carti adolescenti – Page 18

Magazinul de sinucideri – Jean Teule

Posted on 28/10/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura All

Colectia: Strada Fictiunii Contemporan

Traducerea: Magda Raduta

Numar pagini: 120

Sinopsis:

Intr-un viitor indepartat, in Orasul Religiilor Disparute, singura speranta de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se gasesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care sa faca cinste sinucigasului – pesti otravitori, decoruri si costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sarutul mortii.

Toti membrii familiei – care poarta numele unor sinucigasi celebri – impartasesc parerea ca viata e o mare deziluzie si ca trebuie curmata cat mai repede. Toti, in afara de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde sa se transforme intr-un coltisor vesel si luminos. Iar comertul cu lipsa de speranta pare sa se duca de rapa…

„Un exercitiu de umor negru extrem de reusit… O carte proaspata, dar erudita; lucida, dar optimista; satirica, dar revigoranta.” – Le Magazine Littéraire

Parerea mea:

Am notat cartea aceasta pe GoodReads cu 3 din cele 5 stele posibile. Ar fi mai degraba un 2,5, dar cum nu exista si jumatati de stelute, a trebuit sa rotunjesc. Cele 3 stele s-au adunat in totalitate datorita „scheletului” povestii. Mi s-a parut fascinanta si originala ideea cartii, am adorat toate detaliile legate de cadrul in care se desfasoara evenimentele si mi-a placut mult atmosfera amuzant-macabra creata de autor. Insa in ceea ce priveste modul in care acest schelet a fost imbracat, am fost in totalitate dezamagita. Prea scurt, prea rapid, prea… superficial. Am avut adesea impresia ca citesc mai degraba un pamflet, ceea ce a fost cu atat mai frustrant cu cat baza povestii era atat de interesanta.

Romanul te duce intr-o oarecare masura cu gandul la o familie Addams dintr-un viitor in care moartea devine una dintre cele mai profitabile afaceri. Nu ca acum nu ar fi asa, doar ca in lumea creata de Jean Teule, moartea isi pierde aerul acesta din prezent de subiect tabu, sinuciderea devenind una dintre cele mai comune practici. Intr-o lume distrusa in intregime, in care depresia a devenit normalitate, sinuciderea nu mai este o solutie condamnabila, la care apeleaza doar un procent infim al populatiei, ci o varianta foarte populara pentru a rezolva chiar si cele mai simple probleme. Esti urat? Te sinucizi. Plictisit? La fel. Ai pierdut pe cineva drag? Urmeaza-l cat de curand. Mai ales ca familia Tuvache detine Magazinul de sinucideri, in care poti alege dintr-o gama impresionanta de metode prin care sa iti inchei socotelile cu viata. De la banalul glont, pana la cele mai fine otravuri, de la exoticul harakiri sau popularul streang, pana la proaspat inventatul sarut ucigas. Asa cum era de asteptat, membrii familiei Tuvache ofera un tablou similar cu celebra familie Addams. Macabri, depresivi, privind sinuciderea ca pe ceva nu doar normal, ci de-a dreptul necesar. Insa in momentul in care se naste Alan, schimbarea este deja pusa pe roate. Pentru ca mezinul familiei se naste total diferit nu doar de familia sa, ci de intreaga societate. Vesel, optimist si plin de voie buna, Alan este factorul declansator al unei revolutii in mentalitatea oamenilor care il vor cunoaste. Iar lupta sa cunoaste victorie dupa victorie. Cel putin pana la un punct.

Asa cum spuneam mai devreme, universul creat de catre autor mi s-a parut spectaculos, intriga surprinzatoare si povestea in sine extrem de promitatoare. Din pacate insa, in cele putin peste o suta de pagini, potentialul acesteia este departe de a fi valorificat. Intregul scenariu se desfasoara parca pe fast forward, toate aspectele memorabile sunt mai degraba sugerate decat descrise asa cum meritau, iar stilul nu m-a atras nici el foarte mult. Mi se pare aproape o risipa ca unele idei atat de bune sa fie explorate intr-o maniera care lasa mult de dorit, iar senzatia finala sa fie mai degraba una de dezamagire din acest motiv. Exista anumite tuse care te indruma in a-ti imagina singur detaliile care lipsesc, exista unele fineturi pe care trebuie sa le interpretezi ceva mai profund decat ai face-o la prima vedere. Insa pana la urma, oricat de multe aspecte simbolice sau metaforice ar fi introdus autorul, cartea este, dupa parerea mea, mult prea scurta. Nu sunt neaparat genul care sa prefere sa primeasca totul mura-n gura, insa nici nu sunt prea incantata cand trebuie sa deduc singura mai multe aspecte ale povestii decat este normal (sau decat mi se pare mie ca ar fi normal 🙂 )

Desi aveam cu totul alte asteptari, recomand totusi romanul cel putin pentru ideile interesante, pentru modul in care autorul a imaginat un viitor ce pare intr-o mare masura destul de posibil si pentru imaginile amuzante pe care reuseste sa le creeze. Marturisesc ca finalul m-a bagat cu totul in ceata; nu stiu nici acum daca pana la urma am inteles sau nu ultimele randuri asa cum ar fi trebuit sa le inteleg. Asa ca daca ati citit romanul, va astept sa imi spuneti parerea voastra. Sunt foarte curioasa sa aflu si impresiile altor cititori despre carte si mai ales despre incheierea neasteptata.

Bile albe:

Ideea grozava de la care a pornit povestea si imaginea interesanta a viitorului imaginat de autor.

Bile negre:

Modul superficial in care a fost dezvoltata povestea.

Trailer film:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner

Diavolul si domnisoara Prym – Paulo Coelho

Cristina Nemerovschi

nymphette_dark99 – Cristina Nemerovschi

Posted on 20/10/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Herg Benet

Colectia: Proza

Anul aparitiei: 2013

Numar pagini: 344

Sinopsis:

“Am 13 ani si 4 luni. In ghiozdanul meu nu gasesti bomboane pe bat, nu imi prind parul cu bentita, nu port pantofi cu bareta si nici rochite albe. Fac sex pentru ca e fun. Imi testez limitele si nimic din ceea ce ai putea banui despre mine nu este adevarat. Ma cheama Vicky. Ai grija sa nu imi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Ramasa singura in mijlocul Brasovului, fara bani si fara baterie la mobil, Vicky, o adolescenta de 13 ani, are o noapte la dispozitie pentru a ajunge in Bucuresti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care in niciun caz nu vrea sa o rateze. Un TIR opreste, iar barbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunandu-i o partida de sex in padurea de la marginea drumului. Ea accepta imediat, insa soferul nu stie ca a facut o greseala care il va costa poate chiar viata.

Situatiile neprevazute si personajele intalnite pe parcursul a doar cateva ore graviteaza in jurul atractiei sexuale si al aventurilor extreme, al rememorarii unor evenimente decisive din trecut si reflectii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totusi un secret – Intamplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

Parerea mea:

Poate ca ar fi de asteptat sa spun ca nymphette_dark99 a fost o lectura socanta. Poate ca unii cititori asa o vor gasi, in timp ce altii nu vor fi impresionati in aceeasi masura. Pana la urma, la fel ca in cazul oricarei alte opere, totul depinde de cititor.

Personal, am citit prima carte relativ… CONTINUAREA AICI.

Jay Asher

Cele treisprezece motive – Jay Asher

Posted on 17/09/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 320

Sinopsis:

Nu poti privi viitorul
Nu te poti intoarce in trecut
Poti afla secretul doar
…apasand butonul „Play”.

Clay Jensen nu vrea sa stie nimic despre casetele pe care le-a inregistrat Hannah Baker. Hannah a murit. Si secretele ei ar trebui ingropate odata cu ea. Dar vocea acesteia ii spune ca numele lui se regaseste pe casete – si ca, intr-un fel, el este responsabil de moartea ei.

Pe tot parcursul noptii, Clay asculta inregistrarile. Merge pe urmele indicatiilor lasate de Hannah, prin oraselul in care locuieste… si ceea ce descopera ii va schimba viata pentru totdeauna.

In curand, un film produs de Universal Studios, avand-o in rolul principal pe Selena Gomez. – www.thirteenreasonswhy.com

Parerea mea:

Nu stiam la ce sa ma astept atunci cand am inceput cartea aceasta. Ideea romanului ma atrasese inca de cand am auzit de el, insa recenziile citite ulterior m-au facut sa cred ca de fapt lectura nu va fi chiar una interesanta. Stiti cu totii probabil despre ce este vorba in mare. O adolescenta se sinucide, lasand in urma un set de casete pe care a inregistrat 13 motive care au condus-o in aceasta directie. Casetele vor circula pe rand catre acele 13 persoane care au stat in spatele fiecarui motiv. Am observat ca majoritatea nemultumirilor cititorilor provin de la aceste motive, care pot parea pentru unii superficiale sau stupide.

Sincer, mie mi-a placut povestea si intr-o oarecare masura, cred ca inteleg de ce protagonista a facut o astfel de alegere. Intr-adevar, privite separat, motivele nu par a fi motive serioase. Sau nu toate. Iar cele care sunt cu adevarat serioase, ar fi trebuit poate sa determine protagonista sa aiba cu totul alte reactii. Insa cele 13 motive trebuie privite ca un intreg. Chiar si autorul insista asupra acestui aspect atunci cand mentioneaza efectul bulgarelui de zapada. Pentru ca lucrurile pe care le experimenteaza Hannah au acest efect nu doar in cursul vietii de zi cu zi ci isi dezvolta si un al doilea rol. Se transforma si intr-o parte integranta a psihicului ei, ii modifica personalitatea, felul de a interactiona cu ceilalti, de a privi lumea si de a reactiona la ceea ce i se intampla. Mai mult, ar trebui sa intelegem si faptul ca cele 13 motive nu sunt singurele. Ele reprezinta doar varful icebergului, iar dedesubt se ascund chestiuni de o importanta mult mai mare. Hannah nu dezvaluie decat acele lucruri ce au legatura directa cu destinatarii casetelor, dar sugereaza adesea ca in spatele deciziei sale sta de fapt o gama mult mai larga de aspecte neplacute, oferind chiar indicii vagi despre o familie pe cale sa se destrame si despre o serie de alte probleme pe care le trece sub tacere.

Nu stiu daca am dreptate, insa mie mi se pare ca in adolescenta lucrurile capata dimensiuni diferite fata de cele reale. Anumite lucruri foarte importante pot fi privite in adolescenta ca fiind banale, in timp ce unele maruntisuri par a avea o amploare mult mai crescuta. Tot atunci, consideram uneori in mod eronat ca unele alegeri gresite nu vor avea consecinte prea grave, in timp ce unele situatii destul de usor de descalcit par a fi capatul lumii, fara posibilitatea de a mai fi rezolvate. Asa ca de aceea motivele Hannei nu mi se par superficiale. A nu se intelege nici ca sustin o astfel de alegere, dar nici ca o blamez. Pur si simplu, consider ca fiecare este liber sa ia orice decizii il privesc. Exista oameni si oameni, fiecare cu personalitatea lor. Unii sunt mai puternici, altii cedeaza mai usor. Exista diferite concursuri de imprejurari cand si cei mai puternici pot cadea. Asa ca decizia Hannei nu mi se pare neaparat neintemeiata. Poate ca unii cititori considera ca motivele ei nu au fost solide. Poate ca altii ar fi facut acel pas chiar mai repede decat ea. Majoritatea dintre noi probabil suntem de acord ca nu avem dreptul sa judecam persoanele reale. Asadar, am putea incerca sa facem acelasi lucru si in cazul acestei carti. Sa o privim pe Hannah nu ca pe un personaj virtual, ci ca pe o persoana reala. Pentru ca ar putea fi. Pentru ca nenumarate persoane se sinucid in realitate si pentru motive pe care le gasim chiar mai neinsemnate decat pe cele ale Hannei. In momentul in care un om ia o astfel de decizie, este evident faptul ca pur si simplu i se pare ca nu mai poate continua. Cum am putea indrazni noi sa ii reprosam ca motivele sale nu erau indeajuns de solide? Cum am putea sa ne gandim ca sunt nesemnificative, doar pentru ca noi le vedem asa? Este pur si simplu o chestie de interpretare, de atitudine in fata destinului, a lumii din jur si a vietii insasi. Este de bun simt sa intelegi ca vedem lucrurile diferit, ca reactionam diferit, ca suntem afectati in mod diferit de ceea ce ni se intampla. Ca ceea ce pe tine te lasa rece pe altul il poate distruge. Nu exista o metoda de masurare a suferintei. Asa ca nu, mie nu mi se pare ca protagonista s-a sinucis din niste motive lipsite de importanta.

Mi-a placut romanul, mi s-a parut realist, lipsit de dorinta de a soca in ciuda subiectului controversat. Este ca o trezire brusca, o sclipire care te face sa vezi deodata lucrurile intr-o lumina noua. Niciodata nu ne gandim la modul in care gesturile, cuvintele sau atitudinile noastre ii influenteaza pe cei din jur. Cel mai probabil, nici daca ne-am gandi, nu am avea ce sa facem, pentru ca nu poti controla evolutia unor situatii care se transforma in avalanse. Poate ca nu vom deveni neaparat mai buni, mai atenti sau mai constienti dupa lectura acestei carti. Sau poate ca da. Asa cum scriam mai devreme, pana la urma, fiecare reactioneaza diferit 🙂

Bile albe:

Tonul linistit al eroinei prin care evidentiaza hotararea ei, faptul ca procesul de gandire ce a dus la aceasta decizie a fost complet si convingerea ca orice interventie din partea vreunuia dintre oamenii care ii vor asculta post mortem povestea nu ar mai fi salvat-o. Prin contrast, suspansul caruia ii da nastere vocea agitata a lui Clay; tensiunea creata din combinatia povestii narate atat de lent, de calm, de catre Hannah si sentimentul tumultuos de anticipare a punctului culminant pe care il traieste Clay.

Bile negre:

Trecerea continua de la punctul de vedere al Hannei la perspectiva lui Clay a fost adesea destul de derutanta. In unele pasaje, este evident din prima clipa cine e naratorul, insa au existat si destul de multe fragmente in care habar nu aveam a cui poveste o citeam in momentul acela. Si odata ce intelegeam a cui voce o „ascult”, in cazul in care ma inselasem asupra naratorului, trebuia sa recitesc fragmentul ca sa il pot percepe corect.

Update:

Uitati ce coperta frumoasa am gasit. Daca am vazut eu bine,cred ca este editia paperback din Indonezia. Mi se pare mult mai draguta si potrivita decat cea care a aparut prin restul tarilor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jurnalul unui adolescent timid – Stephen Chbosky

Candy – Kevin Brooks

John Ajvide Lindqvist

Lasa-ma sa intru – John Ajvide Lindqvist

Posted on 28/08/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Gabriella Eftimie

Numar pagini: 608

Sinopsis:

Eli iubeste intunericul
Eli e o victima
O poveste de dragoste si groaza

In toamna anului 1981, suburbia Blackeberg este scena unor intamplari violente. Politia descopera trupul neinsufletit al unui baiat, golit de sange, si presupune ca e vorba de o crima ritualica.

Oskar, un pusti de 12 ani, crede ca a venit, in sfarsit, momentul razbunarii pentru umilintele pe care le indura zi de zi la scoala. Dar razbunarea nu e singurul lucru care il preocupa. Langa el s-a mutat cineva: Eli, o fata care, desi n-a mai vazut niciodata un cub Rubik, este capabila sa-l rezolve pe loc.

