a nenumarate generatii, epoci si schimbari, ei raman totusi umani din anumite puncte de vedere si supusi deci unor greseli omenesti. Ceea ce ii desparte uneori, ceea ce ii aduce la un pas de distrugere sunt exact aceste slabiciuni pe care le au in comun cu omenirea, in ciuda faptului ca intre ei si aceasta exista diferente uriase.

Ma bucur mult ca seria va fi publicata si in Romania, pentru ca este cu adevarat desavarsita. Pornind de la ideile originale, la modul atent si complex in care sunt dezvoltate intrigile, actiunea alerta si pana la portretele personajelor, fiecare aspect al povestii este incantator si captivant. Mai ales daca ati inceput sa va saturati de aceleasi si aceleasi scenarii si de retetele ce au devenit deja cliseice, veti fi cu adevarat fermecati de aceasta serie. Eu am citit-o cu entuziasm maxim si fiecare volum de pana acum m-a surprins in mod placut. Iar The Goddess Inheritance este o incheiere care intrece orice asteptari!

Bile albe:

– Scenariul surprinzator de la inceput pana la final, atentia cu care sunt tratate motivatiile personajelor, fie ca este vorba despre cele pozitive sau despre cele negative si originalitatea povestii.

Bile negre:

– Nu ma pot gandi la nimic in afara de disparitia unuia dintre personajele pe care le indrageam. Insa exact acest sacrificiu a dus la incheierea unui razboi ce ar fi distrus intreaga lume, asa ca nu prea am cum sa nu accept sau sa fiu dezamagita de pierderea acelui personaj.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter