Posted in Hugh Howey

Silozul – Hugh Howey

Silozul - Hugh HoweyDisponibil la: Nemira

Colectia: Nautilus SF

Traducerea: Ana-Veronica Mircea

Numar pagini: 792

 

Sinopsis:

Un univers distopic se contureaza infricosator in labirintul subteran din Silozul, marele succes al lui Hugh Howey. Locuitorii din aceasta lume postapocaliptica nu comunica defel cu exteriorul decat printr-un ecran. Cum filtreaza realitatea? Cum supravietuiesc in silozurile pe care nu le pot parasi niciodata?

„Secretele se dezvaluie in ritmul potrivit… Daca vreti sa cititi o poveste postapocaliptica buna, ceva mai bun ca Silozul n-o sa gasiti.” – Rick Riordan

„Un hit in lumea SF, o lectura atragatoare deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru fanii genului hard SF si pentru cititorii de literatura in general, ca si seria Jocurile foamei.” – The Wall Street Journal

Parerea mea:

Silozul a castigat un mare plus de celebritate in momentul in care autorul a refuzat colaborarea cu cateva edituri de renume. Istoria acestui roman suna cam asa: povestea a fost publicata de catre autor in 5 parti, fara ajutorul vreunei edituri. Self-publishing asadar. Fiecare parte a fost intampinata pe rand de reactii pozitive din partea cititorilor, ceea ce a dus la… CONTINUAREA AICI.

Posted in Lissa Price

Enders (seria Starters and Enders, volumul 2) – Lissa Price

Enders (seria Starters and Enders, volumul 2) – Lissa PriceDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction Connection

Traducerea: Mihai-Dan Pavelescu

Numar pagini: 312

 

Sinopsis:

Cititi continuarea romanului Starters!

STARTERS: In urma razboiului biologic care a decimat locuitorii de varstă medie, Los Angeles-ul a ramas populat doar de tineri si… batrani.
Ca sa faca rost de bani pentru a-si ajuta fratele bolnav, Callie, in varsta de saisprezece ani, face un pact periculos: merge la Banca de Corpuri si accepta sa isi inchirieze trupul unor batrani instariti care platesc pentru a redeveni, chiar si pentru scurt timp, tineri.

ENDERS: Aceasta diabolica Banca de Corpuri este distrusă acum!
Dar tinerii carora li s-au implantat cipuri continua să fie controlati şi manipulati de Enderi. Callie este urmarita de o fiintă sinistra! Nu mai stie ce e real si ce e fabricat in existenta ei, dar este pregatita sa lupte pentru adevar si o viata normala. Cu orice pret!

“O poveste inteligenta, inventiva, care te tine in alerta!” – Dean Koontz

“Rasturnarile de situatie se tin lant, nu veti avea timp sa respirati. O lectura intensa, superba, tulburatoare… cu un final care va rasplati cititorii.” – Kirkus Reviews

“Plin de adrenalina! Fanii Starters vor fi inrobiti!” – Booklist

Parerea mea:

In recenzia primului volum din seria Starters and Enders spuneam ca romanul nu a fost deloc previzibil. Da, este o distopie, asa ca evident, urmeaza o parte din criteriile acestui gen, insa autoarea reuseste sa se indeparteze mult de la scenariile tipice si sa creeze un fir narativ pe care chiar nu prea ai cum sa il anticipezi. Ei bine, in cel de-al doilea volum, acest aspect este dus la un nivel maxim. Intriga este incalcita, exista extrem de multe rasturnari de situatie iar autoarea intoarce de nenumarate ori lucrurile in directii total neasteptate. Iar rezultatul se traduce prin faptul ca in nici o clipa nu ai nici cea mai vaga idee ce se va intampla mai departe. Credeti-ma, nimic din ceea ce stiti nu este sigur si cel mai probabil, nimic din ceea ce va veti imagina pe parcursul lecturii nu se va dovedi a fi real! Mi se pare uimitor modul in care autoarea si-a construit povestea, cum fiecare detaliu din primul volum se leaga atat de strans de un altul din cea de-a doua carte pentru a crea un lant solid, insa in acelasi timp, toate aceste detalii au si rolul de a te pacali pana spre final, cand iti sunt in sfarsit dezvaluite toate adevarurile socante.

Am fost incantata de fiecare pagina a cartii, nu am avut deloc senzatia ca ar exista vreun pasaj plictisitor sau ca autoarea ar fi introdus vreo pagina de umplutura. Poate ca pe alocuri, in special in prima parte a cartii, povestea are un ritm neuniform: alert in unele capitole, pentru ca apoi sa se mai tempereze; linistit de-a lungul a cateva pagini, doar pentru ca ulterior toata curgerea aceasta lina sa se transforme intr-o cascada vijelioasa. Iar de la un anumit punct, nu mai exista nici o clipa de repaos. Actiunea prinde viteza, tensiunea se acumuleaza intr-un ritm ametitor, iar personajele trec din situatii si asa destul de dificile in altele aproape imposibil de rezolvat. Si tot de aici, autoarea incepe sa ofere cititorului tot mai multe indicii conform carora nimic din ceea ce se stia pana atunci nu este de fapt ceva sigur.

Apar personaje noi, complicatii noi, adevaruri pana acum ascunse, inamici si amenintari proaspete, iar de data aceasta, ajutorul pe care il primesc protagonistii nu mai este unul constant, ca in primul volum. In Starters, rolul lui Callie ia sfarsit la un moment dat, pentru ca situatia se cere rezolvata de niste persoane cu experienta, care stiu extrem de bine ceea ce fac si care pot trage anumite corzi ce ii sunt inaccesibile unui Starter, oricat de special ar fi el. Insa in volumul acesta, desi sprijinita de mai multe persoane, in momentele de criza, intamplarea face ca eroina sa nu aiba alaturi decat niste persoane de varsta ei. Alti Starteri, la fel de lipsiti de resurse si de posibilitatea de a castiga un astfel de razboi. Dar asta nu inseamna ca nu vor lupta cu tot ce au.

Lipseste si triunghiul amoros, ceea ce pe mine m-a incantat mult, iar romance-ul desi exista, este pastrat la un nivel minim, mai mult sugerat decat prezent cu adevarat. Iar acesta este un alt aspect pentru care am apreciat-o pe autoare. Pentru ca o astfel de abordare aduce un plus de realism povestii. Sa fim seriosi, personajele trec dintr-un infern in altul, sunt mereu in primejdie, nu au niciodata siguranta ca se indreapta in directia corecta, ca vor reusi sa scape cu bine sau ca au vreo sansa sa isi duca telul la bun sfarsit. O poveste excesiv de romantica sau pasaje intregi incarcate de momente de dragoste s-ar fi potrivit ca nuca in perete cu tot restul lucrurilor care li se intampla protagonistilor.

Multumesc Editurii TREI pentru aceasta carte incredibila!

Bile albe:

Un singur aspect m-a nemultumit putin si il voi mentiona mai jos, asa ca tot restul povestii poate fi incadrat cu usurinta la bile albe, intrucat l-am devorat cu entuziasm maxim. Daca m-as apuca sa enumar tot ce mi-a placut, nu as face decat sa repet exact ceea ce am scris pana acum.

Bile negre:

In centrul atentiei povestii ii avem pe Callie, Michael si Hyden, unul dintre personajele noi despre care va spuneam mai devreme. Daca portretele lui Callie si Hyden sunt foarte bine construite, personalitatea lui Michael pare in schimb mai slab conturata. Mi-ar fi placut sa il pot cunoaste mai mult, mai ales ca este alaturi de eroina de la inceput pana la final si are adesea un rol foarte important.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Starters (seria Starters and Enders, volumul 1) – Lissa Price

Carcera (seria Carcera, volumul 1) – Catherine Fisher

Posted in Kiera Cass

The Guard (seria Alegerea, volum satelit 2.5#) – Kiera Cass

The Guard (seria Alegerea, volum satelit 2.5#) - Kiera CassThe Guard – seria Alegerea, volum satelit 2.5#

Kiera Cass

Numar pagini: 64

Data aparitie: 4 februarie 2014

 

Sinopsis:

Inainte ca America Singer sa il intalneasca pe printul Maxon…

Inainte sa intre in Alegere…

A fost indragostita de un baiat numit Aspen Leger.

Nu ratati aceasta nuvela din lumea captivanta a trilogiei Alegerea, scrisa de Kiera Cass. Aceasta noua poveste de 64 de pagini incepe din momentul in care numarul fetelor din Alegere s-a restrans la cele 5 din Elita si este narata din punctul de vedere al lui Aspen. The Guard contine si un teaser din The One, finalul uimitor al seriei Alegerea.

Parerea mea:

Inca de cand am citit primul volum al seriei Alegerea, am fost in team Maxon. Nu din cauza faptului ca este print si nici macar pentru ca Aspen a fost cel care a rupt relatia cu America, aceasta decizie fiind cea care a declansat intrarea protagonistei in competitie. Am inteles intr-o oarecare masura motivele pentru care Aspen a facut acest lucru, iar faptul ca mai tarziu a incercat sa isi repare greseala l-au transformat intr-un personaj destul de placut. Totusi, in timp ce Aspen era doar un personaj ok, Maxon avea un farmec aparte.

La un moment dat, poate ca urmare a reactiilor sutelor de cititoare care il preferau pe Maxon, autoarea a scris un articol pe pagina ei, referitor la Aspen, la ce inseamna el pentru America si la legatura dintre ei care nu ar trebui deloc ignorata. Puteti citi postarea autoarei aici. Am fost relativ intrigata de acest text, pentru ca intr-adevar, nu ma gandisem niciodata la aceste aspecte. Si m-am bucurat sa aflu ca cea de-a doua nuvela satelit a seriei va fi narata din perspectiva lui Aspen, pentru ca eram curioasa sa vad daca imi va schimba parerea despre acest triunghi amoros. Iar raspunsul, acum dupa ce am terminat The Guard, este negativ. Da, am avut ocazia sa descopar ce este in mintea lui Aspen, cat de mult o iubeste pe America si sa il privesc cum exceleaza in aproape tot ce face. Am fost surprinsa sa observ si faptul ca nu ii poarta printului ranchiuna (acum sa nu intelegeti nici ca l-ar simpatiza prea tare 😀 ), ca lupta corect, fara trucuri murdare, ca intelege si accepta ideea ca America are sentimente si pt Maxon si ca lupta pentru ea fara a incerca sa isi submineze rivalul. Dupa comportamentul dezamagitor si enervant al Americii din volumul al doilea, The Elite, as putea spune chiar ca imi place mai tare Aspen decat insasi eroina. Cred ca “lupta” dintre cei doi protagonisti a devenit mai stransa, pentru ca Aspen are potentialul sa il egaleze pe Maxon: este corect, rabdator, are un suflet nobil, ajunge sa fie rapid apreciat de toti cei care il cunosc. Insa pentru mine, Maxon ramane cu un pas inainte. Nu stiu daca neaparat pentru ca suma calitatilor sale ar fi mai mare decat cea a lui Aspen, ci mai degraba pentru ca are acel ceva care il transforma intr-un personaj irezistibil.

Nuvela The Guard nu vine neaparat cu ceva nou din punct de vedere al firului narativ, fata de ceea ce s-a spus deja in volumele anterioare ale seriei, ci doar ofera perspectiva lui Aspen asupra acestora. Avem parte intr-adevar de cateva detalii privitoare la actiunile regelui privitoare la soarta tinutului pe care il conduce, insa partea acessta a povestii nu a fost niciodata foarte accentuata de catre autoare si deci nu este nici acum creionata decat foarte vag. Nuvela nu este asadar o lectura care sa te impresioneze in mod deosebit, dar reuseste totusi sa ofere o imagine mai detaliata asupra lui Aspen si sa il transforme pe acesta intr-unul dintre acele personaje placute si bine construite. De asemenea, prin ochii lui Aspen reusim sa privim mai atent cateva personaje secundare pe care nu am avut ocazia sa le analizam prea bine pana acum.

Bile albe:

Cred ca acest volum satelit si-a indeplinit cu succes scopul. Autoarea reuseste sa consolideze trasaturile protagonistului pe care le banuiai deja din volumele celelalte si ofera acum un portret atent creionat al lui Aspen.

Bile negre:

Nu ar fi stricat totusi un strop de tensiune de-a lungul povestii. Chiar daca este scurta, tinde sa devina usor monotona din cauza faptului ca deja stim cursul evenimentelor narate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alegerea (seria Alegerea, volumul 1) – Kiera Cass

The Prince (seria Alegerea, volum satelit) – Kiera Cass

Posted in James Dashner

Captiv in labirint (seria Captiv in labirint, volumul 1) – James Dashner

Captiv in labirint (seria Captiv in labirint, volumul 1) - James DashnerDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Simona Toroscai

Numar pagini: 368

 

Sinopsis:

Cand Thomas se trezeste intr-un loc necunoscut, nu-si aminteste decat cum il cheama. Mintea ii este ca o foaie alba. In jurul lui se afla mai multi baieti, care ii ureaza bun-venit in Poiana – un loc inconjurat de ziduri de piatra. La fel ca Thomas, Poienarii nu au nici o idee despre felul in care au ajuns acolo si nici din ce motiv. Tot ceea ce stiu este ca, in fiecare dimineata, portile de piatra catre labirintul care ii inconjoara se deschid si ca in fiecare seara se inchid la loc. Si, la fiecare treizeci de zile, un nou baiat apare acolo, adus cu un lift. Asadar, Thomas era asteptat.

Cu totul neasteptat, a doua zi este trimisa acolo si o fata – prima fata din grup. Si mai surprinzator decat sosirea ei este mesajul pe care il aduce. Thomas ar putea fi mai important decat ar fi crezut vreodata. Numai de-ar putea sa scoata la iveala secretele intunecate ingropate inauntrul mintii sale.

Fanii seriei Jocurile foamei sau ai romanului Imparatul muştelor vor fi incantaţi sa descopere o noua aventura.

Parerea mea:

Am pus ochii pe aceasta carte inca dinainte sa fie tradusa si in Romania. In primul rand datorita faptului ca am o slabiciune pentru distopii si in al doilea rand pentru ca romanele YA de acest gen scrise de autori barbati sunt parca mai rare, insa totodata, din ce am citit eu pana acum, sunt si mai spectaculoase, mai intense, scrise cu mai multa atentie pentru detalii si fara a se pune accentul pe partea de romance a povestii.

Romanul lui James Dashner nu m-a dezamagit deloc. Recunosc ca primele 2-3 capitole m-au prins mai greu, cred ca din doua motive. Primul ar fi ca spre deosebire de alte carti distopice, in Captiv in labirint nu descoperim o lume postapocaliptica, un regim totalitar si nenumarate tehnologii noi, ci dam peste o comunitate mica, ce se conduce dupa aceleasi reguli simple ale vietii pe care o cunoastem si noi, in ciuda conditiilor total diferite. Iar al doilea motiv pentru care nu am fost cucerita chiar de la primele pagini a fost limbajul putin neobisnuit. Exista cateva cuvinte (verdeata, pleosc, etc) folosite extrem de des in comunitatea adolescentilor captivi, cuvinte care inlocuiesc altele obisnuite si care mi se pareau extrem de ciudate, creandu-mi o senzatie neplacuta. Nu stiam daca este traducerea de vina, asa ca am cautat cateva fragmente si citate din carte in engleza si am descoperit astfel ca in original, cartea ar fi fost probabil si mai greu de parcurs din punctul acesta de vedere. Insa odata ce m-am obisnuit cu ambele aspecte, povestea m-a cucerit si m-am indurat destul de greu sa intrerup lectura atunci cand era nevoie.

Asa cum se mentioneaza si in sinopsis, atentia se indreapta catre Thomas, care se trezeste deodata intr-un loc ciudat, fara amintiri si fara nici o idee cu privire la motivul pentru care se afla acolo. Cele cateva zeci de persoane pe care le intalneste sunt in aceeasi situatie: baieti adolescenti, cu o amnezie selectiva neobisnuita si aruncati intr-un labirint fara iesire, in care primejdii ingrozitoare pandesc dupa fiecare colt. Insa treptat, Thomas incepe sa aiba senzatia ca ceva este diferit in legatura cu el. Iar cand incep sa se petreaca lucruri iesite din comun, care distrug rutina si tiparele de pana atunci, cei din jur ajung sa gandeasca acelasi lucru, iar aceasta concluzie nu este neaparat una buna.

Ceea ce m-a contrariat extrem de mult la inceput a fost stilul de viata al copiilor din labirint. Acestia sunt extrem de bine organizati, fiecare aspect al convietuirii este gandit atent, certurile sunt aproape inexistente, rolurile fiecarui membru al comunitatii perfect stabilite. Cum la inceput romanul mi-a amintit de Imparatul Mustelor, ma asteptam ca lucrurile sa se desfasoare oarecum similar, tocmai pentru ca regresul mi se pare mai posibil decat evolutia intr-o astfel de situatie extrema ca cea prezentata in Captiv in labirint. Abia spre final aflam in sfarsit un lucru care explica de ce acesti adolescenti au reusit sa pastreze un mod de viata ireprosabil in timpul captivitatii lor.

Indiciile despre motivele pentru care a fost creat acest proiect in care sunt prinsi copiii incep sa fie introduse treptat, oferindu-i ocazia cititorului sa inceapa sa creeze diferite scenarii si teorii cu privire la ce se intampla de fapt. Insa acest lucru nu diminueaza deloc intensitatea dezvaluiriloc ce au loc spre final. Mai mult, afland conjunctura prin care a fost creat labirintul, incepi sa ai convingerea ca povestea abia acum incepe. Pentru ca incercarile din labirint, oricat de teribile ar fi fost, se vor dovedi probabil aproape nesemnificative fata de cele care urmeaza in viitor. Avem parte de un mister in interiorul unui alt mister. Evadarea din labirint este primul nivel, insa acesta nu ofera decat indicii foarte vagi cu privire la descalcirea situatiei de ansamblu, a noului mister care incepe sa se contureze din ce in ce mai clar. Insa ceea ce este evident este ca seria promite sa devina tot mai interesanta. Pentru ca apar acum intrezariri ale mai multe fire care se impletesc intre ele si este sugerata o intriga mult mai spectaculoasa decat cea pe care o banuiai probabil atunci cand ai inceput acest prim volum. Mai mult, autorul reuseste sa rastoarne si mai neasteptat lucrurile in ultimele 2 pagini. Nu ca inainte de acestea lucrurile s-ar fi asezat cumva, ci doar s-a ajuns la un moment in care, macar pentru cateva ore, personajele pot respira usurate.

Exact cum speram, diferenta intre romanul lui James Dashner si distopiile scrise de autoarele femei se simte pe tot parcursul cartii. In nici un caz nu voi spune ca nu imi plac distopiile create de scriitoare, insa autorii barbati au tendinta sa puna accentul pe alte aspecte, sa pastreze romance-ul la limite minime si sa ofere o naratiune pe un ton diferit, mai brut, mai direct, ancorat parca mai mult in spatiul exterior decat in cel al ideilor si emotiilor. Asadar, daca aveti chef de o distopie mai diferita, incercati Captiv in labirint. Romanul este captivant, iar finalul promite o continuare mult mai surprinzatoare decat te-ai fi asteptat initial.

Multumesc LibrisLibrarie online pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. O gasiti in colectia de carti online in romana sau in cea de carti in engleza, daca preferati sa o cititi in limba originala.

Bile albe:

– Personaje bine construite, cu personalitati multilaterale, o doza ridicata de suspans si tensiune si o intriga care, desi pare sa atinga punctul culminant in timpul lecturii, spre final se va dovedi a fi abia introducerea intr-o poveste mult mai complexa.

Bile negre:

– Acele cateva cuvinte mai ciudatele si  utilizate parca prea des, pe care le-am mentionat la inceputul recenziei.

– De-a lungul povestii, protagonistul are de nenumarate ori cate o senzatie pe care nu o poate identifica si care „nu ii da pace”. Si de care nu tine cont. Iar si iar. Poate nu neaparat intamplarea in sine m-a deranjat, ci mai degraba cuvintele repetitive, care ar fi putut fi inlocuite cu expresii similare, astfel incat sa nu ajunga sa devina suparatoare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Razboiul Z – Max Brooks

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Posted in Ray Bradbury

Fahrenheith 451 – Ray Bradbury

Fahrenheith 451 - Ray BradburyDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Petre Solomon

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Fahrenheit 451 face parte din aceeasi familie cu romanele 1984 al lui George Orwell si Povestea cameristei al lui Margaret Atwood. Toate trei atrag atentia asupra pericolului reprezentat de un sistem totalitar. 

In plus, distopia creata de Bradbury evidentiaza efectul pe care il au evolutia tehnologica, societatea de consum si televiziunea asupra lumii moderne. Iar arderea cartilor este o metafora a pierderii identitatii omului.
Pentru multi, (re)citirea romanului va fi o surpriza. Iar intelesul pe care elementele din viata noastra de zi cu zi il vor da unor secvente considerate, pana in urma cu cativa ani, doar elemente de recuzita va fi adevarata revelatie a acestei capodopere a literaturii secolului XX.

In 2013 s-au implinesc 60 de ani de la aparitia editiei originale si 50 de ani de la aparitia primei editii in limba romana.
„Pentru ca Fahrenheit 451 este unul dintre marile romane ale lumii, iar acolo, la varf, nu mai exista granite intre gen si mainstream.” – Michael Haulica

Parerea mea:

In 1953 a fost scrisa aceasta carte. Mai mult de jumatate din ideile expuse in ea se aplica acum in realitate. Nu, inca nu construim case din materiale rezistente la foc, inca nu rezolvam probleme medicale grave in 15 minute, inca nu putem conduce cu 300 km/ora pe cele mai mici stradute din oras. Si pompierii inca mai sting incendii in loc sa dea foc la carti. Dar mentalitatea oamenilor si cultura din secolul acesta se apropie infiorator de mult de viitorul descris de Ray Bradbury.

Paine si circ – asta isi imagina autorul si cu asta suntem hraniti in prezent: televizorul care e cel mai apropiat prieten, spectacole scurte si triviale care iti capteaza toata atentia, jocuri si distractii continue ce nu iti mai lasa timp sa gandesti, concursuri in care trebuie sa retii mii de informatii lipsite de importanta, urechi acoperite de casti micute a caror muzica iti tine creierul in permanenta ocupat, creand totodata o bariera intre tine si ceilalti, filme, emisiuni, reclame recitate ca niste imnuri, lipsa legaturilor reale, profunde, dintre oameni, redirectionarea atentiei de la lucrurile importante, fericire falsa, permanenta si superficiala. Gandirea nu isi mai are loc in societate, iar cartile sunt ultimul instrument care ar mai fi putut impiedica prabusirea culturii, asa ca trebuie distruse. Insa si sfarsitul lor a provenit tot din prea mult: prea multe carti lipsite de valoare, apoi prea scurte, concentrand doar esenta, pentru ca mai tarziu acest trend sa cuprinda si romanele clasice, care initial nu se incadrau: volumele au fost reeditate in variante mai scurte si mai simple, apoi doar povestite in cateva pagini, pentru ca mai apoi sa ajunga numai cateva cuvinte pentru a le rezuma. Iar in final, nu numai ca a fost nevoie de ele, ci au devenit o amenintare. Iar arderea lor este simbolul faptului ca fac rau societatii, distrugand acea fericire continua, oprind oamenii de la sirul continuu de nimicuri cu care sunt asaltati si determinandu-i sa reflecteze si sa isi puna intrebari.

La fel ca in majoritatea distopiilor clasice pe care le-am citit pana acum, in Fahrenheit 451, atentia se concentreaza asupra protagonistului si asupra micului sau univers. Guy Montag este un pompier obisnuit: arde carti. In acea societate superficiala in care traieste, mai exista inca un numar mic de oameni ce pastreaza carti, impotriva legii. Iar pompierii ii detecteaza si sunt trimisi sa distruga acele relicve ale trecutului. Intalnirea dintre Montag si Clarisse, o adolescenta ce nu se incadreaza in tiparele obisnuite ale societatii incepe sa rastoarne treptat intreaga mentalitate a protagonistului. Dupa o scurta perioada, fata dispare, insa gandurile haotice ale lui Montag raman si incep sa dea roade.

Descoperim relatia rece cu sotia sa, care a devenit aproape o straina, le observam pe prietenele acesteia, la fel de oarbe ca si ea la ceea ce se intampla, ii cunoastem colegii de munca si in special pe Capitanul Beatty, superiorul protagonistului, care va deveni intruchiparea sistemului decis sa il readuca pe Montag “pe calea cea buna”, iar apoi cunoastem si micul grup de oameni care il vor ajuta sa se revolte impotriva societatii in care traieste. Dar in primul rand, suntem martori la evolutia lui Montag, vedem cum se transforma acesta dintr-un robotel cu mintea goala tipic lumii sale intr-un rebel dispus sa isi dea viata pentru a schimba cat de putin aceasta societate atat de gresita. Romanul are parti cu actiune mai lenta, mai ales la inceput, in care tot ce conteaza este transformarea protagonistului, apoi continua intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, pe masura ce noul Montag iese la iveala din pielea celui vechi.

De-a dreptul fascinante mi s-au parut dialogurile lui Montag cu Capitanul Beatty. Descriu atat de bine modul in care s-a schimbat societatea si prezinta un sistem de distrugere a gandirii atat de bine pus la punct incat este imposibil sa nu faci o comparatie cu lumea reala si sa nu te intrebi cum este posibil ca o carte scrisa cu 60 ani in urma sa creioneze atat de fidel lumea din prezent. Mai ales ca spre deosebire de alte distopii, in Fahrenheit 451 nu dam peste un sistem totalitar, nu vedem oameni terorizati de guvern, iar interzicerea si arderea cartilor sunt singurele actiuni de forta pe care oamenii legii le intreprind. In rest, intreaga involutie a populatiei a fost determinata chiar de catre oamenii de rand. Evident, sistemul a influentat, sprijinit si incurajat aceasta decadere, insa oamenii sunt cei care pana la urma, au permis acest lucru, care nu s-au impotrivit, care au imbratisat lipsa de cultura, de progres, care au acceptat cu zambetul pe buze superficialitatea, prostia, ingroparea constiintei si a gandirii. Micutele grupuri de oameni care s-au eliberat de aceasta societate, evadand in salbaticie si sperand inca la o renastere a vechii lumi nu ar avea nici o sansa sa schimbe ceva singuri. Iar daca la final pot sa viseze cu adevarat la o schimbare, acest lucru nu li se datoreaza lor, ci chiar lumii pe care vor sa o schimbe. Pentru ca procesul de autodistrugere in care aceasta s-a antrenat o aduce acum intr-un punct critic, favorabil unei renasteri din propria cenusa.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi acest roman. Imi doream de multa vreme sa il parcurg si a reusit sa imi intreaca toate asteptarile. Il puteti comanda in romana in lista de carti online sau daca doriti, il gasiti si in categoria de carti in engleza.

Bile albe:

Imaginatia autorului l-a condus pe acesta la crearea unei lumi care se aseamana extrem de mult cu cea in care traim astazi. Cred ca dintre toate distopiile pe care le-am citit, Fahrenheit 451 se apropie cel mai mult de realitatea noastra din prezent.

Bile negre:

Ceea ce conduce la “vanatoarea” atat de rapida a lui Montag sunt chiar propriile actiuni ale acestuia. Valul de ganduri haotice il determina sa se comporte nechibzuit, insa tinand cont ca tocmai se eliberase de acea presiune, descoperind un om dispus sa il ajute, ar fi trebuit sa fie capabil sa isi controleze actiunile in fata unor persoane pe care era evident ca nu are nici o sansa sa le schimbe si mai mult, care urmau sa il reclame cu siguranta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

Minunata lume noua – Aldous Huxley