Totusi, Oskar simte ca ceva nu este in regula cu ea, ca e o fiinta stranie. Si nu iese din casa decat noaptea…

Lasa-ma sa intru rastoarna toate cliseele legate de vampiri, fiind in acelasi timp o lectura seducatoare si socanta, care satisface si cititorul de „pulp”, dar si degustatorul exigent de literatura „genre”.

Parerea mea:

Auzisem de multa vreme de romanul acesta iar ma apoi, de la Roxana am aflat si de cele doua ecranizari realizate dupa el. Asa ca eram extrem de curioasa sa descopar cum va fi povestea. Si trebuie sa va spun ca am avut parte de o lectura care m-a surprins cu fiecare pagina parcursa. Multumesc editurii Trei pentru sansa de a citi in sfarsit acest roman, care s-a dovedit a fi mult mai bun decat banuiam ca va fi.

De-a lungul intregii carti, nu am avut habar nici o clipa la ce sa ma astept. Romanul nu pare sa urmeze nici cel mai subtil tipar cunoscut. Pur si simplu, citesti fara sa poti anticipa nimic si fiecare nou capitol este o noua surpriza, in special pentru ca autorul pare sa acorde aceeasi importanta si atentie si personajelor secundare, nu numai protagonistilor. Mai mult, Lasa-ma sa intru este o poveste stranie, care atinge uneori subiecte sensibile si care, in plus, ofera si o perspectiva foarte diferita asupra catorva aspect private in general dintr-o singura lumina. Intriga se dezvolta treptat, pe mai multe planuri, fiind compusa parca din mai multe fire narative care initial nu par sa aiba vreo legatura. Dar incet, incet, piesele incep sa se adune si sa se prinda intre ele, iar tabloul final incepe sa se intrevada.

In prim plan il avem pe Oskar, un baietel de 13 ani care este tinta colegilor sai de scoala ce isi bat joc de el cu fiecare ocazie. Schimbarea lui Oskar incepe in momentul in care o cunoaste pe noua sa vecina, o fetita ciudata, invaluita in straturi groase de secrete si cu o poveste din care nu lasa la vedere decat niste strafulgerari ocazionale. In acelasi timp, in paralel, incepem sa culegem indiciile unor crime ritualice, sa fim martori la scene din viata unor personaje secundare ce in prima faza par aproape lipsite de orice importanta sau sa observam dinamica unui grup de alcoolici care se apropie mai rapid decat politia de adevarul intunecat ce leaga toate aceste intamplari ciudate si intunecate. Exista deci un amestec foarte complex de povesti diferite, o gama larga de personaje, capitole care te lasa cu respiratia taiata, suspans, emotii mixte si teme aparent disparate. Le primim pe toate ca pe niste piese de puzzle amestecate, iar apoi John Ajvide Lindqvist ne ghideaza cu maiestrie in asezarea lor corecta. Unele piese pot fi pozitionate de catre cititor, insa per ansamblu, lucrurile sunt atat de greu de banuit incat nu iti ramane decat sa astepti cu sufletul la gura ca autorul sa inceapa sa iti dezvaluie in final totul. Interesant este faptul ca nu doar firul principal iti trezeste interesul, ci esti in egala masura captivat de toate firele secundare.

Lasa-ma sa intru este intr-adevar o carte cu vampiri, dar este la mii de ani lumina fata de alte povesti care trateaza aceeasi tema. As recomanda-o asadar oricui, chiar si cititorilor care evita in mod normal acest gen. E ciudata, te invaluie intr-o atmosfera intunecata, combina elemente contrastante, te poarta printr-un carusel de emotii. Totul este prezentat intr-o lumina noua, stilul este lipsit de orice note false. Tonul e relaxat, cu o nota rece chiar, intr-un contrast surprinzator cu actiunea relatata care e alerta, socanta pe alocuri, ca si cum autorul nu ar spune altceva decat o poveste obisnuita, banala, lipsita de spectaculos. Cand, de fapt, avem in fata una dintre cele mai uimitoare povesti. Am fost incantata de fiecare parte a povestii, de la bizara intrare a lui Eli in viata lui Oskar, pana la momentele petrecute alaturi de grupul de alcoolici si viziunea intima si diferita pe care autorul o ofera in legatura cu acestia si pana la scenele din viata unora dintre colegii care il persecuta pe Oskar. Autorul te arunca parca in mijlocul vietii fiecarui personaj, asigurandu-se ca ai primit suficiente informatii pentru ca portretele lor sa nu fie unilaterale. Esti fortat astfel sa le vezi intr-o lumina reala, sa fii constient ca nimic nu e alb sau negru, ca personalitatile tuturor sunt compuse din mai multe nuante de gri. Asa sunt si protagonistii, asa sunt si personajele secundare si la fel sunt si antieroii. Amestecuri de griuri, de calitati si defecte, de fapte corecte, decizii gresite, explozii de curaj sau ezitari dezastruoase, o analiza atat de obiectiva si atenta incat ai impresia ca sub lupa nu sunt personaje fictionale ci oameni reali, transpusi pe hartie, intr-o poveste fascinanta.

Bile albe:

Plotul atat de original, senzatia stranie pe care o transmite, complexitatea intrigii si a personajelor.

Bile negre:

In ciuda faptului ca autorul se pricepe de minune sa creeze o stare continua de tensiune, exista si capitole in care actiunea se desfasoara poate mai lent sau in care ne sunt prezentate scene a caror importanta nu reusim sa o intelegem pe moment. Asadar, cititorii obisnuiti doar cu romane extrem de alerte si lipsite de detalii subtile, ar putea sa nu parcurga romanul cu acelasi entuziasm.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel

Cartea cimitirului – Neil Gaiman

Catherine Fisher

Carcera (seria Carcera, volumul 1) – Catherine Fisher

Posted on 27/08/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Verginica Barbu-Mititelu

Numar pagini: 448

Sinopsis:

Imagineaza-ti o inchisoare atat de vasta, incat contine celule si coridoare, paduri, orase si mari.

Imagineaza-ti un prizonier lipsit de memorie, convins ca vine de Afara – desi inchisoarea a fost sigilata de secole si un singur om a reusit sa evadeze.

Imagineaza-ti – intr-o societate in care timpul este interzis, mentinuta intr-o lume din secolul al saptesprezecelea si condusa de computere – o fata, Claudia, obligata sa ia parte la o casatorie aranjata, prinsa intr-un complot de asasinare de care-i e groaza si pe care, totodata, si-l doreste.

“Una dintre cele mai bune scriitoare de literatura fantasy a zilelor noastre… o calatorie minunat de intunecata si infricosatoare.” – Independent

“Se deosebeste de orice altceva… Dimensiunile sale imaginative si sfarsitul uluitor fac din aceasta carte unul dintre cele mai bune romane fantasy scrise in ultima vreme.” – Amanda Craig, The Times

“Catherine Fisher este o maestra a cuvintelor… O poveste captivanta si complexa a calatoriei extraordinare intreprinse de niste personaje construite cu multa imaginatie.” – Carousel

Parerea mea:

De Carcera am auzit de muuulta vreme, fusese laudata de Shauki si cum recomandarile lui merita retinute, iata ca am ajuns in sfarsit sa o citesc. Multumesc Libris, librarie online, pt sansa de a citi aceasta carte. O puteti achizitiona atat in romana, in colectia de carti online, cat si in engleza, in gama de carti in engleza, mai ales ca cel mai probabil dupa ce o veti termina, veti fi nerabdatori sa cititi si volumul urmator, despre care nu se stie cand si daca va mai fi tradus la noi.

Citind Carcera, nu pot decat sa ma intreb de ce astfel de carti fantasy sunt aproape ignorate de catre edituri, de ce nu sunt deloc promovate, de ce volumele urmatoare nu mai ajung sa fie traduse si de ce publicului tanar ii sunt recomandate cu insistenta povesti superficiale, repetitive, puerile si lipsite de complexitate. Catherine Fisher construieste o lume atat de captivanta si de complexa, realizeaza niste rasturnari de situatii atat de neasteptate si ofera un scenariu atat de original, incat nu poti sa nu te intrebi de ce literatura buna este aruncata intr-un colt de umbra si se prefera promovarea unor povesti care lasa mult de dorit.

