Posted in Kimberly Sabatini

Touching the Surface – Kimberly Sabatini

Touching the Surface - Kimberly SabatiniTouching the Surface

Kimberly Sabatini

Data aparitie: 30 octombrie 2012

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Descopera viata de apoi in acest roman paranormal, liric, care iti va face inima sa pluteasca. Atunci cand Elliot moare pentru a treia oara, stie ca trebuie sa o fi dat in bara rau de tot. Nu isi aminteste cum a aterizat din nou in viata de apoi, dar stie ca aceasta este ultima ei sansa de a indrepta lucrurile.

Elliot vrea doar sa treaca mai departe, dar mai intai este fortata sa isi infrunte trecutul si sa isi cerceteze amintirile dureroase pe care ar prefera de fapt sa le pastreze ingropate. Amintiri ale unor persoane pe care le-a ranit, ale oamenilor pe care i-a tradat.. si a celor pe care i-a ucis.

Pe masura ce incepe sa asambleze puzzle-ul format din secretele si greselile din trecutul sau, Elliot trebuie sa gaseasca o cale prin care sa obtina iertarea persoanei pe care a ranit-o cel mai mult si sa le dezvaluie adevarul despre ea celor doi baieti pe care ii iubeste… chiar daca asta inseamna sa ii piarda pe amandoi pentru totdeauna.

Mentiune:

Recenzia face parte din Touching the Surface (Romanian) Blog Tour. Mai multe detalii despre desfasurarea acestui blog tour puteti afla de pe blogul Identify reading.

Parerea mea:

Daca ar trebui sa caracterizez romanul Touching the Surface printr-un singur cuvant, acela ar fi “interesant”. Poate ca suna aproape banal, mai ales fiind vorba de o poveste fantasy – si mare parte dintre acest tip de carti sunt interesante, dar credeti-ma ca este una dintre cele mai surprinzatoare carti YA pe care le-am citit in ultima vreme. Desi fantasy, romanul se indreapta in directii destul de rar abordate de catre majoritatea autorilor.

In Touching the Surface scriitoarea te poarta printre lumi si vieti. Mai exact, in viata de apoi, insa nu in locurile acelea de fericire sau suferinta eterna, ci intr-un fel de purgatoriu, in care sufletele isi regasesc identitatea, isi recupereaza amintirile si incearca sa evolueze pentru a trece in sfarsit in nivelul superior. Protagonista este un astfel de suflet, aflat la cea de-a treia incercare. Acum este ultima ei sansa de a merge mai departe, insa de data aceasta totul este mai greu. Amintirile din ultima viata se incapataneaza sa ramana mai mult ascunse, prietena sa care i-a fost alaturi in toate vietile de pana atunci o indeparteaza brusc, doi frati total diferiti unul de altul par a fi legati de ea prin fire ce o infricoseaza si in plus, descopera o serie de secrete care o dau peste cap. Iar ea nu are idee ce ar fi trebuit sa invete din toate vietile pe care le-a trait si ce anume o impiedica sa evolueze.

Elliot nu este deloc o protagonista care sa se faca usor placuta. Cel putin, mie asa mi s-a parut. Se victimizeaza pana si in cele mai banale situatii, este total insensibila la nevoile sau sentimentele celor din jur, ii raneste adesea pe cei dragi, are pretentia ca toata lumea sa se comporte cu ea ca si cum ar fi centrul universului si oricat de mult ar gresi, tot ea se comporta ca si cum ar fi fost victima iar ceilalti ar trebui sa ii ceara iertare. In plus, are momente in care reactioneaza impulsiv, haotic si lipsit de logica. Cred ca dintre toate personajele, tocmai ea mi-a placut cel mai putin. Spre final, pare sa inteleaga in sfarsit ce anume ar trebui sa indrepte in comportamentul ei, insa nu stiu daca asta se intampla datorita a ceea ce a invatat sau datorita faptului ca toate lucrurile s-au asezat pana la urma exact cum trebuia.

Au existat cateva aspecte pe care in prima faza nu le-am inteles sau m-au deranjat. Pe masura ce am continuat sa citesc insa, mi-am dat seama ca aveam o perspectiva gresita asupra situatiilor. Ma refer aici la triunghiul amoros ce pare sa se formeze si la relatia ciudata dintre aproape toate personajele, fie ele secundare sau principale. Triunghiul se dovedeste din fericire a fi doar o iluzie. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat mi se pare ca s-a abuzat mult prea mult de acest gen de relatii in cartile YA. Cat despre relatiile dintre personaje, pentru o bucata de timp, mi se pareau absurde, nerealiste, exagerate si ciudate. Personajele se comporta ca si cum ar fi o mare familie iubitoare, au gesturi si momente de o tandrete total inexplicabila, mai ales ca unele dintre ele nu par sa se cunoasca de prea multa vreme sau sa fi petrecut indeajuns timp impreuna pentru a dezvolta astfel de sentimente. Insa la un moment dat, am realizat ca nu le priveam de fapt in lumina in cate trebuia… Uitam ca sunt de fapt suflete aflate intr-o alta lume si le judecam ca si cand ar fi fost oameni obisnuiti. Desi stiam de la inceput ce sunt, abia mai tarziu mi-am dat seama ca fiind spirite, au un alt sistem de gandire, mai putin ingradit, iar purtarea lor este dictata in special de emotii si sentimente, acestea fiind mult mai accentuate decat in cazul unor oameni normali. In plus, trairile si sentimentele din alte vieti, desi trecute de multa vreme, au lasat totusi urme in constiinta personajelor. Asa ca dintr-un lucru pe care nu il intelegeam initial, acest aspect a devenit brusc unul dintre preferatele mele. Mi-a placut mult modul in care autoarea a diferentiat cele doua lumi nu doar prin schimbarile evidente si intr-o oarecare masura previzibile, ci si prin astfel de detalii unice si surprinzatoare.

Per ansamblu, povestea este una interesanta, uimitoare pe alocuri, ce abordeaza o idee rar folosita si o trateaza intr-un mod aproape ireprosabil. Nu am putut sa nu remarc faptul ca romanul pastreaza cateva nuante stranii si ca iti da o stare neobisnuita, iar impresia finala este ca printre randuri, se ascunde ceva ireal, magic si fascinant.

Bile albe:

– Combinatia dintre aspectele tipice literaturii pentru tineri si ideile originale si modul in care autoarea reuseste sa transforme unele lucruri pe care le-ai considera initial banale in unele care te surprind in totalitate.

Bile negre:

– Comportamentul imatur al protagonistei. Inteleg ca trebuia sa fie intr-o oarecare masura asa, tinand cont ca a ajuns la a treia incercare si inca nu a reusit sa isi dea seama de ce anume este nevoie ca sa treaca mai departe. Insa mi se pare ca actiunile si reactiile ei sunt totusi putin exagerate si nici nu sunt convinsa ca pana la final a reusit sa se schimbe atat cat trebuia, chiar daca o vedem evoluand putin totusi si avand parte de cateva revelatii.

English version:

Sinopsis:

Experience the afterlife in this lyrical, paranormal debut novel that will send your heart soaring.When Elliot finds herself dead for the third time, she knows she must have messed up, big-time. She doesn’t remember how she landed in the afterlife again, but she knows this is her last chance to get things right.

Elliot just wants to move on, but first she will be forced to face her past and delve into the painful memories she’d rather keep buried. Memories of people she’s hurt, people she’s betrayed…and people she’s killed.

As she pieces together the secrets and mistakes of her past, Elliot must find a way to earn the forgiveness of the person she’s hurt most, and reveal the truth about herself to the two boys she loves…even if it means losing them both forever.

Note:

This review is part of the Touching the Surface (Romanian) Blog Tour. You can find out more details about it’s course on Identify reading.

My opinion:

If I should describe the novel Touching the Surface with a single word, it would be “interesting”. Maybe it sounds almost ordinary, especially because we’re talking about a fantasy novel – and many of these books are really interesting, but believe me, this is one of the most surprising YA books I’ve read lately. Although fantasy, the story is raising in a course that is rarely approached by most of the authors.

In Touching the Surface, the author is carrying you through the worlds and lives. More exactly, in the Afterlife, but not in those places of eternal happiness or despair, but in a limbo where the souls are trying to find again their identities, to access their memories and to grow in order to go to the higher level. The main character is one of these souls and she’s at her third try. Now it’s her last chance to evolve and go in the next plan, but this time everything is more difficult. Her memories of the past lives stay hidden, her best friend that was near her through all her lives is suddenly drawing away from her, two very different brothers seem to be bonded with her through some scary chains and she discovers some secrets that astound her. And she has no idea what was she supposed to learn from her past lives and what’s keeping her from evolving.

Elliot is clearly not one of the characters you like easily. Not from my point of view, anyway. She keeps playing the victim even in the most unimportant situations, she is totally insensible to the others’ needs or feelings, she often hurts them, she wants everybody to consider her the center of the universe and no matter how many times she does a mistake, she’s the one acting like she’s the victim. Furthermore, there are moments when she reacts impulsively, chaotic and without any logic. I think that from all the characters, she’s the only one I did not like. In the end, she seems to understand what is wrong in her behavior, but I don’t know if this happens because of what she learned or because the fact that everything finally settles as she wished.

There were a few aspects that I didn’t understand or that bothered me for a while. But as I kept reading, I realized I was having a wrong perspective over those things. I’m talking about the love triangle that seems to grow and about the weird relation between all the characters. Fortunately, the triangle proves to be an illusion. I can only be happy about this, because I think this kind of relation was excessively used in the YA books. Regarding the characters’ relations, for a while I considered them absurd, unrealistic and weird. The characters act like a big, loving family, they have gestures that seem inexplicable tender, especially when some of the characters don’t seem to know each other for a long time and they didn’t spend enough time together in order to develop this kind of feelings. But suddenly, I realized that I wasn’t seeing them in the right light. I was forgetting that they were souls in a different world and I was judging them as if they were normal people. Although I knew from the beginning what they were, only later I realized that being spirits, they have a less restricted system of thinking and feeling. Their attitude is dictated especially by their emotions and feelings – these being more accentuated than the humans’ sensations. Furthermore, all the things they felt in their previous lives, although long forgotten, left a mark on the characters’ conscience. So, from a thing I didn’t understand initially, this aspect became one of my favorites. I loved the way the author realized the differences between the worlds not only through the obvious and anticipated changes, but also through these unique and surprising details.

Overall, the story is really interesting, even astonishing in a few moments. It approaches an idea that is rarely used and covers it almost flawless. I noticed that the novel has some strange shades and gives you an unusual sensation, and the final impression is that between the lines lies hidden something surreal, magical and fascinating.

PROs:

– The mix of aspects that are specific to YA literature with the original ideas and the way the author changes some of the things you’d consider ordinary in something that totally surprises you.

CONs:

– The immature behavior of the main character. I understand that it had to be a little wrong, considering the fact that the heroine is at her third try and she still didn’t manage to understand what she has to do to go forward. But I felt that her actions and reactions are a little exaggerated and I’m not even sure if until the end she really changes enough, even if we see her evolving a little and experiencing some revelations.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve and Adam – Michael Grant & Katherine Applegate

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Posted in Kevin Brooks

Martyn Pig: Ultima saptamana cu tata – Kevin Brooks

Martyn Pig Ultima saptamana cu tata - Kevin BrooksDisponibil la: Editura RAO

Colectia: Fictiune tineri – Carte de buzunar

Traducerea: Anca Vasas

Numar pagini: 224

 

Sinopsis:

Faceti cunostinta cu Martyn Pig. Numele e rau, intr-adevar, dar viata-i e chiar mai rea… Viata lui Martyn e ingrozitoare, dar mereu a fost asa. Mama l-a parasit. Tatal il uraste. Dar cel putin lucrurile n-au cum sa fie mai rele de-atat. Sau cel putin asa isi imagineaza el. Cand tatal lui moare intr-un accident stupid,Martyn isi da seama ca, pentru prima data in viata, are de ales. Sigur, ar putea sa anunte ce s-a intamplat si sa se mute la oribila matusa Jean. Sau ar putea sa scape de cadavru si sa-si vada de viata. Asa ca Martyn pune la cale un plan perfect pentru a ascunde trupul tatalui sau. La urma urmei, ce-ar putea sa mearga prost?

Parerea mea:

De multe ori, atunci cand iei constient cate o decizie proasta, unul dintre lucrurile care iti trec prin minte este “Cat de rau poate sa fie?” Ei bine, daca ai 15 ani si ai fost urmarit de ghinion de tot atata vreme, raspunsul este “Foarte rau!”.

Martyn Pig nu a fost niciodata prea norocos. Incepand de la numele care starneste zambete ironice si da nastere nenumaratelor porecle deloc flatante si pana la situatia familiala care scartaie din toate incheieturile, s-ar putea spune ca Martyn e deja obisnuit ca toate lucrurile din viata lui sa se indrepte in directii destul de intunecate. Asa ca o intamplare destul de nefericita urmata de o decizie dezastruoasa nu poate avea decat urmari din ce in ce… CONTINUAREA AICI.

Posted in Cassandra Clare

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra ClareClockwork Princess

seria Dispozitive infernale, volumul 3

Cassandra Clare

Numar pagini: 568

 

Sinopsis:

Tessa Gray ar trebui sa fie fericita – nu sunt toate miresele fericite?

Insa in timp ce se pregateste de nunta, o plasa de umbre intunecate incepe sa se stranga in jurul Vanatorilor de Umbre si al Institutului din Londra.

Un nou demon isi face aparitia, unul legat prin sange si secrete de Mortmain, barbatul care planuieste sa isi foloseasca armata de automate necrutatoare, Dispozitivele Infernale, pentru a distruge Vanatorii de Umbre. Mortmain are nevoie doar de un ultim element pentru a-si duce la indeplinire planul. El are nevoie de Tessa. Iar Jem si Will, baietii care aspira la inima Tessei vor face absolut orice pentru a o salva.

Parerea mea:

Nu am mai intalnit de multa vreme o carte care sa aiba un asemenea impact emotional. Totul se schimba de atatea ori in Clockwork Princess incat ai uneori senzatia ca autoarea, cu ajutorul unei baghete magice, amesteca pur si simplu in mintea ta toate emotiile si senzatiile, astfel incat de nenumarate ori nici macar nu stii ce iti doresti sa se intample mai departe. Desi am ajuns sa ma simt aproape iritata atunci cand descopar iar si iar in cartile fantasy triunghiuri amoroase, de aceasta data trebuie sa recunosc faptul ca scriitoarea a reusit sa creeze un astfel de triunghi care nu doar ca nu te enerveaza, dar este si admirabil realizat.

Am incercat sa citesc cat de lent am putut volumul acesta, tocmai pentru a ma bucura mai multa vreme de serie, avand in vedere ca a ajuns la final. Si trebuie sa va spun ca timp de cateva zile, am fost intr-un carusel fascinant. Sincer, ma gandeam ca actiunea va decurge mai previzibil, asa ca am fost surprinsa sa descopar ca de multe ori lucrurile se indreptau in directii total neasteptate. A fost o lectura desavarsita. Adrenalina si suspansul nu lipsesc, rasturnarile de situatie sunt absolut socante si de fiecare data cand crezi ca in sfarsit banuiesti corect ce se va intampla mai departe, descoperi cat de mult te-ai inselat. Insa ce mi-a placut chiar mai mult decat intrigile create a fost modul in care autoarea reuseste sa te poarte prin mintea personajelor si sa iti transmita atat de clar trairile lor. Nu ajungi sa rezonezi doar cu protagonistii ci si cu personajele secundare, iar intensitatea emotiilor pe care le percepi in cazul lor nu este deloc inferioara celei pe care o simti in cazul personajelor principale. Fiecare personaj devine important, povestile fiecaruia sunt captivante si inrobitoare, iar unele dintre cele mai amuzante sau induiosatoare scene au legatura nu cu Jem, Will sau Tessa, ci cu Sophie, Cecily, fratii Lightwood sau Charlote si Henry. Bineinteles, asta nu inseamna ca scenariile din jurul protagonistilor ar fi lipsite de profunzime sau emotii. Nici vorba sa sugerez asa ceva. Dimpotriva, au existat momente in care totul devine aproape personal, ajungi sa percepi atat de clar durerea, fericirea, teama sau disperarea protagonistilor incat toate aceste sentimente iti patrund nu doar in minte, ci si in suflet. De cele mai multe ori, atunci cand citesti o carte esti constient de trairile personajelor, empatizezi cu ele, insa nu te simti tu personal afectat. Dar in Clockwork Princess exista cateva scene in care acest lucru se schimba, iar emotiile din carte sunt parca transpuse in realitate si se suprapun peste propria ta stare de spirit.

Si in primele doua volume ale seriei au fost combinate destule elemente variate, iar autoarea a atins mai multe teme, nu s-a axat doar pe un singur fir sau doar pe descrierea unor aspecte importante, in detrimentul altora mai subtile. Insa acest al treilea volum mi s-a parut mult mai complex decat cele anterioare, iar daca esti indeajuns de atent la dialogurile dintre personaje (atat dintre cele principale cat si cele secundare) sau la gandurile acestora, aproape ca descoperi povesti noi, ascunse printre randurile celei pe care o ai in fata.

Este destul de dificil sa vorbesc despre carte fara sa dezvalui ceva din actiune si chiar nu as vrea sa va stric surpriza. Dar trebuie sa va spun ca daca ati citit primele doua volume ale seriei si erati nerabdatori pana acum sa ajungeti sa cititi si Clockwork Princess.. ei bine, nu sunteti atat de nerabdatori pe cat ar trebui sa fiti de fapt! Romanul este minunat si cu greu poti spune ca ii lipseste ceva sau ca te nemultumeste vreun aspect.  Si chiar daca pe parcurs ar exista vreun lucru care nu te incanta, pana la sfarsit uiti cu siguranta de acesta.

Finalul este… mai mult decat perfect! Nu, nu cred ca exista vreun cititor care sa se fi asteptat la o astfel de evolutie a povestii. Daca pe masura ce citesti romanul esti oricum surprins de unele intamplari, finalul te lasa pur si simplu mut de uimire. Aproape ca as spune ca este prea perfect sfarsitul povestii, ca lucrurile se asaza intr-un mod prea desavarsit, insa am fost pur si simplu fermecata si orice urma de obiectivitate sau realism mi-a fost stearsa pentru moment! Nu avem parte doar de o incheiere fericita clasica, ci de una care intrece orice asteptari si ofera o noua definitie expresiei „happy end”!

Bile albe:

– Cursul total neasteptat al intamplarilor, complexitatea portretelor personajelor, capacitatea autoarei de a transmite emotiile intr-un asemenea grad si finalul absolut grandios. Da, cam toata cartea ar putea fi incadrata aici. 🙂

Bile negre:

– Punctul culminant al actiunii a fost parca puuutin de tot exagerat. Desi perfect logic si explicat atent atat inainte cat si dupa, tot mi s-a parut parca prea mult. Partea buna este ca autoarea a simtit probabil acelasi lucru si a echilibrat lucrurile prin starea protagonistei de dupa acel moment. Asa ca cel putin avem parte de o abordare destul de veridica (in masura in care acest cuvant se adapteaza unei povesti fantasy) a acelui eveniment incredibil si deci per ansamblu, impresiile nu sunt deloc alterate de vreo nemultumire vis-a-vis de desfasurarea acelei lupte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Posted in David Mitchell

Atlasul norilor – David Mitchell

Atlasul norilor - David MitchellDisponibil la: Humanitas

Colectia: Raftul Denisei

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 636

 

Sinopsis:

Roman castigator al British Book Literary Fiction Award si nominalizat la Booker Prize, Nebula Award si Arthur C. Clarke Award.

