Disponibil la: Libris
Colectia: Literatura Universala
Traducerea: Simona Toroscai
Numar pagini: 368
Sinopsis:
Cand Thomas se trezeste intr-un loc necunoscut, nu-si aminteste decat cum il cheama. Mintea ii este ca o foaie alba. In jurul lui se afla mai multi baieti, care ii ureaza bun-venit in Poiana – un loc inconjurat de ziduri de piatra. La fel ca Thomas, Poienarii nu au nici o idee despre felul in care au ajuns acolo si nici din ce motiv. Tot ceea ce stiu este ca, in fiecare dimineata, portile de piatra catre labirintul care ii inconjoara se deschid si ca in fiecare seara se inchid la loc. Si, la fiecare treizeci de zile, un nou baiat apare acolo, adus cu un lift. Asadar, Thomas era asteptat.
Cu totul neasteptat, a doua zi este trimisa acolo si o fata – prima fata din grup. Si mai surprinzator decat sosirea ei este mesajul pe care il aduce. Thomas ar putea fi mai important decat ar fi crezut vreodata. Numai de-ar putea sa scoata la iveala secretele intunecate ingropate inauntrul mintii sale.
Fanii seriei Jocurile foamei sau ai romanului Imparatul muştelor vor fi incantaţi sa descopere o noua aventura.
Parerea mea:
Am pus ochii pe aceasta carte inca dinainte sa fie tradusa si in Romania. In primul rand datorita faptului ca am o slabiciune pentru distopii si in al doilea rand pentru ca romanele YA de acest gen scrise de autori barbati sunt parca mai rare, insa totodata, din ce am citit eu pana acum, sunt si mai spectaculoase, mai intense, scrise cu mai multa atentie pentru detalii si fara a se pune accentul pe partea de romance a povestii.
Romanul lui James Dashner nu m-a dezamagit deloc. Recunosc ca primele 2-3 capitole m-au prins mai greu, cred ca din doua motive. Primul ar fi ca spre deosebire de alte carti distopice, in Captiv in labirint nu descoperim o lume postapocaliptica, un regim totalitar si nenumarate tehnologii noi, ci dam peste o comunitate mica, ce se conduce dupa aceleasi reguli simple ale vietii pe care o cunoastem si noi, in ciuda conditiilor total diferite. Iar al doilea motiv pentru care nu am fost cucerita chiar de la primele pagini a fost limbajul putin neobisnuit. Exista cateva cuvinte (verdeata, pleosc, etc) folosite extrem de des in comunitatea adolescentilor captivi, cuvinte care inlocuiesc altele obisnuite si care mi se pareau extrem de ciudate, creandu-mi o senzatie neplacuta. Nu stiam daca este traducerea de vina, asa ca am cautat cateva fragmente si citate din carte in engleza si am descoperit astfel ca in original, cartea ar fi fost probabil si mai greu de parcurs din punctul acesta de vedere. Insa odata ce m-am obisnuit cu ambele aspecte, povestea m-a cucerit si m-am indurat destul de greu sa intrerup lectura atunci cand era nevoie.
Asa cum se mentioneaza si in sinopsis, atentia se indreapta catre Thomas, care se trezeste deodata intr-un loc ciudat, fara amintiri si fara nici o idee cu privire la motivul pentru care se afla acolo. Cele cateva zeci de persoane pe care le intalneste sunt in aceeasi situatie: baieti adolescenti, cu o amnezie selectiva neobisnuita si aruncati intr-un labirint fara iesire, in care primejdii ingrozitoare pandesc dupa fiecare colt. Insa treptat, Thomas incepe sa aiba senzatia ca ceva este diferit in legatura cu el. Iar cand incep sa se petreaca lucruri iesite din comun, care distrug rutina si tiparele de pana atunci, cei din jur ajung sa gandeasca acelasi lucru, iar aceasta concluzie nu este neaparat una buna.
Ceea ce m-a contrariat extrem de mult la inceput a fost stilul de viata al copiilor din labirint. Acestia sunt extrem de bine organizati, fiecare aspect al convietuirii este gandit atent, certurile sunt aproape inexistente, rolurile fiecarui membru al comunitatii perfect stabilite. Cum la inceput romanul mi-a amintit de Imparatul Mustelor, ma asteptam ca lucrurile sa se desfasoare oarecum similar, tocmai pentru ca regresul mi se pare mai posibil decat evolutia intr-o astfel de situatie extrema ca cea prezentata in Captiv in labirint. Abia spre final aflam in sfarsit un lucru care explica de ce acesti adolescenti au reusit sa pastreze un mod de viata ireprosabil in timpul captivitatii lor.
Indiciile despre motivele pentru care a fost creat acest proiect in care sunt prinsi copiii incep sa fie introduse treptat, oferindu-i ocazia cititorului sa inceapa sa creeze diferite scenarii si teorii cu privire la ce se intampla de fapt. Insa acest lucru nu diminueaza deloc intensitatea dezvaluiriloc ce au loc spre final. Mai mult, afland conjunctura prin care a fost creat labirintul, incepi sa ai convingerea ca povestea abia acum incepe. Pentru ca incercarile din labirint, oricat de teribile ar fi fost, se vor dovedi probabil aproape nesemnificative fata de cele care urmeaza in viitor. Avem parte de un mister in interiorul unui alt mister. Evadarea din labirint este primul nivel, insa acesta nu ofera decat indicii foarte vagi cu privire la descalcirea situatiei de ansamblu, a noului mister care incepe sa se contureze din ce in ce mai clar. Insa ceea ce este evident este ca seria promite sa devina tot mai interesanta. Pentru ca apar acum intrezariri ale mai multe fire care se impletesc intre ele si este sugerata o intriga mult mai spectaculoasa decat cea pe care o banuiai probabil atunci cand ai inceput acest prim volum. Mai mult, autorul reuseste sa rastoarne si mai neasteptat lucrurile in ultimele 2 pagini. Nu ca inainte de acestea lucrurile s-ar fi asezat cumva, ci doar s-a ajuns la un moment in care, macar pentru cateva ore, personajele pot respira usurate.
Exact cum speram, diferenta intre romanul lui James Dashner si distopiile scrise de autoarele femei se simte pe tot parcursul cartii. In nici un caz nu voi spune ca nu imi plac distopiile create de scriitoare, insa autorii barbati au tendinta sa puna accentul pe alte aspecte, sa pastreze romance-ul la limite minime si sa ofere o naratiune pe un ton diferit, mai brut, mai direct, ancorat parca mai mult in spatiul exterior decat in cel al ideilor si emotiilor. Asadar, daca aveti chef de o distopie mai diferita, incercati Captiv in labirint. Romanul este captivant, iar finalul promite o continuare mult mai surprinzatoare decat te-ai fi asteptat initial.
Multumesc Libris – Librarie online pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. O gasiti in colectia de carti online in romana sau in cea de carti in engleza, daca preferati sa o cititi in limba originala.
Bile albe:
– Personaje bine construite, cu personalitati multilaterale, o doza ridicata de suspans si tensiune si o intriga care, desi pare sa atinga punctul culminant in timpul lecturii, spre final se va dovedi a fi abia introducerea intr-o poveste mult mai complexa.
Bile negre:
– Acele cateva cuvinte mai ciudatele si utilizate parca prea des, pe care le-am mentionat la inceputul recenziei.
– De-a lungul povestii, protagonistul are de nenumarate ori cate o senzatie pe care nu o poate identifica si care „nu ii da pace”. Si de care nu tine cont. Iar si iar. Poate nu neaparat intamplarea in sine m-a deranjat, ci mai degraba cuvintele repetitive, care ar fi putut fi inlocuite cu expresii similare, astfel incat sa nu ajunga sa devina suparatoare.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
Foarte frumoasa recenzia, Rox! Acum m-ai facut curioasa :)) multumesc :*
Mersi, Theo! Eu vroiam de vreo 2 ani sa citesc romanul asta :)) Si culmea e ca desi foarte captivanta, de fapt povestea abia de acum incepe. Sunt sigura ca volumele urmatoare or sa aduca o multime de surprize, abia astept sa continui seria.
Hmmmmmmmmm…. Nu reușesc să îmi dau seama dacă o vreau sau nu
:)) Nu mai ai voie sa vrei nimic pana cand nu te apuci de Spulbera-ma! Dupa ce citesti toata seria aia, mai vorbim 😀 😀
O să citesc, o să citesc :)))
😀
Pare interesant volumul. Dupa ce citesc Alegerea, voi cauta si Captiv in labirint. Chiar imi era dor de o distopie dupa ce am citit atat de multe volume romance.
Am vazut recenzia ta pentru ultimul volum din seria Spulbera-ma, dar mi-am impus sa nu o citesc, pana nu citesc si eu cartea ca sa-mi pot da cu parerea 🙂
Da, da, a fost un pic altfel fata de alte distopii si promite enorm! Sper ca intr-adevar volumele urmatoare sa se ridice la nivelul asteptarilor.
:)) Sa stii ca e spoiler free recenzia la Ignite Me, deci poti sa o citesti linistita. Ba mai mult, chiar sper sa te convinga sa pui cat mai repede mana pe cartea asta! 😀 Tu la ce volum ai ramas la seria aceasta?
Mai am de citit doar volumul al treilea. Ultima pe care am citit-o a fost nuvela lui Adam. Am cateva carti carora trebuie sa le fac recenzie cat mai repede si apoi sper sa reusesc sa citesc si volumul trei din Spulbera-ma. Am ramas cam in urma.
Aa, deci nu ai mult de recuperat 🙂
Eu am facut tot posibilul sa nu mai raman in urma cu recenziile, pt ca am vazut ca deja cand am vreo 2-3 de scris, intru intr-o stare proasta din care nu ies pana nu le termin :)) Ma panichez ca sunt in urma, ma gandesc mereu la asta,etc.
Ști cumva când va apărea volumul al treilea, îl limba română?
Nope. Poti sa ii intrebi pe cei de la editura pe pagina lor de FaceBook. Stiu ca de obicei majoritatea editurilor raspund mesajelor primite acolo.
Voi citi si eu cartea, mai degraba partea a 2a pentru ca am avut nenorocul sa aflu de existenta ei dupa ce am vazut si eu filmul, dar am o intrebare : crezi ca repetarea aceleiasi expresii pentru a marca existenta unui gand sacaitor este o eroare din partea autorului sau vrea sa transpuna nemultumirea, frustrarea personajului in mintea ta, a cititorului?
Sincer, chiar nu imi trecuse prin minte varianta a doua, adica sa fie niste repetitii intentionate. Insa cred ca se puteau gasi sinonime si expresii care sa exprime acele emotii fara sa se opteze pentru repetitie. Nu asta e una dintre “obligatiile” scriitorilor? De a oferi senzatii si imagini cititorului, intr-un limbaj cat mai armonios? De cele mai multe ori, daca o poveste ma prinde, rar ajung sa mai observ eventualele greseli gramaticale sau de exprimare. Asa ca iti poti imagina ca daca au ajuns sa ma irite atat de mult inseamna ca au aparut mult prea des, nu doar de doua trei ori. Din punctul meu de vedere, nu fac decat sa enerveze cititorul, fara sa ii induca orice alt fel de trairi.
Daca alegi sa citesti si volumul 1, poate revii cu o parere aici. Sunt curioasa ce impresii iti va lasa cartea 🙂
Eu nu am citit cartea…dar la cum este filmul, o vreau neaparat. De ceva timp tot spun sa ma uit dupa carte in librarii. 😦 Cred ca este cel mai bun film dupa parerea mea facut dupa o carte (aici ma refer doar la cele recent aparute YA). Nu stiu daca spun asta pentru ca nu am citit cartea inainte si urmeaza sa o fac. 😉
Ooooh, abia astept sa apara filmul si pe net. Nu am ajuns la cinema si vreau neaparat sa il vad, mai ales daca zici ca e atat de misto realizat! Cartea are cateva chestii putin deranjante (cele mentionate la bile negre in recenzie) dar altfel, mi-a placut tare mult! Iar finalul a fost minunat, pur si simplu realizezi ca nu stii nimic si ca practic de aici va incepe o poveste noua!
eu tot nu inteleg de ce nu sunt scene de sex in filmul asta, si de ce in volum(e) nu sunt capitole speciale pentru cititori … adica, naratiune bruta, ce cc++ e asta ? daca vreau naratiune bruta, merg la lucru … pana si doar subtitrarea e mai intereana decat cartea 🙂
sa fim seriosi, pianjoni care omoara baietei ? asta sa fie viitorul roboticii ? nu, e altul : curve de plastic, cu fise 🙂
roxtao, tu chiar trebuie sa citesti sau sa vezi filme ca sa iti dai seama ca ” pur si simplu realizezi ca nu stii nimic ” ? … deci, doar tu, nu in general … ce uraaaat , scuze 🙂
Eu zic sa te duci sa iti versi frustrarile in alta parte, n-ai nimerit nici blogul si nici filmul/cartea potrivite pentru ceea ce se pare ca ai cauta.