Actiunea se desfasoara pe doua planuri. Pe de-o parte, exista Carcera. O inchisoare ermetica, enorma, in care fiecare aripa este ea insasi o lume vasta. O inchisoare vie, care observa si controleaza tot ce se intampla inautrul ei. Si din care, de sute de sni, nu a evadat decat o singura persoana, care ar putea foarte bine sa fie foar un mit lipsit de o baza reala. Pe de alta parte exista Afara, lumea reala, dar in care s-a instaurat un regim absurd ce impiedica orice progres, descoperire sau evolutie. Poate ca intr-adevar, unii mai triseaza, cate un gadget interzis mai este trecut pe sub mana si cate o masina de spalat ilegala mai scuteste cate o slujnica de ore bune de munca grea. Insa in general, o epoca victoriana idealizata a fost instalata in intreaga lume iar abaterile sunt prea putine. Protagonistii provin din aceste doua lumi diferite: din Carcera si de Afara. Amandoi isi au propriile lupte de dus, amandoi incep sa descopere secrete ce ameninta sa rastoarne totul iar povestile lor ajung sa se impleteasca la un moment dat si sa se completeze una pe alta. Si fiecare dintre ei va ajunge sa afle ca poate locul lor este gresit, poate povestea este eronata si poate ca sunt de fapt personaje in niste istorii cladite doar pe minciuni.

Povestea aduce in atentie si cateva personaje secundare remarcabile, iar ceea ce este mai interesant e ca protagonistii reusesc sa ajunga acolo unde trebuie doar datorita acestora. Daca in multe carti pentru tineri eroii sunt cei care dau nastere actiunii, ei sunt cei care determina desfasurarea lucrurilor si de ei depinde si soarta celor din jur, in Carcera, ei impart in mod egal acest rol cu personajele de langa ei. Pasii fiecarui personaj, fie principal sau secundar, influenteaza in mod egal destinul tuturor celor cu care are legaturi. Un alt lucru legat de personaje pe care trebuie neaparat sa il mentionez este acela ca personajele negative nu sunt deloc asa cum te astepti. Absolut toti antagonistii au momente in care sunt admirabili, momente in care ii iubesti poate mai mult decat pe protagonisti! In spatele actiunilor negative stau motivatii puternice, pe care e usor sa le intelegi. Antieroii isi bazeaza convingerile si actiunile pe idei intelepte si pe o experienta vasta, sunt convingatori nu neaparat prin vreun talent de orator sau actor, ci tocmai prin motivatiile atat de logice. Astfel, e imposibil sa nu te intrebi daca sunt cu adevarat atat de rai pe cat ii considerai inainte sa ajungi sa ii cunosti.

Un alt lucru pe care trebuie sa il stiti este ca din acest roman lipsesc total cliseele. Nu veti gasi aici enervantele triunghiuri amoroase, nici pateticul insta love si in general, nici unul dintre ingredientele exasperante ale cartilor fantasy, young adult din ultimul timp. Carcera este dovada ca acest gen nu este nici pe departe superficial, pueril sau penibil. Daca acesta era impresia cu care ati ramas pana acum, inseamna ca ati citit prea multe carti gresite 🙂 Carcera are absolut tot ce ii trebuie: fantezie si realism in acelasi timp, imposibil transformat in posibil, intrigi viclene, personaje interesante, rasturnari de situatie aproape la fiecare capitol, suspans si multa, multa originalitate.

Bile albe:

Lipsa tiparelor, scenariu surprinzator, atentie pt detalii. Per ansamblu, Carcera este o poveste ce uimeste prin complexitate si prin caracterul imprevizibil.

Bile negre:

Nimic in afara de faptul ca seria pare sa fi fost abandonata pe termen nelimitat si prin urmare, nu se stie cand sau daca va mai fi tradus volumul urmator.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Razboiul Z – Max Brooks

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this: