carti adolescenti – Page 21

Declaratia (seria Declaratia, volumul 1) – Gemma Malley

Posted on 31/05/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: RAO Books

Colectia: Aventuri/Fantasy

Traducerea: Ostafi Lucia –Iliescu

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Numele meu e Anna. Numele meu e Anna si n-ar trebui sa fiu aici. N-ar trebui sa exist. Traiesc insa. Nu e vina mea ca sunt aici. Nu am cerut eu sa ma nasc. Nu inseamna insa ca, daca exist, e bine. M-au prins din vreme, asta e semn bun.

Anna isi tine un jurnal secret intr-un caiet roz. Il ascunde in fiecare seara pentru ca nu vrea sa fie prinsa ca incalca regulile. Viata la Grange Hall este guvernata de reguli, reguli care trebuie sa fie invatate, pentru a compensa pentru incalcarea celei mai importante dintre toate. Anna stie ca ar trebuie sa fie recunoscatoare pentru locul ei de la Grange Hall, pentru ca parintii ei au fost iresponsabili cand au conceput-o. Au incalcat regula care interzice procrearea si acum Anna trebuie sa rasplateasca societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie sa invete sa devina folositoare. Intr-o zi insa apare Peter, care ii spune Annei lucruri socante, despre parintii ei, despre Declaratie, despre viata de dincolo de zidurile de la Grange Hall. Curand, Anna incepe sa se indoiasca de tot ce invatase pana atunci.

Un roman intens si palpitant despre viata Annei si a lui Peter si lupta lor de a scapa de trecut si de a-si croi un viitor mai bun.

Parerea mea:

In momentele in care dau peste romane precum Declaratia, ma simt aproape frustrata din cauza faptului ca unele edituri pur si simplu nu isi promoveaza cartile asa cum ar merita acestea sa fie promovate. Am descoperit seria pe GoodReads si mi-am dorit imediat sa o citesc, iar o perioada mare de timp habar nu am avut ca a fost publicata si in Romania. Am descoperit-o absolut intamplator pe site-ul editurii RAO si am crezut pentru o vreme ca poate nu este de fapt atat de buna pe cat speram si de aceea nu a avut parte de reactii din partea publicului. Citind-o acum, sunt cu atat mai revoltata si mai convinsa ca de fapt vina apartine editurii pentru ca nu a facut nici un efort sa aduca acest roman in atentia publicului. S-ar putea initia o discutie lunga de aici, pentru ca tot de aici se naste si motivul pentru care o multime de serii sunt abandonate dupa 1-2 volume, insa cred ca ar fi inutil sa insist pe acest subiect, pentru ca lucrurile nu se vor schimba prea curand la noi.

Ceea ce trebuie sa va spun despre Declaratia este ca nu am citit-o si atat, ci de la un punct, am trait practic toate emotiile prin care treceau personajele sau chiar mai multe, pentru ca aveam o perspectiva de ansamblu mai completa decat ele. Am fost captivata de poveste de la primele pagini, insa cam de la jumatate incolo, am parcurs volumul cu sufletul la gura si cu inima cat un purice. Cred ca nu am mai fost de mult timp atat de absorbita intr-o poveste, nu am mai trait emotii atat de puternice pentru personaje. Imaginati-va ca eram nervoasa la un moment dat pentru ca mi se parea ca nu reusesc sa citesc indeajuns de repede ca sa aflu odata ce se va intampla cu protagonistii si sa scap de suspansul acela innebunitor.

Poate ca povestea nu impresioneaza mai mult decat alte distopii. Avem un tablou al viitorului, in care societatea a descoperit leacul longevitatii si fiecare persoana este acum nemuritoare. Ceea ce inseamna, bineinteles, ca generatiile noi pur si simplu nu mai au loc pe pamant. Resursele nu ar fi indeajuns pentru o societate in crestere, asa ca odata ce isi castiga nemurirea, oamenii trebuie sa plateasca un pret: acela de a nu mai avea copii. Privind logic ceea ce se intampla in acest viitor ipotetic, nu poti nega faptul ca este o masura oarecum rezonabila. Insa ceea ce socheaza cu adevarat abia acum incepe. Exista, evident, rebeli care se impotrivesc noii politici globale. Oameni care isi doresc copii. Oameni care cred ca longevitatea, nemurirea, nu sunt solutii corecte si ca viitorul ar trebui sa apartina generatiilor tinere. Intre rebeli si societate exista un razboi, ale carui victime ajung sa fie copii nascuti interzis. Surplusurile. Copii capturati, crescuti apoi in institutii unde sunt umiliti dincolo de imaginatie. Unde sunt indoctrinati sa creada cu adevarat ca ei sunt cel mai rau lucru existent pe pamant. Ca nu au drepturi, ca sunt nimic, ca polueaza lumea, ca fura aerul, mancarea si viata persoanelor legale, ca trebuie sa fie sclavi ai societatii doar pentru a ispasi pacatul de a fi venit pe lume. Mi s-a parut uimitor cum acesti copii ajung sa creada sincer ca sunt cea mai mare greseala a naturii, sa se considere mai prejos de orice. Este impresionant modul in care autoarea reuseste sa ilustreze cum sunt spalati pe creieri acesti copii, pana cand ajung sa creada din tot sufletul ceea ce li se spune, sa se pedepseasca pentru cel mai mic gest si sa considere ca merita sa fie batuti, umiliti si torturati doar pentru ca exista. Iar o multime de experimente reale, facute de-a lungul vremii demonstreaza ca o astfel de manipulare este foarte posibila, ca mintea omului este extrem de vulnerabila si maleabila si ca astfel de metode socante dau cu adevarat rezultate. Asa ca daca vi se pare exagerata povestea imaginata de Gemma Malley, cautati informatii despre experimente reale interzise sau socante si veti descoperi ca realitatea este chiar mai infioratoare.

Anna, protagonista seriei este un Surplus. Isi uraste parintii pentru ca au fost egoisti aducand-o pe lume si incalcand regulile, crede cu adevarat ca este o aberatie, o greseala a naturii si ca ceea ce o invata profesorii din institutia in care a crescut este adevarat. Asa ca scopul ei este sa devina o sclava ideala, sa isi serveasca stapanii impecabil, pentru a fi de folos astfel societatii. Insa aducerea unui Surplus nou, de varsta ei, schimba totul. Pentru ca el o cunoaste, ii stie trecutul, familia, secretele. Si a venit dupa ea. Desi reticenta la inceput, Annei i se demonstreaza rapid cat de fals este tot ce stie ea. Asa ca de aici incepe o cursa contra cronometru, pe viata si pe moarte, ce se va incheia in lacrimi, durere si sacrificiu.

Asa cum spuneam mai devreme, poate ca intriga in sine nu este neaparat iesita din comun. Ceea ce este cu adevarat impresionant este modul in care autoarea reuseste sa isi spuna povestea. Odata ce lucrurile incep sa accelereze, exista o tensiune continua, suspansul creste in permanenta, asa ca ajungi sa experimentezi aceeasi groaza ca si personajele. Exista o stare continua de anticipare a catastrofei, simti ca in orice secunda cursa ar putea sa se incheie si protagonistii sa aiba parte de o soarta ingrozitoare, mai ales esti martor si la unele scene de care ei nu au habar si care inrautatesc situatia si mai mult. Ceea ce este mai infiorator este constiinta faptului ca odata ajunsi la destinatie, protagonistii nu vor fi in siguranta, nu va exista pentru ei un refugiu in care sa nu mai poata fi atinsi de nimic rau. Dimpotriva, stii ca odata ce Anna si Peter vor ajunge unde trebuie, vor exista deodata si mai multe personaje a caror soarta va atarna de un singur fir de ata.

Mi-a placut mult ca pe langa intriga principala, autoarea dezvolta si un fir narativ ce il priveste pe Peter, acesta avand o poveste complexa in spate si ajungand in centrul atentiei nu doar datorita relatiei sale cu Anna.

Un plus de originalitate vine si din faptul ca finalul este unul linistit, ultimul capitol aducand o scena surprinzator de calma, aproape feerica, mai ales prin comparatia cu finalurile tipice primelor volume din seriile distopice. Daca nu as fi stiut dinainte ca este vorba de o serie, as fi putut fi cu usurinta pacalita, crezand ca am citit un volum stand alone.

Bile albe:

– Capacitatea autoarei de a transmite fiecare emotie, de a creea un suspans surprinzator si de a pastra tensiunea la un nivel maxim de-a lungul a multe zeci de pagini. Povestea devine foarte antrenanta, iar primele capitole in care actiunea este mai lenta reusesc sa te captiveze si ele datorita ideilor originale si a modului in care sunt redate opiniile personajelor despre ele insele, despre tot ceea ce inseamna societatea lor si despre modul de organizare al lumii in care traiesc.

Bile negre:

– Din nou, la fel ca in alte distopii, teama de a spune adevarul intr-o anumita situatie duce la dezastru. Protagonista face o greseala enorma la un moment dat, insa evita sa o dezvaluie. Iar atunci cand o face, este deja prea tarziu, pentru ca lucrurile s-au pus deja in miscare, iar personajele nu mai au nici o sansa sa fie toate salvate. Asa ca sacrificiile la care suntem martori in final sunt intr-o oarecare masura exact din vina protagonistei, pentru ca un avertisment spus la timp ar fi putut duce la un deznodamant diferit. Poate ca intr-un fel, acest final este unul mai potrivit, in ciuda pierderii dramatice, pentru ca este totusi singurul care le putea asigura linistea protagonistilor. Insa este aproape exasperant sa vezi atatea eroine din cartile YA care fac greseli stupide ce sunt apoi platite de catre personajele secundare.

Update:

O alta parere, in cazul in care eu nu am reusit sa va conving ca romanul este captivant si ca intr-adevar merita citit, puteti gasi pe blogul fetelor de pe Walking on Letters, AICI.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Delirium (seria Delirium, volumul 1) – Lauren Oliver

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Stephen Chbosky

Jurnalul unui adolescent timid – Stephen Chbosky

Posted on 30/05/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection – Young

Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Sa stai pe margine poate fi un avantaj. Dar vine o vreme cand trebuie sa intri in ring.

Primul an de liceu e cel mai greu. Iti faci noi prieteni, te indragostesti cu adevarat, nu te mai intelegi deloc cu parintii. Sa cresti mare e mai complicat decat ti ai imaginat vreodata.

„Jurnalul unui adolescent timid a facut senzatie la aparitie, dobandind statutul de carte cult, vanata asiduu de adolescenti.” – The New York Times

Intra in lumea lui! Aflat in pragul adolescentei, Charlie se hotaraste sa-si povesteasca viata unui prieten imaginar, caruia ii trimite o serie de scrisori intime. Prins intre dorinta de a si trai viata si tendinta de a fugi de ea, Charlie, se trezeste obligat sa exploreze un teritoriu pana acum necunoscut. Acela al primelor intalniri si al casetelor cu compilatii, al problemelor de familie si al prietenilor adevarati. Si cauta neincetat „melodia perfecta” a unei „calatorii perfecte” in care „sa se simta infinit”.

„O poveste despre trecerea de la copilarie la adolescenta in traditia celebrului De veghe in lanul de secara. Reflectiile lui Charlie asupra vietii, dragostei si prieteniei sunt profunde si induiosatoare, iar vocea narativa are o muzicalitate aparte.” – USA Today

Parerea mea:

Auzisem de Jurnalul unui adolescent timid (The Perks of Being a Wallflower) de multa vreme si eram curioasa sa o citesc. Si cum romanul a aparut in perioada aceasta si in Romania, m-am gandit ca a venit in sfarsit momentul sa il citesc. Din pacate, nu pot sa spun ca a fost genul meu de carte. Ma asteptam la o lectura care sa ma impresioneze profund, sa ma surprinda in mod placut si sa imi ramana in minte ca una dintre acele opere pe care nu le mai uiti niciodata. Sunt intrucatva dezorientata, pentru ca desi au existat multe aspecte care au fost ok, per ansamblu, Jurnalul unui adolescent timid a fost pentru mine o lectura aproape chinuitoare. Am stat aproape o saptamana la ea, in ciuda numarului de doar 256 de pagini si doar fixatia mea de a nu abandona la jumatate cartile m-a facut sa o termin. Oricum, tinand cont de faptul ca este o lectura atat de apreciata la nivel general chiar si dupa atata timp scurs de la publicare si ca reactiile cititorilor variaza de la cele pline de entuziasm pana la cele in totalitate negative, ar fi pacat sa nu cititi romanul, pentru a va forma o opinie proprie.

Primul soc a venit chiar din cele dintai randuri si a ramas totodata aspectul care a continuat sa ma deranjeze pe tot parcursul cartii. Protagonistul are in jur de 16 ani, insa stilul de scriere si prin urmare si modul de gandire al acestuia lasa impresia ca avem in fata un personaj de maxim 12 ani. Mai tarziu, exista si cateva evenimente si dezvaluiri care contrasteaza din nou cu varsta reala a lui Charlie, pentru ca oricat de naiv, cuminte sau retras ar fi un adolescent, este pur si simplu imposibil sa nu stie unele lucruri sau sa reactioneze in anumite moduri. A doua surpriza neplacuta a venit din faptul ca protagonistul nu este pur si simplu o persoana timida si atat. Mie mi s-a parut inadaptat social, incapabil sa inteleaga reactiile umane, comportamentul celor din jur si sa reactioneze normal in relatia cu persoanele cu care interactioneaza. Da, aflam mai tarziu ca anumite traume din copilarie au avut o influenta negativa asupra sa, marcandu-l probabil pentru totdeauna, insa nici macar aceasta explicatie nu mi se pare indeajuns. Charlie pare o persoana bolnava, iar afectiunea lui nu cred ca isi are radacinile in drama din copilarie. Probabil ca acele evenimente i-au inrautatit situatia, dar nu au fost cele care au dat nastere problemelor mintale ale lui Charlie. Am vazut discutii pe forumuri in care se vehicula ipoteza ca protagonistul ar suferi de autism. Nu stiu daca este sau nu adevarat, insa imi pastrez parerea ca nici un adolescent normal, oricat de timid ar fi si chiar daca ar fi trecut prin ceea ce a trecut Charlie in copilarie nu se comporta asa. Inclin deci sa cred varianta autismului sau a altei boli similare. Sunt o multime de exemple edificatoare, dar sa le mentionez pe fiecare ar insemna sa umplu recenzia de spoilere si sa va dezvalui o mare parte din ceea ce se intampla in carte. Ah, si inca o observatie… Charlie e prezentat adesea ca fiind extrem de inteligent. Intr-adevar, a luat numai A pe linie, insa mie aceasta nu mi se pare neaparat o dovada. Am intalnit si persoane care invatau pe de rost totul, luand numai 10 la toate materiile insa fiind doar mediocre in rest. Singurul lor talent era memoria vizuala buna si abilitatea de a toci. Asa ca nu, eu n-am remarcat nici o alta dovada a unei inteligente extraordinare. Dimpotriva, exista atatea momente in care Charlie nu intelege lucruri banale, incat nu am putut sa il asociez deloc cu imaginea aceea de copil genial insa introvertit. Cred ca pana la urma, exact sugestiile acestea false m-au deranjat cel mai mult: ca protagonistul ar fi doar un copil normal, foarte inteligent, insa timid si nesociabil. Eu nu l-am vazut asa. Ci ca pe un adolescent cu probleme grave, cu o boala psihica preexistenta traumei din copilarie si accentuata apoi de aceasta si cu un grad normal de inteligenta. Oricum, daca cititi cartea si aveti pareri diferite si chef sa discutam pe marginea povestii, va astept cu placere.

Personajele secundare mi-au placut, iar relatiile dintre ele au fost si ele frumos descrise. Nu mi s-a parut foarte realist faptul ca un copil precum Charlie este acceptat atat de usor intr-un astfel de grup, pentru ca in realitate, pur si simplu lucrurile nu se intampla niciodata asa. Insa inteleg faptul ca autorul trebuia sa il puna pe protagonist intr-un mediu in care sa aiba parte de foarte multe schimbari intr-o perioada scurta de timp, iar aceasta era probabil cea mai buna metoda. Tocmai unul dintre personajele secundare a reusit sa imi schimbe putin impresiile finale asupra cartii, asa ca din acest punct de vedere, nu am nimic de reprosat. Evenimentele de care are parte Charlie alaturi de noii sai prieteni sunt intrucatva normale, dorinta de a experimenta lucruri interzise si tendinta de a se refugia in experiente riscante sunt si ele tipice adolescentei iar faptul ca toate aceste lucruri sunt doar temporare, fara sa devina cu adevarat vicii este un plus al cartii. Chiar daca de la publicarea romanului au trecut mai bine de 14 ani, majoritatea lucrurilor pe care le experimenteaza personajele sunt inca de actualitate si probabil vor ramane asa mereu. Nu este de mirare deci ca atatia adolescenti se regasesc, cel putin din acest punct de vedere, in povestea lui Stephen Chbosky.

Probabil cel mai important aspect al cartii ramane mesajul pe care il transmite. Povestea este practic incarcata de pilde, de sfaturi transmise uneori mai subtil, alteori foarte direct, iar daca ar fi sa subliniezi pasajele care impresioneaza sau care emotioneaza, cel mai probabil ai avea la final jumatate din paginile cartii subliniate. In plus, povestea debordeaza de inocenta, de naivitate si este uneori extrem de dragalasa si induiosatoare. Sunt sigura ca daca este citita la momentul potrivit, va reusi sa marcheze cititorii adolescenti mult mai mult decat reusesc alte carti pentru tineri.

Bile albe:

– Trecand peste unele exagerari legate de personalitatea si comportamentul personajului, pe care le-am mentionat la inceputul recenziei, cred ca raman totusi indeajuns de multe aspecte la care sa se raporteze cititorii adolescenti. Autorul reuseste sa surprinda o gama larga de emotii si trairi pe care le experimenteaza majoritatea tinerilor, asa ca adolescentii care parcurg povestea se vor regasi probabil in multe pagini ale cartii.

Bile negre:

– Densitatea parca prea mare a dramelor pe care autorul le introduce in poveste. Mi s-a parut ca Stephen Chbosky isi supune personajul la prea multe evenimente socante, doar de dragul de a frapa tot mai mult publicul, iar povestea pierde din realism la capitolul acesta.

– Repetitii care ajung sa fie exasperante. Daca as mai fi citit o singura data „it made me feel sad” si „I started to cry” as fi abandonat sigur romanul! Este ca si cum autorul incearca sa descrie o gama enorma de emotii folosind mereu aceleasi si aceleasi expresii. Iar contraargumentul ca acest aspect se leaga de faptul ca naratorul este chiar Charlie duce exact la demontarea ideii ce il prezinta pe acesta ca fiind un copil atat de inteligent.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Martyn Pig: Ultima saptamana cu tata – Kevin Brooks

Touching the Surface – Kimberly Sabatini

Aimee Carter

The Goddess Inheritance (seria Goddess Test, volumul 3) – Aimee Carter

Posted on 27/05/201329/10/2014 by roxtao

The Goddess Inheritance

seria Goddess Test, volumul 3

Aimee Carter

Numar pagini: 283

Sinopsis:

Iubire sau viata.

Henry sau copilul lor.

Sfarsitul familiei ei sau sfarsitul intregii lumi.

Kate trebuie sa aleaga.

De-a lungul celor noua luni de captivitate, Kate Winters a supravietuit unei zeite geloase, unui titan razbunator si unei sarcini pe care nu a cerut-o niciodata. Acum Regina Zeilor il vrea pe copilul ei nenascut iar Kate nu o poate opri – pana cand Cronus ii ofera un targ.

In schimbul loialitatii si devotamentului ei, Regele Titanilor va cruta omenirea si o va lasa pe Kate sa isi pastreze copilul. Insa chiar daca Kate accepta, el il va distruge pe Henry, pe mama ei si pe restul consiliului. Iar daca refuza, Cronus va distruge lumea pana cand fiecare zeu si fiecare om va fi mort.

Avand pe umeri responsabilitatea sortii tuturor celor pe care ii iubeste, Kate trebuie sa faca imposibilul: sa gaseasca o metoda prin care sa invinga cea mai puternica fiinta din univers, chiar daca asta o va costa totul.

Chiar daca o va costa propria-i eternitate.

Parerea mea:

Tinand cont de avantul pe care l-a luat literatura fantasy in ultimii ani, mare parte din povestile care se publica acum pot parea intr-o oarecare masura lipsite de originalitate si destul de putine scenarii ajung sa mai surprinda cu adevarat. Seria Goddess Test a avut inca de la inceput o intriga neasteptata, iar ultimul volum, The Goddess Inheritance a reusit sa ma tina in suspans de la primele randuri.

Romanul incepe in forta, captandu-ti atentia din start, iar in continuare nu exista aproape nici un moment de respiro. In afara de cateva banuieli destul de vagi, pe parcursul lecturii nu am avut nici cea mai mica idee despre modul in care va evolua situatia. Speram ca totul se va incheia cu bine, insa nu reuseam sa imi imaginez modul in care protagonistii vor reusi sa o scoata la capat. Kate este prinsa acum intre doua persoane pe care le iubeste la fel de mult, iar a lupta pentru una dintre ele ar putea insemna pierderea definitiva a celeilalte. In plus, presiunea viitorului razboi inevitabil apasa si ea asupra eroinei si aproape orice plan si-ar construi, este din start sortit pieirii. Nu doar viata ei si a celor dragi este in pericol, ci soarta intregii lumi atarna de un fir de ata. Si nu doar ca ea si ceilalti zei nu pot impiedica distrugerea, dar fiecare greseala pe care o fac da nastere unor dezastre si mai mari.

Protagonistii mi-au placut la fel de mult ca in volumele anterioare, in ciuda catorva greseli facute de Kate. Autoarea reuseste sa redea perfect disperarea eroinei, asa ca nu e deloc dificil sa te pui in pielea ei si sa intelegi ca in unele momente, reactiile ei, desi gresite, erau singurele posibile. Determinarea ambilor protagonisti de a apara persoanele pe care le iubesc este uimitoare, la fel ca si sacrificiile pe care sunt dispusi sa le faca pentru asta, iar devotamentul unora dintre personajele secundare este si el admirabil.

Exista momente in care autoarea reuseste sa iti transmita cititorului uimitor de clar starile si emotiile personajelor, desi nu are nevoie de mai mult de cateva cuvinte pentru asta. Un simplu sarut spune enorm, o privire exprima o gama uriasa de sentimente; dintr-o imbratisare tacuta reies mii de cuvinte nespuse. Iar toate emotiile pe care le percepi te invaluie pe nesimtite, nu iti dai seama cand ai ajuns sa simti tot ce simt personajele, nu stii cum s-a intamplat sa iti bata inima in acelasi ritm ca al personajelor. Autoarea nu foloseste cuvinte mari pentru a reusi sa te influenteze astfel, nu exista exprimari pretentioase, stilul ramane accesibil si frumos, fara sa devina extravagant sau greoi.

Unul dintre aspectele care mi-au atras atentia este faptul ca relatia dintre zei, desi a fost de-a lungul anilor afectata de minciuni, tradari sau greseli, ramane totusi una foarte stransa. Oricat de reci ar parea unii dintre ei in relatia lor cu Kate sau cu celelalte zeitati, exista momente in care afectiunea si grija pentru membrii familiei lor strapunge masca dura pe care o poarta in mod normsl. De asemenea, mi-a placut faptul ca desi autoarea a reusit sa creioneze zeilor portrete destul de accesibile, facandu-te uneori sa uiti ca este vorba de fiinte nemuritoare, ce traiesc de la inceputul lumii si au vazut deja tot ce are de oferit aceasta, exista cateva scene in care devii brusc constient de originea, varsta si experienta uriasa a acestora. Interesant este si faptul ca autoarea respecta perceptia clasica asupra zeitatilor: desi incredibil de puternici, intelepti si martori a nenumarate generatii, epoci si schimbari, ei raman totusi umani din anumite puncte de vedere si supusi deci unor greseli omenesti. Ceea ce ii desparte uneori, ceea ce ii aduce la un pas de distrugere sunt exact aceste slabiciuni pe care le au in comun cu omenirea, in ciuda faptului ca intre ei si aceasta exista diferente uriase.

Ma bucur mult ca seria va fi publicata si in Romania, pentru ca este cu adevarat desavarsita. Pornind de la ideile originale, la modul atent si complex in care sunt dezvoltate intrigile, actiunea alerta si pana la portretele personajelor, fiecare aspect al povestii este incantator si captivant. Mai ales daca ati inceput sa va saturati de aceleasi si aceleasi scenarii si de retetele ce au devenit deja cliseice, veti fi cu adevarat fermecati de aceasta serie. Eu am citit-o cu entuziasm maxim si fiecare volum de pana acum m-a surprins in mod placut. Iar The Goddess Inheritance este o incheiere care intrece orice asteptari!

Bile albe:

– Scenariul surprinzator de la inceput pana la final, atentia cu care sunt tratate motivatiile personajelor, fie ca este vorba despre cele pozitive sau despre cele negative si originalitatea povestii.

Bile negre:

– Nu ma pot gandi la nimic in afara de disparitia unuia dintre personajele pe care le indrageam. Insa exact acest sacrificiu a dus la incheierea unui razboi ce ar fi distrus intreaga lume, asa ca nu prea am cum sa nu accept sau sa fiu dezamagita de pierderea acelui personaj.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Jennifer E. Smith

Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere – Jennifer E. Smith

Posted on 24/05/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura Epica

Traducerea: Adrian Deliu

Colectia: Young Adult/+14 ani – Contemporary Fiction

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Cine si-ar fi inchipuit ca patru minute ar putea schimba totul?

Pentru tanara de saptesprezece ani, Hadley Sullivan, aceasta zi pare sa fie una dintre cele mai rele de pana acum… Tocmai a pierdut avionul, este blocata in aeroportul JFK din New York si e pe cale sa intarzie la nunta propriului ei tata, care se casatoreste, pentru a doua oara, la Londra, cu o femeie pe care n-a vazut-o in viata ei. Apoi, asteptand sa se imbarce in urmatorul avion, il intalneste pe Oliver. E britanic. Si e foarte dragut. Si o va insoti in noul ei zbor. Calatoria de-o noapte trece cat ai clipi, iar Hadley si Oliver se pierd unul de altul in aglomeratia din aeroport, la sosire.

Ii va aduce oare soarta din nou impreuna?

Desfasurata pe parcursul a douazeci si patru de ore, povestea lui Hadley si a lui Oliver ne vorbeste despre relatiile de familie, despre a doua sansa si despre dragostea la prima vedere.

Parerea mea:

Desi promovata ca o poveste de dragoste, „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este in egala masura o poveste despre familie, despre acceptare, intelegere si maturizare. Protagonista pe care o descoperim in introducerea romanului se transforma treptat, pana cand, la finalul povestii, descoperim o eroina mai inteleapta, mai matura, cu o perspectiva diferita asupra celor din jurul ei si a propriului sistem de valori.

Pe langa aspectele evidente si dragute legate de dragostea la prima vedere, romanul trateaza si o tema mai serioasa, respectiv modul in care un copil sau adolescent este afectat de schimbarile din familie. Parintii lui Hadley au divortat in urma cu cativa ani si in timp ce fiecare dintre ei pare sa se fi regasit pe sine si sa isi fi construit o viata noua, protagonista se simte inca pierduta, blocata in starea aceea de incertitudine si confuzie, fara sa reuseasca sa accepte si sa inteleaga separarea. Ceea ce mi se pare interesant este ca in ciuda faptului ca volumul este axat pe acest subiect, autoarea reuseste sa ajunga si la cititorii care nu se regasesc neaparat in acest scenariu. Mesajele din roman alina o gama mult mai larga de nemultumiri sau dezamagiri, si pot reusi sa te faca sa privesti intr-o lumina diferita lucrurile de care te plangi si pe care le consideri motive de nefericire. Daca ar fi sa rezumi intr-o singura idee morala cartii, aceea ar fi ca lucrurile nu stau aproape niciodata atat de rau cum par la prima vedere. Mereu exista de fapt lucruri mai rele, iar nefericirea ta poate parea superficiala in comparatie cu a altora. Jennifer E. Smith iti aminteste sa apreciezi ceea ce ai, pentru ca oricand s-ar putea sa pierzi acel ceva atat de pretios. Nu este neaparat un mesaj pe care sa nu il mai fi auzit vreodata, insa imbracat intr-o poveste atat de frumoasa si induiosatoare, nu poate decat sa te determine sa reflectezi inca o data la modul in care iti privesti viata.

Mi-a placut mult cum este creionata relatia dintre protagonista si parintii sai: confuzia adolescentei, revolta ei impotriva deciziei pe care cei dragi au luat-o, durerea, dorinta de a uita si de a-si aminti, de a uri si de a iubi, de a rani si de a consola, toate in acelasi timp, actiunile contrastante, mereu aflate la o limita sau alta. Pe de alta parte, nestiinta parintilor de a aborda modificarile care intervin acum in rolurile lor de indrumatori ai fiicei lor, incertitudinea, neputinta de a-i explica lui Hadley situatia fara a o rani, dorinta de a merge inainte dar fara a o lasa pe aceasta in urma, incercarile timide de a pastra unele lucruri neschimbate, temerile si toate acele lucruri fragile ce raman mereu nespuse.

Trecand acum la povestea de dragoste, trebuie sa spun ca si aici autoarea m-a surprins in mod placut. A reusit sa surprinda treptat toate emotiile prin care treci in momentul in care incepi sa te indragostesti, iar apoi gesturile aparent lipsite de logica pe care le poti face, oricat de calm sau calculat ai fi in mod normal. Nimic nu pare exagerat, replicile personajelor sunt naturale si nici macar actiunile nebunesti ale protagonistilor nu par fortate. Oricine se indragosteste are acea doza de nebunie la inceput, iar astfel de gesturi curajoase si impulsive tin doar de doza de indrazneala a fiecaruia.

Stilul autoarei are ceva melodic, ceva linistitor, frumos, melancolic si uneori dulce, care te prinde de la primele pagini si care te face adesea sa zambesti. Ajungi la final aproape fara sa iti dai seama si ramai cu o stare de bine si de optimism mult timp dupa ce ai incheiat cartea. Nu pot sa spun ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este neaparat genul de carte marcanta, care socheaza, care te tine cu sufletul la gura la fiecare pagina. Probabil literatura pentru tineri din ultimii ani a lasat impresia ca doar cartile antrenante, in care suspansul iti taie respiratia merita citite sau sunt mai valoroase. Insa o carte buna nu inseamna neaparat asta. O carte buna poate fi exact asa ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere”: o lectura ce nu are cum sa nu iti placa, relaxanta, emotionanta, cu un mesaj frumos, pe alocuri surprinzator de induiosatoare si care iti va insenina cu siguranta ziua.

Bile albe:

– Analizand fiecare aspect al cartii, constat ca aproape toate mi-au placut. Insa ceea ce m-a incantat cel mai mult este faptul ca povestea iti aminteste ca nimic nu se intampla fara un scop. Orice lucru are un sens si pana si cele mai ghinioniste momente se intampla probabil doar pentru a face loc unor lucruri mai bune sa se intample in viata ta. Asa ca de fiecare data cand treci printr-o perioada mai dificila, ar trebui sa iti amintesti ca daca acele momente tulburi nu ar avea loc, o serie de evenimente mai fericite din viitor nu ar mai avea ocazia sa se petreaca.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

E usor sa te iubesc – Tammara Webber

Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) – Sarah Mlynowski

Larry Rodness

Perverse – Larry Rodness

Posted on 23/05/201329/10/2014 by roxtao

Perverse

Larry Rodness

Data aparitie: 31 decembrie 2012

Numar pagini: 354

Sinopsis:

Emylene Stipe, in varsta de 19 ani face parte din a doua generatie Goth si ca fiecare adolescenta, incearca sa isi gaseasca locul in lume. Intr-o noapte da peste o pictura veche intr-un magazin de antichitati si se nu poate rezista sa nu o cumpere. Atunci cand o aduce acasa, imaginea unei tinere femei apare in schita, iar apoi aceasta se materializeaza in mod magic in apartamentul eroinei. Emylene o numeste Poinsettia iar cele doua devin in scurt timp prietene. Insa Poinsettia are o motivatie pentru intruziunea brusca si stranie in viata gazdei sale, motivatie care o determina pe Emylene sa isi puna sub semnul intrebarii intregul sistem de valori si toate lucrurile pe care le-a crezut pana atunci.

Parerea mea:

Perverse a fost o lectura cu adevarat surprinzatoare. Nici o grija, nu e nimic pervers in cartea aceasta 🙂 Recunosc, nu ma asteptam la prea multe atunci cand am inceput romanul. Sinopsisul parca nu imi inspira mare lucru, iar titlul mi se parea ca se vrea a fi parca prea socant. Impresiile nu mi s-au schimbat semnificativ atunci cand am inceput cartea si de-a lungul catorva capitole, Perverse mi se parea o lectura ok, dar care nu ma impresiona in mod deosebit. Actiunea incepe destul de lent si chiar privind acum in urma, am in continuare senzatia ca cel putin cateva capitole de la inceput nu si-au avut rostul. Usor, usor, insa, am inceput sa descopar ca lucrurile se indreptau intr-o directie neasteptata, ca ceea ce se intampla in roman nu se mai potrivea cu ceea ce credeam eu ca se va intampla. Iar din acel moment, intreaga poveste capata un ritm diferit, devine tot mai surprinzatoare, mai antrenanta, iar interesul si curiozitatea cititorului cresc rapid. Rasturnarile de situatie se succed una dupa alta, tensiunea creste, personajele devin alunecoase, intentiile lor neclare, iar autorul reuseste sa te ia prin surprindere de nenumarate ori.

Avem in prim plan o protagonista aflata la limita dintre adolescenta si viata de adult, care se straduieste inca sa se descopere pe ea insasi. Ceea ce e intr-o oarecare masura chiar mai dificil decat pare la prima vedere, tocmai pentru ca parintii sai sunt genul de oameni extravaganti, care au incercat cam tot ce se putea incerca de-a lungul vietii. In plus, conflicte majore nu exista intre ei si fiica lor, asa ca revoltele adolescentine si crizele de identitate ale eroinei isi pierd parca din importanta, iar Emylene nu pare sa isi gaseasca drumul, oricat ar incerca. Suntem martori ai unor intamplari mai importante din viata sa, o prietenie pierduta, cateva incercari de a lua viata in piept de una singura, o relatie fara prea mari sorti de izbanda si aparent destul de lipsita de importanta. Nimic special pana aici. Insa un gest banal schimba totul. Achizitia unui cadou se dovedeste a fi in scurt timp factorul declansator al unui intreg set de evenimente iesite din comun. Apare un personaj nou, invaluit in mister, iar imaginea acestuia oscileaza intre una pozitiva si una negativa. In prima faza, o serie de suspiciuni planeaza asupra noii prietene a Emylenei, insa aceasta incepe apoi sa iti castige increderea. Totul se precipita inca o data, iar intreaga poveste de pana atunci pare sa aiba parte de un final brusc, total neasteptat.

Urmatoarele capitole aduc in prim plan un protagonist nou, o lume noua, iar pana la reintalnirea cu Emylene cititorul ramane in ceata, neavand nici o idee despre ce va urma. In continuare, povestea capata nuante dark fantasy, impletite cu unele horror si mystery. Se contureaza un scenariu tot mai complex, extrem de original, suntem martori ai unor povesti din trecut care se continua pana in prezent, tabloul devine tot mai atragator si mai captivant. Iar in final, ultimele piese ale puzzle-ului ofera o perspectiva cu adevarat surprinzatoare, intreaga carte fiindu-ti dezvaluita intr-o lumina noua si aproape fiecare fir de la inceput fiind acum reintregit si fiecare mister dezvaluit intr-un mod pe care nu il banuiai. Povestea este construita intr-un mod surprinzator, te tine curios de-a lungul intregii carti si nu urmeaza aproape nici unul dintre tiparele clasice.

Nu vad neaparat rostul anumitor aspecte pe care se pare ca s-a pus accentul. Apartenenta Emylenei si a parintilor sai la o cultura Goth nu este de fapt atat de importanta pe cat lasa impresia initial. Cartea ar fi fost la fel de interesanta si daca personajele ar fi fost unele obisnuite, asa ca sunt inca nelamurita in privinta scopului autorului. Nu stiu daca mentiunile despre cultura Goth sunt menite sa atraga atentia cititorului si sa diferentieze cartea intr-un ocean de carti fantasy sau YA sau daca autorul a vrut sa scrie o carte despre persoanele care adopta aceasta moda si a realizat ca de fapt nu sunt prea multe de spus despre asta, transformand apoi cartea intr-una cu subiect diferit. In orice caz, per ansamblu, rezultatul este unul foarte bun, asa ca daca aveti ocazia sa cititi cartea, nu ezitati sa o faceti.

Desi personajele nu sunt neaparat extrem de usor de citit, mai ales cele secundare, mi-a placut accentul pus pe rolurile pe care le jucam adesea fara sa ne mai dam seama de mastile pe care le purtam, de modul in care ne schimbam doar ca sa multumim o societate mereu nemultumita, ajungand sa ne ratacim pe noi insine. Mi-a placut curajul unora dintre personajele secundare de a se reinventa atunci cand au ajuns la limita si mai apoi, de a se reintoarce la drumul initial cand se dovedeste ca noua abordare e una gresita. De asemenea, am fost incantata sa descopar ca autorul nu ofera un happy end clasic, in care absolut totul se rezolva ca prin minune. Intr-adevar, principalul dezastru este evitat – pe moment cel putin, insa problemele cotiniene raman, relatiile personajelor nu se schimba, iar personalitatile lor nu sufera transformari lipsite de realism. Autorul ofera doar sugestia faptului ca lucrurile par sa inceapa sa se miste incet in directia care trebuie, iar asta este de ajuns.

Epilogul e similar cu scenele fulgeratoare din ultimele secunde ale unora dintre filmelor de groaza, surprinzand cititorul tocmai atunci cand acesta respira usurat ca totul s-a rezolvat.

Multumesc autorului, Larry Rodness, pentru ca mi-a oferit romanul in schimbul unei recenzii sincere.

Bile albe:

– In ciuda inceputului foarte lent si aproape anost,intoarcerea la 180 de grade, intriga deodata antrenanta, tensiunea crescanda si abordarea atat de interesanta a unor mituri clasice ofera o lectura captivanta, care surprinde in mod placut.

Bile negre:

– Desi la final cateva fire aparent nesemnificative se dovedesc a fi de fapt aspecte extrem de importante, raman totusi cateva capitole carora nu le vad rostul. Mai mult, este vorba exact de pagini de la inceput, care ar putea descuraja un cititor mai putin rabdator sa continue lectura, inducandu-i senzatia ca nu va avea parte de o lectura indeajuns de interesanta.

***

English version:

Perverse was a really surprising read. Don’t worry, there’s nothing perverse in this book 🙂 I admit, I wasn’t expecting very much when I started it. The synopsis didn’t make me really, really curious and I was thinking the title was meant to be too shocking. My thoughts didn’t changed much when I started the book and even through the first few chapters. Perverse seemed to be a nice read, but it wasn’t impressing me that much. The action starts a bit too slow and even now, thinking about the beginning, I still have the sensation that at least some of the initial chapters weren’t necessary. But slowly, I started discovering that the things were moving in an unexpected direction, that what was happening in the story wasn’t matching with what I thought would happen. And from that moment, the whole story gets a different rhythm, it becomes more surprising, more compelling and the reader’s interest and curiosity keep growing. The action twists at every few pages, the tension is growing, the characters become slippery, their intents blurry and the author manages to surprise you frequently.

We meet a heroine at the border between teen age and adulthood, who’s still struggling to find herself. And this is even harder considering that her parents are that kind of extravagant people, who already tried almost everything you could try in a lifetime. Moreover, there are no major conflicts between them and their daughter, so the teen age revolt and the identity crises somehow lose their importance and Emylene seems to be still far from her path, no matter how hard she’d try to find it. We witness some of the most important moments of her life, a lost friendship, some attempts to do something important with her life, a relationship that’s apparently unimportant and that seems to go nowhere. Nothing really special until now. But an ordinary thing changes everything. The acquisition of a present proves to be the trigger to a whole new set of unexpected and unusual events. We meet a new and mysterious character, whose portrait oscillates between a positive and a negative image. At the beginning, there are some suspicions around Emylene’s new friend, but later, you begin to trust her. And just when this happens, everything precipitates once again and the whole story narrated until than seems to have an abrupt and unexpected ending.

The following chapters bring to the forefront a new protagonist, a new world and until the reunion with Emylene, the readers have no idea what’s coming. Further, the story develops some dark fantasy shades, laced with some horror and mystery accents. The author outlines a scenario more complex, highly original. We are witnesses of some stories from the past that continue to this day, the whole picture becomes more appealing and exciting. And finally, the last piece of the puzzle provides a really surprising perspective over the entire book, which is revealed in a new light and almost every thread from the beginning is now completed and every mystery is revealed in an unexpected way. The story is built in a surprisingly manner and keeps you curious throughout the whole book, as the author is not following almost none of the classical patterns.

I don’t necessarily see the point of some of the accentuated issues. The membership of Emylene and her parents to the Goth culture is actually not so important as it might seem in the beginning. The book would have been just as interesting even if they were some ordinary characters, so I’m still confused about the author’s purpose. I don’t know if the mentions about the Goth culture are meant to attract the reader’s attention and differentiate the book in an ocean of fantasy books or if the author wanted to write a book about people who adopt this culture and he realized that there’s not too much to say about it, so then he turned the novel into a story with a different, more complex topic. However, the overall result is endearing, so if you have the opportunity to read the book, do not hesitate to do so.

Although the characters are not very easy to read, especially the secondary ones, I liked the way the author uses them in order to make you see the roles we often play without realizing, the masks we wear, the way we just change for a society that’s always unhappy, losing ourselves because of this. I liked Emylene’s parents’ courage to reinvent themselves when they have reached their limits and then, returning to the initial ways when the new approach seems to be wrong. Also, I was thrilled to discover that the author doesn’t offer a classic happy ending, where everything is magically solved. Indeed, the major disaster is avoided – for now at least, but some ordinary problems remain, the relationships between the characters don’t change and their personalities don’t suffer unrealistic transformations. The author offers only the suggestion that things seem to start moving in the right direction, and that is enough.

The epilogue scenes are similar to the flashing endings of some horror movies, surprising the reader just when he was breathing relieved that everything was finally solved.

I have to thank the author, Larry Rodness for offering me the novel, in exchange of a honest review.

PROs:

– Despite the slow and almost dull beginning, the story is having a 180 degrees turn, the plot is suddenly entertaining and the suspense is thrilling. Also, the interesting approach of a classical myth offers a compelling story that will surely surprise you.

CONs:

– Although in the end some of the initial aspects actually prove to be extremely important, some chapters still don’t seem to be really significant. Moreover, those pages are exactly in the beginning, so a less patient reader could feel discouraged to continue reading, feeling that he wouldn’t get a story interesting enough.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy