Disponibil la: Leda Books
Colectia: Fantasy Leda
Traducerea: Shauki Al-Gareeb si Bogdan Alexandru Sasu
Numar pagini: 432
Sinopsis:
In lumea magica a Londrei Victoriene, Tessa Gray si-a gasit in sfarsit locul, alaturi de vanatorii de umbre. Dar linistea se dovedeste a fi trecatoare cand forte intunecate din Conclav planuiesc s-o inlature pe Charlotte, protectoarea ei, de la conducerea Institutului. Daca se va intampla acest lucru, Tessa va ajunge pe strazi, prada usoara pentru misteriosul Magistru, care urmareste sa se foloseasca de puterile ei in scopuri nu tocmai nobile.
Cu ajutorul lui Will si Jem, Tessa descopera ca razboiul purtat de Magistru impotriva vanatorilor de umbre este cat se poate de personal. El ii invinuieste pentru o tragedie petrecuta cu mult timp in urma, din pricina careia, sustine el, viata ii fusese distrusa. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni calatoresc din Yorkshire-ul invaluit in ceata spre un conac de care sunt legate povesti cumplite; din cartierele saracacioase ale Londrei spre o sala de bal fermecatoare, unde Tessa descopera ca adevarul despre originile ei este mult mai sinistru decat isi inchipuise vreodata. Cand se intalnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, acestia inteleg ca Magistrul le stie fiecare miscare – si ca unul dintre apropiatii lor i-a tradat.
Tessa realizeaza ca inima ii bate din ce in ce mai tare pentru Jem, insa dorinta de a fi cu Will, in pofida starilor lui sumbre, continua sa o tulbure. Dar ceva se schimba in Will – zidul pe care baiatul si-l construise in jurul lui incepe sa se naruie. Daca-l vor gasi pe Magistru, va putea oare Will sa se elibereze de secretele sale si sa-i ofere Tessei raspunsurile legate de originea si de menirea ei?
In vreme ce cautarea Magistrului, dar si a adevarului, ii pune pe cei trei prieteni in situatii primejdioase, Tessa intelege ca, atunci cand amesteci dragostea cu minciunile, poti corupe chiar si cea mai curata inima.
Parerea mea:
E ora 1 noaptea? Ma trezesc la 8… Eh, mai merge sa mai citesc cateva pagini. Mai am doar 150..100..50..20 de pagini. Mda..si cam asa m-am trezit eu alaltaieri ca s-a facut ora 3 noaptea, ca mai aveam la dispozitie doar vreo 4-5 ore de somn la dispozitie si o zi plina si haotica in fata, insa cu un zambet extreeem de larg pe fata. Si abia m-am abtinut sa nu incep sa scriu recenzia la Printul mecanic chiar in momentul in care am inchis cartea. Daca ati apucat sa imi cititi recenzia primului volum al seriei Dispozitive Infernale, Ingerul mecanic, stiti probabil ca romanul mi-a placut, insa ca nu m-a dat pe spate. Ma asteptam asadar ca si volumul 2 sa imi lase impresii asemanatoare. In nici un caz nu m-as fi asteptat ca acum sa fiu iremediabil indragostita de povestea din Printul mecanic, de personajele pe care inca nu reusisem sa le descopar in totalitate in prima carte, de toate secretele si intrigile pe care Cassandra Clare le-a construit.
Este minunat romanul! De cele mai multe ori, povestile de dragoste sunt cele care ma impresioneaza cel mai putin in romanele publicate in ultimii ani. Nu neaparat ca as fi ahtiata dupa suspans. Dimpotriva, mereu imi place sa cunosc bine personajele, sa le citesc in suflet, sa le descopar treptat, insa de multe ori am senzatia ca povestea de dragoste ar fi putut lipsi, ca absenta ei nu ar fi influentat in nici un fel povestea si ca autorii au ajuns sa foloseasca iubirea doar ca pe un artificiu pentru ca romanul sa prinda mai bine la publicul tanar. Dar in cazul volumului Printul Mecanic, exact relatiile incalcite dintre personaje m-au fermecat de-a dreptul. Pur si simplu ramai uimit de evolutia personajelor si a povestii, ajungi sa ii adori pe Jem si Will. Iar de data aceasta, spre deosebire de alte romane in care avem un triunghi amoros, este imposibil sa decizi cu care personaj ai vrea sa o vezi pe Tessa. In prima parte a cartii descoperim un secret adanc ingropat de-al lui Will. Secret care ne este dezvaluit apoi pe parcursul povestii si ajungem sa aflam astfel ca imaginea pe care el si-a construit-o de-a lungul timpului este de fapt o masca pe care el insusi o detesta. De obicei, acei bad boy atat de irezistibili din aproape toate romanele in care sunt prezenti ascund cate o taina dureroasa care i-a marcat si care i-a determinat sa devina duri, nepasatori, reticenti in a-i accepta pe cei din jur si ironici. Sa devina cu adevarat asa, iar singura care ii poate schimba intrucatva este protagonista. Ei, de data asta nu e deloc asa! Ceea ce ascunde Will este total diferit! Nu vreau sa va dau mai multe detalii, pentru ca va fi o placere mult mai mare sa descoperiti singuri motivatiile lui Will. Insa va pot spune cu siguranta ca va va fi extrem de dificil, daca nu chiar imposibil, sa va hotarati daca il placeti mai mult pe el sau pe Jem. Veti fi exact in situatia Tessei: osciland intre amandoi, iubindu-i mai mult cu fiecare minut ce trece, aproape hotarandu-va asupra unuia dintre ei atunci cand el este in centrul scenei, pentru ca in secunda in care atentia se indreapta catre celalalt, sa va razganditi din nou. Si din nou si din nou, de zeci de ori de-a lungul paginilor, pentru ca finalul sa va lase cu gandurile la fel de incetosate. Amandoi sunt extrem de buni, amandoi au toate motivele din lume sa primeasca fericirea, amandoi merita sa nu mai fie dezamagiti, sa fie alaturi de cei pe care ii iubesc, sa incerce sa isi cladeasca fericirea intr-o viata incarcata de presiuni, tristeti si riscuri.
Cat despre restul actiunii, personal am fost atat de fascinata de modul in care se impletesc vietile personajelor incat si daca actiunea ar fi stagnat, tot nu m-ar fi deranjat. Bine, nu a fost cazul, avem parte si de indeajuns de multe momente tensionate, de clipe care ne surprind si de intamplari care ne lasa cu respiratia taiata. Apar personaje noi, majoritatea dintre ele extrem de interesante, indiferent daca sunt pozitive sau negative, iar unele dintre cele vechi ne sunt deodata prezentate intr-o lumina total diferita fata de cea in care le vazusem pana acum. Tradari, secrete macabre, tentative de ruinare, asocieri incredibile, motivatii ascunse, razbunari cu origini de zeci de ani – cam acestea sunt elementele care se prabusesc peste personajele noastre in acest volum. Iar finalul aduce si el o surpriza de proportii care te lasa aproape intr-o stare de disperare. Ai nevoie pur si simplu sa afli care va fi continuarea povestii, ce se va intampla cu personajele care ti-au devenit atat de dragi.
Bile albe:
– Sper ca v-am convins deja ca intregul roman este perfect, asa ca ma voi referi aici doar la un moment din relatia dintre Tessa si Jem. Cei doi au parte de o intamplare neasteptate, care ii surprinde pana si pe ei. In mod normal, clipele acelea nu ar fi considerate exagerat de fierbinti sau interesante. Insa sunt total uimita de modul autoarei de a prezenta momentul ca fiind ceva atat de emotionant. In ciuda faptului ca ceea ce se intampla nu e iesit din comun pentru noi, simti toate emotiile pe care le experimenteaza personajele, mai ales ca in acea perioada aceste lucruri erau mai mult tabu. Ambii protagonisti sunt atat de draguti si speriati, iar cititorul e martor la luptele care se duc intre toate sentimentele aparute: pasiunea si teama in acelasi timp, delicatetea si nesiguranta, dorinta arzatoare in contrast cu ideile atat de opuse cu care ambii au crescut.
Bile negre:
– Ceea ce nu mi-a placut deloc este sentimentul pe care il percepi din partea Tessei odata ce relatia dintre ea si unul dintre personajele masculine devine cunoscuta. Nu am putut scapa de senzatia ca atunci cand ceea ce era intre cei doi era mai degraba interzis, sentimentele ei pareau mult mai intense. Iar odata ce legatura lor nu mai este ascunsa, stilul povestii se schimba insesizabil, inducandu-ti subtil ideea ca Tessa este mai mult fortata de circumstante sa actioneze intr-un anumit mod si ca pasiunea s-a stins subit, ramanand in urma doar simtul datoriei.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare |
My Weekly Book 
:)) Ma bucur atat de tare ca ti-a placut! Seria asta e preferata mea, iar volumul doi l-am citit intr-o singura zi, pana noaptea tarziu. Si stiu si sentimentul cu team-ul. Daca Tessa ramane cu Will, e naspa, dar daca Tessa ramane cu Jem…e naspa 😦 Si mai avem atata de asteptat pana la Printesa Mecanica…
P.S.: Mai este putin si apare nuvela de la Delirium! Abia astept! Si imi plac foarte mult fugii de zapada 🙂
Eu am inceput volumul intr-o zi in care nu am avut foarte mult timp liber si nu am citit decat vreo suta de pagini, iar restul l-am devorat pana noaptea tarziu, a doua zi. Nu mai aveam rabdare, nu am putut lasa cartea din mana! Si a fost o surpriza cu atat mai mare din cauza ca primul volum nu ma impresionase in aceeasi masura. Da, da, acum amandoi o merita exact in aceeasi masura, cred ca nu il poti alege pe unul dintre ei 😦 Imi fac sperante ca poate Jem o sa se indragosteasca de Cecily si ea de el si astfel o sa fie un happy-end pentru toata lumea..
Stiu ca avem de asteptat..pana una alta, o sa ma apuc de seria Instrumente Mortale, dar sa vad ce o sa fac dupa ce o termin si pe aceea! :)) Oricum, martie nu suna asa de rau. Si Printesa mecanica si nuvela aceea din Delirium or sa apara in aceeasi luna. Nuvela Raven pe 5, Printesa pe 19. Eu sigur nu o sa am rabdare sa apara si in romana si o sa citesc e-book-ul in engleza. Apoi am eu timp sa imi cumpar si varianta tradusa ca sa imi completez colectia din biblioteca..
Hihihi! Am descoperit si eu fulgii de curand, habar nu aveam ca ii pot activa pe orice tema!:D
Oho, te apuci de IM! De-abia astept sa vad ce spui de ea 🙂 Si mi se pare logic sa citim Printesa Mecanica in engleza. Nu o sa pot astepta pana o traduc cei de la Leda. E ciudat ca si eu m-am gandit ca Jem va ramane cu Cecily…mintile luminate gandesc la fel :)) Totusi, Tessa se potriveste mult prea bine cu Will ca sa nu ramana cu el. Cassandra Clare, nu ne face surprize!
:)) Ce tare! Si interesant este ca Cecily nici macar nu a aparut prea mult si noi i-am facut deja planul! Cred ca Tessa si Jem sunt genul mai linistit, mai cumintel, in timp ce Will si Cecily au temperamente mai colerice. Asa ca normal mi s-ar parea ca perechile sa se faca asa astfel incat rezultatul final sa fie unul echilibrat 😀 Inca nu sunt destul de familiarizata cu stilul autoarei, asa ca pot doar sa sper ca nu face parte din acea categorie a scriitorilor care isi omoara personajele sau le rezerva un final nu tocmai fericit. Si cel putin momentan, asta e singura varianta de final fericit pe care mi-o pot imagina..
Ma bucur ca cel de-al doilea volum din seria Dispozitive Infernale te-a facut sa indragesti aceasta serie :). Eu o ador.
Sunt de aceeasi parere legat de bila neagra. Si mie mi s-a parut ca sentimentele Tessei pentru Jem erau foarte profunde si ca momentul de pasiune pe care l-au impartasit e o dovada a iubirii dintre ei, dar dupa ce relatia dintre ei devine oficiala, comportamentul Tessei se schimba. Sunt putin cam satula de personajele care aleg sa inceapa o relatie cu un barbat, doar ca sa aiba un motiv sa-si planga de mila ca nu-l mai pot avea pe altul. Asta m-a deranjat la mai multe serii fantasy si as fi incantata daca autoarele ar renunta la acest tip de victimizare autoimpusa a eroinei.
Mie mi s-a parut ca Will a fost mult prea naiv, ca sa nu folosesc sinonimul care este de fapt in mintea mea, incat sa aiba incredere in vorbele unui demon. Tinand cont ca avea acces la toate informatiile disponibile despre demoni, cu putina cercetare, ar fi putut descoperi ca totul este doar o inventie. Inteleg ca era doar un copil, dar intre timp s-a maturizat si-si putea da seama ce s-a intamplat cu adevarat si ca nu e vorba despre niciun blestem. Mi-ar fi placut ca autoarea sa gaseasca o poveste mai verosimila pentru comportamentul lui Will, care de obicei pare un adevarat expert in tot ceea ce priveste lumea demonilor cu care se confrunta vanatorii umbrelor, si nu un novice care crede orice spune un demon.
Daca acum i-a trecut prin minte, din cauza unei fete, sa caute o cale de eliberare, de ce nu a facut-o si inainte din iubire pentru celelalte persoane care i-au purtat de grija, l-au protejat, iubit si i-au suportat atatea de-a lungul anilor? Ei nu meritau asta?
Mi s-a parut mai degraba o incercare fortata a autoarei de a-i crea lui Will un trecut la fel de tragic precum al lui Jem. Cred ca am mai scris/zis asta dar am senzatia ca toata drama lui Will a inceput din prostie, in timp ce drama lui Jem a inceput printr-o tortura infioratoare, atat fizica cat si psihica, care va continua sa-l chinuie pana in clipa mortii lui.
M-am gandit si eu ca autoarea va incerca o relatie intre Jem si Cecily, dar as prefera sa ramana singur decat cu pustoaica aia enervanta. Dupa ce vreme de doua volume nu citim decat cat de multe o iubeste Jem pe Tessa si cum ea e totul pentru el, nu mi s-ar parea credibil ca dintr-o data sa devina interesat de o alta fata.
Bineinteles, daca devine unul dintre fratii tacuti, cum am citit pe Goodreads, o sa fiu si mai suparata. Cred ca Jem merita mai mult decat oricine sa fie fericit.
Hey 🙂 Scuze pt intarziere! Da, da, am fost surprinsa ca m-a cucerit atat de tare volumul asta. Acum abia astept sa aflu continuarea!
Banuiesc ca totusi Will si Tessa vor ramane impreuna, asa ca ma gandeam ca singura modalitate prin care si Jem ar putea fi fericit ar fi sa fie atras de altcineva. Si doar pe Cecily o vad ca fiind momentan disponibila :)) Si na, cine stie, poate o sa se dovedeasca totusi a fi ok, nu o nesuferita 😀 Probabil dupa multe momente de crize si tot felul de traznai! Sau ma rog, mai exista si posibilitatea ca Jem sa nu mai supravietuiasca foarte mult si sa ramana fericit cu Tess pana la final, iar apoi povestea ei sa continue alaturi de Will. Dar cred ca o astfel de evolutie a povestii ar nemultumi prea multi fani si nu stiu daca autoarea o va lua in calcul.
Cat despre Will si povestea lui..mda, sa zicem ca scuza lui era ca a fost un copil cand i s-a intamplat chestia aia, deci pentru ceva timp era inca prea marcat ca sa se gandeasca ca e posibil sa traiasca o minciuna. Bineinteles, ai dreptate cand spui ca de atata timp putea sa se destepte si sa realizeze care e adevarul dar..cum altfel s-ar mai fi construit drama lui? :))
In parte imi doresc ca Jem sa ramana cu Tessa pentru ca el s-a purtat tot timpul frumos cu ea, i-a fost alaturi cand era trista sau suferea, a consolat-o si i-a aratat blandete si tandrete.
In schimb Will, cu exceptia unor momente in care are cateva replici amuzante, nu mi-a placut deloc ca personaj. M-am saturat de baietii astia rai care-si inchipuie ca doar pentru ca au suferit au dreptul sa raneasca pe cineva. Felul in care Will se comporta cu Tessa, atat in general cat si dupa primul lor sarut, si lucrurile pe care le spune m-au deranjat foarte mult. Chiar daca vrea sa o indeparteze pe Tessa de el pentru ca aceasta sa nu fie ranita, asta nu e o scuza sa-i vorbeasca si sa o trateze astfel.
Pe mine ma socheaza reactiile pe care le au, in general, fetele care au de-a face cu baietii rai, sarcastici, duri si rautaciosi. Nu pot sa inteleg ce poate fi in capul unei fete sau femei care nu doar ca accepta sa fie jignita, dar cu cat tipul se poarta mai oribil, cu atat il vrea mai mult. Ar trebui sa ai serioase probleme sa-ti placa un barbat care si-a permis sa faca pana si o singura data o remarca jignitoare la adresa ta. Chiar daca mai incolo ti-ar declara iubire vesnica, cum ai putea sa uiti cat te-a ranit in acel moment?
Mi-ar placea ca eroinele volumelor pe care le citesc sa fie un exemplu pentru cititoarele mai tinere, sa le arate ca trebuie apreciat un barbat care te respecta, care nu face glume proaste la adresa ta, care nu te face niciodata sa te simti injosita, care iti arata tandrete si grija, nu barbati, care se folosesc de problemele lor din trecut pe post de pretext pentru a te trata ca pe un nimic. Ridicandu-i in slavi pe acesti barbati frustrati si cu grave probleme comportamentale, autoarele nu fac decat sa le insufle fetelor ideea ca o femeie trebuie sa suporte orice fel de comportament in speranta ca barbatul iubit isi va deschide sufletul in fata lor, se va schimba si nu va mai folosi cuvintele pe post de arme. In realitate, astfel de barbati nu se schimba niciodata, iar cele care raman langa ei nu fac decat sa-si piarda respectul de sine, sa se indeparteze de cei dragi care incearca sa le deschida ochii si sa traiasca cu impresia ca asa e normal sa se comporte un barbat.
Da, stii ca parca mai vorbisem noi de chestia asta cu baietii rai din carti. In ultimii ani, mai toate relatiile din romanele pt tineri au astfel de protagonisti. Inteleg atractia pt un tip rau care sa se schimbe doar pt eroina si chiar faptul ca o astfel de poveste ar putea parea mai interesanta pt un scenariu de carte decat una cu un tip dragut, insa de la asta s-a ajuns mult prea departe acum. Si intr-adevar, pt adolescentele care citesc astfel de povesti ar putea fi o influenta negativa, pt ca le creeaza o imagine nerealista a relatiilor si cred ca vor avea tendinta sa reactioneze exact ca in carti in cazul in care dau peste un astfel de baiat. Adica sa il vrea mai mult si sa ii accepte orice comportament cat timp din cand in cand el le mai arunca un cuvant dragut, o privire insistenta sau o speranta vaga.
Iar Will intr-adevar, ar fi putut pur si simplu sa o ignore sau sa ii dea clar de inteles ca nu e interesat de ea decat sa se poarte asa. Dar, cum spuneam..probabil varianta asta de poveste nu ar mai fi fost la fel de interesanta. Pun pariu ca Jem are mult mai putine admiratoare fata de Will. Si stiu ca Jem ar fi cel care ar merita sa ramana cu Tessa, insa din aceleasi motive sunt aproape sigura ca autoarea o s-o cupleze totusi cu Will. Daca asta prinde acum la public, pe asta o sa aleaga cei mai multi autori sa mearga..
Mie mi-e groaza acum de cartile astea new adult sau contemporary sau cum le cheama, gen Beautiful disaster si altele similare, pentru ca am observat (din sinopsis la majoritatea) ca sunt create cam pe acelasi tipar. Ea – fata buna, el – baiatul rau care se poarta urat cu ea, pentru ca in final sa se iubeasca de nu mai pot. Iar genul asta cred ca abia acum ia amploare. Daca acum cateva luni abia daca auzeai de cate o carte de asta, acum fantasy-ul si distopiile incep sa mai piarda din popularitate in fata publicului tanar, iar genul NA urca tot mai mult in topul preferintelor acestuia..
Nu prea sunt de acord ca romanele contemporany sunt create pe acelasi tipar, bad boy – good girl and all drama. Sunt si asa, normal, unele, dar eu am citit o multime de carti NA Contemporany superbe, cu tipi draguti si finuti, deloc bad boys. Easy (facand exceptie micile secrete ale lui Lucas) , The statistical probability of love at first sight, Anna and the french kiss, A midsummer’s nightmare, Shut out si multe altele, astea sunt putine exemple. Se pot invata o multime e lucruri bune din ele, si din problemele cu care se confrunta tinerii in general: moartea sau boala unui parinte si asumarea responsabilitatilor, divortul parintilor, lipsa de atentie, prietenia adevarata si multe, multe, lucruri. Cum sa inveti sa fii multumit cu ce ai, sa ai curajul sa-ti exprimi sentimentele etc.Nu am eu timp acum sa dezbat pe larg subiectul si sa dau mai multe exemple, dar nu mi se pare ok ca de acum toate romanele Contemporany romance sa fie bagate in aceeasi oala, si sa fie considerate exemple negative pentru tineri. Din contra, sunt situatii de viata reale in ele, care se pot intampla oricui, si mi se par mult mai pretioase invatamintele din ele decat din alte genuri. Dar asta e doar parerea mea 🙂
Krisz, de asta am si precizat ca am sesizat genul asta de tipar mai mult din descrierile cartilor NA, pt ca de citit, nu am citit decat putine. Asa ca nu imi pot face o parere clara. Insa din sinopsisuri, cred ca vreo jumatate dintre ele pareau destul de asemanatoare. Bine, la toate acestea apareau deosebiri bineinteles, probleme diferite, trecuturi diferite, etc. E cam ca atunci cand spui despre distopii ca au un protagonist cu totul increzator in sistem care descopera apoi un secret macabru, se revolta alaturi de alti revolutionari, se lupta csu societatea, apoi aceasta e invinsa si lumea devine mai buna. Bineinteles ca aceste reguli se aplica doar la..jumatate din distiopii, insa avand in vedere ca apar destul de des, nu poate sa nu existe tendinta de a generaliza. Oricum, referitor la contemporary, chestia e ca nu stii mereu peste ce gen de carte dai. Daca o sa fie una ok, cum sunt cele enumerate de tine sau peste una in care sunt promovate atitudini gresite. Si daca “jumatatea buna” promoveaza mai multe genuri de baieti, atentia cititorilor fiind indreptata in mai multe directii, iar “jumatatea rea” il promoveaza pe acelasi bad boy exagerat..
Departe de mine sa condamn absolut toate cartile apartinand aceluiasi gen, doar ca mi se pare totusi ca in cazul acesta, vorbim de un procent destul de mare. Again, mi se pare cam ..de la distanta asa 😀 Deoarece ca sa pot baga mana in foc ar trebui sa citesc mai multe si sa vad daca mi se confirma sau nu suspiciunile.
Oricum, asa cum ii spuneam si Madalinei…inteleg perfect atractia pt baietii rai, mai ales ca si eu sunt lesinata dupa cateva personaje din acestea. Lesinata raaaaau! :)) Doar ca uneori unele gesturi sau atitudini sunt exagerate. Iar daca eu de cele mai multe ori nu le observ (decat cand sunt chiar prea prea), atunci cand cineva imi sesizeaza asta (cum a fost cazul asta), realizez ca poate asupra fetelor de 13-14 ani care citesc astfel de carti, ar putea avea o influenta negativa chestiile care pe noi nu ne afecteaza in nici un fel..
Depinde acum, NA e New Adult, unde personajele sunt mai mature. De obicei la facultate, cam pe acolo. De aceea si limbajul, anumite scene mai dure, etc. Si NA face parte tot din Contemporany, dar sunt atatea carti Contemporany Romance, nu NA, minunate. Cu personaje dragute si situatii de viata mai ok decat problemele si drama pe care o gasesti adesea la cei mai..mari, sa le zic asa.
Pfff…ce repede te misti…eu nu am reusit sa termin Orasul de Sticla. Dar imi faci pofta de “dispozitive”. Nu am citit recenzia pentru ca sa nu mi stric supriza, dar observ ca esti destul de incantata:D
😀 Am terminat cartea la 3 dimineata! 😀 Am fost prea absorbita de ea ca sa o mai aman cateva ore :)) Deci rapiditatea depinde si de cat de captivanta e povestea. Abia astept sa ma apuc acum si de cealalta serie, IM! Si sa se faca odata luna martie ca sa apara volumul 3 la seria asta. Si sa schimbam impresii cu privire la ambele serii dupa ce ajungem la zi amandoua cu ele 😀
Am terminat-o si eu chiar in ziua in care ti-am scris, era captivanta dar mai aveam si alte lucruri de facut:))
Am citit primele 3 care au aparut si la noi iar cum se termina vol 3 nu mi se pare ca ar mai fi nevoie de continuare dar cica mai sunt 2!!! (de care am facut rost, datorita tie, u know 😉 merci!) Stiu ca apare a treia la anul, dar or fi mai multe? Cred ca o sa ma apuc de DI mai la primavara…
Da, am vazut ca la IM vor fi mai multe volume. Vezi pe goodreads exact termenele de publicare. Parca 6 vor fi in total, intr-adevar. De obicei nu prea retin detaliile la seriile pe care nu le-am citit, asa ca nu bag mana in foc, mai bine verifici acolo :)) Eu speram sa ma pot apuca de serie acum in concediu, dar cred ca o sa o las pentru ianuarie, pt ca am altele mai urgente.. Desi mor de curiozitate 😀
Eu nu am citit Anna and the french kiss, dar din cate mi-a povestit cineva protagonistul are o relatie cu o alta fata cand incepe sa se apropie de eroina, iar asta nu-i prea stanjeneste pe niciunul. Normal mi s-ar fi parut ca acesta sa renunte la relatia care nu-l facea fericit si sa nu o continue doar pentru ca se temea de singuratate. Nu trebuie sa ramanem blocati in relatii care nu ne aduc nimic, decat poate doar suferinta, doar pentru ca nu avem o alta alternativa sau sa asteptam sa intalnim pe altcineva si doar atunci sa ne despartim de cel care nu ne mai face fericiti.
Pe mine ma deranjeaza la toate volumele, nu doar la cele NA, acest gen de personaj, care da senzatia ca atata timp cat arata foarte bine fizic i se permite orice. In loc sa intalnim eroine puternice, inteligente, demne si pe picioarele lor, intalnim eroine subjugate de abdomenul si ochii unui personaj masculin, care nu pare sa dea doi bani pe efectul pe care il au vorbele lui asupra fetei (niciodata nu-i vad preocupati de gandul ca poate au depasit masura, macinati de remuscari sau cerandu-si scuze). Probabil si pentru ca nu considera ca a gresit din moment ce respectiva fata continua sa-si doreasca sa fie in preajma lui si trece peste orice remarca sarcastica si rautacioasa pe care o face acesta.
Adevarata probleme o constituie autoarele care construiesc astfel de personaje, iar asta ma face sa ma intreb de fiecare data ce fel de partener au aceste femei langa ele, daca creaza doar personaje feminine slabe si lipsite de coloana vertebrala. Si mai groaznic mi se pare ca cititoarele care posteaza recenzii sunt complet innebunite dupa acest gen de baiat/barbat, li se par normale aceste relatii si acest comportament, ba chiar spera ca vor intalni un astfel de om. Trist e ca uneori la finalul volumului, personajul masculin nu se schimba prea mult, continua sa fie posesiv, gelos, arogant si sarcastic, dar in schimb se schimba personajul feminin, care si daca la inceput mai avea mici sclipiri de normalitate in care-l punea la punct pe tip, acum accepta si considera comportamentul lui drept unul normal, ba chiar ii cauta scuze.
Ce sa mai spun despre patetismul volumelor in care cei doi indragostiti, dupa cateva luni de relatie, decid ca e momentul sa-si uneasca destinele si sa mai aduca si un copil pe lume intr-o relatie care in realitate, daca eroina se trezeste, se maturizeaza sau se satura de crize de gelozie, nu are nicio sansa sa dureze mai mult de un an sau doi. Astfel, adolescentele care citesc aceste volume, fie ele NA, fantasy sau paranormal romance, trag concluzia ca acest gen de barbat e tot ce si-ar putea dori mai bun in viata si ca sa se casatoreasca cu el, sa-si incredinte viata unui baiat care le mai si umileste din cand in cand, dar Doamne ajuta are pectorali si un zambet incadrat de gropite, e ceea ce trebuie sa faca, de parca alte optiuni nu ar mai exista.
Mi-as dori si eu sa citesc un volum unde eroina sa-l puna la punct, sa-i intoarca spatele si sa nu-i mai dea niciodata sansa sa se apropie de ea. Cum e limpede ca cer prea multe, sper macar la o eroina care sa-i taxeze comportamentul urat, sa-i ceara sa caute ajutor specializat, daca tot are de gand sa ramana alaturi de el, si sa poarte cu el discutii in care sa-i explice cat de injosita sau deranjata s-a simtit de ceea ce a zis sau a facut el si sa nu lase totul sa treaca doar pentru ca tipul se pricepe sa-i ravaseasca simturile cu un sarut.
Cartile sunt cele care ne pot invata cum sa privim lumea, cum sa reactionam in diferite situatii si e de apreciat ca abordeaza si subiecte dureroase, dandu-le astfel speranta la un viitor mai bun celor care trec prin diferite incercari, dar aceste carti ar trebui sa se ingrijeasca si cum sa le invete pe adolescente sa devina femei puternice si independente, care nu se lasa doborate de nimic si care nu accepta sa fie tratate urat de nimeni, indiferent ce sentimente sau dorinte le-ar starni respectivul. In lumea in care traim, in care parintii nu prea mai au timp sa fie alaturi de copiii lor si sa-i ajute sa inteleaga cat de gresit este ceva, puterea exemplului e cea care face diferenta. Prin exemplul dat de autoare, fetele tinere si impresionabile, pot intelege mult mai usor cum trebuie sa reactioneze in diferite momente si ca nu trebuie sa se lase impresionate doar de un fizic placut, daca, caracterul lasa de dorit.
Macar in carti povestile de dragoste sa nu fie umbrite de nimic urat sau dureros, iar finalul fericit sa fie complet.
Nu are nicio legatura. In Anna and the french kiss ei sunt prieteni cam 70% din carte, nu are loc niciun fel de apropiere amoroasa intre ei. Cel mai bine e sa citesti tu cartea si inainte sa tragi concluzii, nu sa te iei dupa ce spune X sau Y.
Iar cand am spus ca poti invata multe lucruri din unele carti Contemporany, printre care am mentionat si Anna and the french kiss, nu ma refeream doar la iubire si la relatii de acest gen. Eu nu citesc o carte pentru a cauta relatii perfecte si doar pentru partea romantica, ci si pentru alte aspecte. Nici psihologia cuplului nu ma intereseaza, sincer. Sa incep eu acum sa dezbat nu stiu ce relatii cu probleme de prin carti.
E adevarat ca autoarele nu sunt perfecte, ca personajele nu sunt, ca nici cei care fac recenzii nu sunt perfecti. Dar ma intreb, oare viata e perfecta? De avem pretentia sa gasim asta in carti?
O carte trebuie sa aiba o intriga, o actiune cat de cat interesanta, un punct culminant. Daca personajul masculin ar fi o minunatie de tip, ar fi barbatul ideal, ma intreb despre ce ar mai scrie autoarele? Despre cat mai multe dulcegarii si inimioare si true love? Trebuie sa faca si romanul respectiv sa fie interesant, sa se foloseasca de situatii mai neobisnuite, ca sa atraga atentia cu ceva.
Si Daemon din Obsidian e un adevarat nesimtit in mare parte din carte, si asta nu te-a impiedicat sa iti placa romanul. Din cate am inteles din discutiile voastre asa e si tipul din Poison Princess, carte care ti-a placut foarte mult. De ce aceasta aversiune pentru personajele masculine din romanele NA doar, iar cele din fantasy e Ok cum sunt?
Eu am inima impacata ca fetele care citesc carti Contemporany nu o sa accepte relatii nepotrivite din cauza ca au invatat asta din aceste romane. Daca ai un dram de minte si de respect pentru tine, nu faci ce scrie prin carti, ci ce crezi tu ca e mai bine pentru tine. Iar fetele care au relatii nepotrivite iti garantez eu ca majoritatea nu au citit niciodata o carte NA sau mai stiu eu ce. Deci sa nu ne facem griji ca unele carti o sa aduca dezastrul in viata si relatiile adolescentilor, ci sa ne bucuram mai bine ca ele exista si avem ceva de invatat din ele, ca ne dau un exemplu, de asa e bine, sau asa nu, iar ca unii tineri mai si citesc, si nu fac alte tampenii.
Si eu sunt complet pro finaluri fericite, dar si ele pot crea o iluzie eronata asupra relatiilor. Daca dai in carti numai de tipi minunati si ideali, iti vei crea impresia si iluzia ca asa e si in viata reala, vei avea asteptari foarte mari si vei fi, prin urmare, dezamagit/a.
Oricat ar incerca romanele sa se inspire din realitate, realitatea lor nu e exacta cu a noastra. E fictiune la urma urmelor, si nu trebuie sa incurcam cele doua lumi. Daca ar fi o poveste inspirata pe o situatie reala, da, dar asa, nu. E doar imaginatia autoarelor (care nu inseamna de acum ca daca scriu despre tipi mai duri, le bat barbatii acasa:))).
Cel mai bine e sa citesti tu cartea inainte sa tragi concluzii*
Si ca sa inchei cu un exemplu..Si eu, desi recunosc cu mana pe inima ca ADOR the bad guys din carti, ca imi plac replicile lor sarcastice, felul mai arogant de a fi, si ce sute de defecte mai au ei, pentru ca au personalitate mai aparte, am alaturi de mine in viata reala un iubit complet diferit de ei, care ma respecta si iubeste in cel mai frumos mod posibil. Nu mi-au sters cartile creierul si mi-au oferit o perspectiva eronata asupra tipului de om pe care il vreau alaturi de mine. In plus, aparentele inseala, si asa cum a fost si cu Domnul Darcy din Mandrie si prejudecata, de multe ori ne putem insela in privinta cuiva. Nu exista in viata doar alb si negru, bun si rau, ci si nuante de gri, cai de mijloc. 🙂
Ce e asta??????? Am trecut la vol 2 dar din pacate nu am timp sa citesc prea mult pe zi si ma tot lungesc cu el iar acum sa mi pice fata pe tableta!!!!! Fetita asta e tare obraznica!! Stiam eu ca nu mi place de ea!!!!! Unu nu i ajunge??? De ce-l amaraseste pe bietul Jem??ziiiiiiiiii de ce???:((( americancele astea :))
\da,, scuze..eram revoltata si vb singura prin casa dar m-am decis sa mi vars oful la tine 😀
:))))) Si eu am trecut prin toate starile astea! Eram atat de PRO Jem incat nu ma mai interesa soarta nici unuia dintre celelalte personaje :)) Nu iti spun nimic in plus, ca nu stiu exact pe unde ai ajuns, dar.. pastreaza-ti speranta.
Oh, abia astept sa ajungi la volumul 3. Daca acum esti asa, cred ca o sa te urci pe pereti pe la jumatatea volumului 3! Sunt niste momente in care iti vine sa ii dai foc romanului! 😀
multumesc pentru sustinere !!!!!!!!!!!!!!!! :))))))))))
😀 😀 Sunt super incantata ca tot Jem te-a cucerit si pe tine!
Este receta cucerirea, ca sa zic asa, adica sa ne intelegem, barbatii problematici gen Will sunt punctul meu sensibil :)) daaar Jem…hmm…este interesant cum am devenit “atasata” de el cand si-a pus Tessa labele pe el :)). Ah si o vreau pe Camille inapoi!
Nu pot sa cred, nici nu mai pot sa citesc acum asa m-am ofticat :))
Stiu ca un bad boy e mereu mai interesant decat unul cumintel. Ma rog, unii sunt deja exagerati, dar nu despre ei vorbim. Si eu am fost surprinsa sa descopar cat de.. fermecator e Jem, cu toate ca se incadreaza in categoria baietilor buni.
La instrumente Mortale la ce volum ai ajuns? Acolo mai apare Camille, in partea a doua a seriei, adica in volumele 4 si 5.
cu IM nu cred ca o sa continui..adica de la 4 incolo. Deci imi place tare mult vol asta…si sunt intr un mom. cheie acum sunt f curioasa ce se va intampla…iar Tessa asta e culmea…de la unu la altu :))
A! trebuie sa mentionez ca am lasat comentariul inainte sa ti citesc recenzia iar avand in vedere ca nu sunt nici la jumate ce ai scris tu la bile negre ma face doar sa sper la ceva anume……
Plus, am o gramada de posibile scenarii in minte…dar cum autoarea stie sa surpinda bine de tot…sunt curioasa daca intuiesc bine…:)