Romanul Atlasul norilor traseaza o harta la scara mare a pasiunilor omenesti, survolate intr-un periplu halucinant, care porneste din Pacificul de Sud, aflat sub spectrul colonizarii in secolul al XIX-lea, si ajunge in viitorul postapocaliptic. Sase povestitori secreta tot atatea universuri despartite de timp si spatiu, insa nu etanse, pentru ca le leaga noduri vitale. Un notar american care exploreaza insulele proaspat colonizate din Marile Sudului; un muzician care incearca sa-si inspire maestrul in scopuri nu tocmai nobile; o jurnalista care salveaza lumea de la dezastru nuclear; un editor care descopera un bestseller periculos; o clona creata in sistemul sclavagismului modern – toti acesti povestitori savurosi creeaza cercuri narative in jurul dramaticei istorii orale a unei insule postapocaliptice. Planurile se intretaie in puncte nevralgice care sunt de fapt marile teme ale romanului: vointa de putere, canibalismul civilizatiei, felul in care trecutul e mereu rescris de catre cei care stapanesc prezentul. Dens, dar translucid, grav, dar colorat, Atlasul norilor exploreaza violenta mai multor lumi care o alcatuiesc pe-a noastra, pornind de la ideea ca “orice credinta e un camp de batalie”.

Parerea mea:

In Atlasul norilor, David Mitchell ne spune sase povesti, aparent fara o legatura intre ele, din epoci si zone geografice diferite. Cartea are o structura de puzzle, cinci dintre povesti  fiind separate in doua parti. Prima poveste fiind incheiata ultima, cea de-a doua penultima si tot asa, pana la a sasea poveste care ne este prezentata in intregime, fara a fi impartita. Povestile pastreaza insa o serie de elemente comune ce ajung sa se lege unele de altele, formand un „tot”, unitar si armonios. Inca de la publicare, romanul a dat nastere multor discutii, parerile cititorilor indreptandu-se spre diverse supozitii privind subiectul principal al romanului: de la conditia omului, pana la… CONTINUAREA AICI.

Posted in Sara Shepard

Burned (seria Micutele Mincinoase, volumul 12) – Sara Shepard

Burned (seria Micutele Mincinoase, volumul 12) – Sara ShepardBurned

seria Micutele Mincinoase, volumul 12

Sara Shepard

Numar pagini: 324

 

Sinopsis:

Este vacanta de primavara, iar micutele mincinoase parasesc Rosewood-ul pentru o croaziera. Nu vor decat sa navigheze intr-ul loc tropical si sa isi lase toate necazurile in urma pentru o saptamana de vis. Dar acolo unde sunt Emily, Aria, Spencer si Hanna, se afla de asemenea si A. De la scufundari, pana la sedintele de bronzat si pe puntea superioara, A este mereu acolo, aflandu-le toate secretele.

Emily se giugiuleste cu o pasagera clandestina. Partenerul Ariei de la vanatoarea de comori este putin prea interesat de prada ei. Spencer intrece masura incercand sa ii atraga atentia unui baiat. Si o explozie – sau mai degraba un accident – din trecutul Hannei  ar putea deveni o apa tulbure pentru toata lumea.

Mincinoasele ar trebui sa isi prinda cat mai strans vestele de salvare. O furtuna perfecta se zareste la orizont si daca nu sunt atente, A ar putea sa le ingroape sub apele marii.

Parerea mea:

Am ajuns in sfarsit la ultima carte publicata pana in acest moment din seria Micutele Mincinoase. Mai am de asteptat acum 2 volume ce urmeaza sa fie publicate in iunie si respectiv decembrie 2013 pentru ca apoi sa stiu ca am terminat probabil cea mai lunga serie de carti de care am dat pana acum.

Nu pot sa spun ca volumul 12 ar aduce ceva nou fata de schema clasica pe care sunt construite majoritatea volumelor din aceasta serie. Fetele sunt in vacanta timp de o saptamana si pleaca intr-o croaziera cu mai multi elevi din scoala lor si din liceele din regiune. Bineinteles, A pare sa fie la bord, intrucat protagonistele sunt in continuare hartuite de el sau ea.  Ca de obicei, suspiciunile fetelor sunt indreptate catre mai multe persoane din jurul lor, pentru ca la final sa realizeze nu doar ca s-au inselat enorm, dar si ca si-au distrus pentru totdeauna sansa de a avea relatii de prietenie cu acele personaje. Ceea ce pare sa fie de fapt si scopul lui A. Incet, incet, acesta le indeparteaza pe protagoniste de toate persoanele din jur, indiferent daca e vorba de iubiti, familie, prietene sau colegi.

Am observat ca volumele 10-12, desi nu aduc de fapt nimic nou per ansamblu, cel putin reusesc sa fie destul de captivante si sa iti mentina interesul. Daca ar fi sa le compar cu volumele 5-7, care au acelasi rol de a lungi seria fara a oferi ceva cu adevarat folositor, nu as putea sa nu apreciez cel putin faptul ca in cartile 10-12 actiunea este ceva mai alerta, intrigile putin mai interesante, personajele nou introduse intriga mai mult, iar protagonistele par sa mai fi castigat ceva intelepciune si nu mai actioneaza chiar lipsit de logica.

Apropo de personajele secundare, in acest volum facem cunostinta si cu o hoata urmarita de politie care calatoreste clandestin pe vas si care o cucereste pe Emily. Mi-a placut mult de tot personajul si chiar sper ca vom avea ocazia sa il vedem si intr-unul din volumele urmatoare. Totodata, regret ca autoarea nu isi depaseste deloc granitele trasate. Emily are sansa sa evadeze pentru totdeauna din Rosewood, insa spre final, bineinteles ca autoarea intoarce situatia astfel incat fuga sa fie imposibila. Mi-as fi dorit sa se intample din nou ceva neasteptat (cum s-a intamplat de exemplu in volumele 8 si 9) si sa o vedem pe Emily indepartandu-se cu adevarat de A si de toata povestea aceasta, chiar daca ar fi fost pentru o scurta vreme sau chiar daca trecutul ar fi bantuit-o in orice colt de lume s-ar fi ascuns. Insa retetele acestea de succes urmate de multi dintre autorii pentru tineri ai ultimilor ani par sa fie la poli opusi cu provocarile de acest gen, asa ca nu ramane decat sa speram ca cel putin finalul va aduce ceva surprize.

Bile albe:

– Volumul este destul de captivant in ciuda lipsei de rasturnari majore de situatie. Esti indeajuns de curios incat sa iti spui mereu „Inca un capitol si gata!”, asa ca lectura este una rapida si intensa.

Bile negre:

– Lipsa oricaror elemente neasteptate. Da, suspansul exista, insa este cumva superficial, pentru ca stii deja ca nu se va intampla nimic cu adevarat spectaculos. Nici macar descoperirile intrucatva interesante ale legaturilor dintre unele personaje noi cu Ali nu te mai iau prin surprindere, asa ca se simte destul de pregnant nevoia unei schimbari socante de directie sau de niste detalii iesite din comun.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Stunning (seria Micutele Mincinoase, volumul 11) – Sara Shepard

Ruthless (seria Micutele Mincinoase, volumul 10) – Sara Shepard