Posted in Lissa Price

Starters (seria Starters and Enders, volumul 1) – Lissa Price

Starters (seria Starters and Enders, volumul 1) - Lissa PriceDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction Connection

Traducerea: Mihai-Dan Pavelescu

Numar pagini: 312

 

Sinopsis:

O fata trebuie sa faca o alegere cumplita.
Parintii ei? Morti.
Fratele ei? Bolnav.
Salvarea? Este posibila… Cu pretul de a fi altcineva!
In cine poate sa aiba incredere?
In nimeni.

„Fanii seriei Jocurile foamei vor indragi acest roman.” – Kami Garcia, coautoarea seriei Cronicile casterilor.

„Imbinand literatura science-fiction cu o viziune fantasy asupra viitorului, Starters reprezinta un debut de senzatie, in care miza e tot mai mare pe masura ce suspansul creste.” – The Los Angeles Times

„Aducand in discutie subiecte legate de societate, ideea de proprietate si separarea dintre corp si minte, thrillerul Lissei Price prezinta dozajul perfect de tensiune, personaje credibile si scene profund emotionante.” – Publishers Weekly

Parerea mea:

Multumesc editurii Trei nu doar pentru ca mi-a oferit acest roman pentru recenzie, ci si pentru faptul ca l-a adus in Romania, dand sansa atator cititori sa se bucure de o poveste grozava. Pusesem ochii pe Starters inca de cand a fost publicat in afara si chiar speram sa ajunga la un moment dat si la noi, pentru ca promitea sa aduca o serie de idei noi si captivante.

Unul dintre aspectele care imi plac cel mai mult la distopii este reprezentat de tehnologia la care astazi poate doar visam, de evolutia incredibila a medicinei si de toate posibilitatile pe care le va atinge probabil omenirea in secolele urmatoare. Pentru mine, viitorul arata exact asa, cu o tehnologie uimitoare si o dezvoltare continua a vietii, din toate punctele de vedere. Multe distopii se axeaza mai putin pe aceasta latura, ceea ce nu ma deranjeaza neaparat, insa atunci cand dau peste cate un roman in care este accentuata evolutia stiintei il citesc cu o placere si mai mare. Starters m-a incantat asadar nu numai prin povestea foarte originala – mai ales tinand cont si de numarul mare de distopii care a aparut in ultimii ani, dar si prin faptul ca a oferit o imagine complexa a viitorului din punct de vedere al tehnologiei.

Avem o societate abia iesita dintr-un razboi biologic, a carui urmari se traduc prin disparitia tuturor persoanelor cu varste cuprinse intre 20 si 60 de ani. De retinut totusi ca stiinta a reusit sa prelungeasca durata de viata a oamenilor pana la 200 de ani, asa ca balanta nu este deloc una echilibrata. Batranii (Enders) sunt cei care predomina si conduc lumea, in timp ce adolescentii (Starters) sunt aproape exclusi din societate, lipsiti de drepturi elementare, „vanati” si aruncati in orfelinate lugubre daca nu sunt luati sub aripa protectoare a vreunui Ender. Insa adolescentii au totusi ceea ce isi doresc cel mai mult batranii: tineretea. Pentru ca medicina nu a reusit inca sa opreasca imbatranirea, in ciuda prelungirii vietii. Astfel, nu este de mirare ca si-au facut aparitia „bancile de corpuri”, in care batranii inchiriaza in schimbul unor sume uriase trupurile unor adolescenti, pe durate scurte de timp, urmand sa se bucure de cateva saptamani de tinerete si vitalitate. Callie este o astfel de adolescenta care, fortata de imprejurari, ajunge sa semneze un contract de inchiriere cu Destinatii Splendide, compania care asigura astfel de operatiuni. Insa bineinteles, in cazul lui Callie, ceva nu merge asa cum se prevazuse. In cadrul celei de-a treia inchirieri, Callie se trezeste inainte de a se fi incheiat contractul sau, iar de aici totul o ia la vale.

Autoarea construieste un conflict surprinzator, un complot de amploare, aproape imposibil de ghicit de catre cititori. Din acest punct, aproape nimic nu mai este previzibil si spre bucuria mea, nu a existat aproape nici un cliseu tipic distopiilor recente. Exista intr-adevar o tendinta de a introduce un triunghi amoros, insa este atat de vag conturata si atat de brusc strivita apoi incat poti sa o treci cu vederea cu usurinta. Prin urmare, si aspectele romantice sunt destul de subtiri, asa ca cititorii satui de aceleasi si aceleasi iubiri instantanee din literatura YA vor fi probabil incantati sa descopere ca in Starters, autoarea s-a indepartat de la retetele clasice si a optat pentru originalitate. Am fost cucerita si de faptul ca protagonista are nevoie de o perioada destul de indelungata pentru a-si alege tabara, nu se increde deloc in cei din jurul ei si nu se lasa convinsa de nimeni pana cand nu se asigura ea insasi unde sta adevarul. Iar cititorul este la fel de derutat ca si ea, la fel de surprins de evolutia povestii si de secretele care se dezvaluie. Intreaga poveste e o cursa contra cronometru a carei destinatie ramane pentru multa vreme invaluita in mister, iar opririle de pe parcursul ei sunt bruste si neasteptate.

Mi-au placut si multe dintre personajele secundare, chiar daca este vorba si despre batrani, asupra carora se mentine pentru o vreme o umbra de suspiciune, pentru ca niciodata nu poti stii sigur de care parte a baricadei stau acestia. Si intr-adevar, cateva dintre noile cunostinte ale lui Callie se dovedesc a nu fi cine pareau, chiar daca purtarea lor nu era aparent deloc diferita fata de cea a batranilor care ii vor sta alaturi pana la urma protagonistei. Un lucru interesant pe care il percepi citind Starters este faptul ca oamenii nu se schimba odata cu timpul. Multa lume are impresia ca batranetea aduce cu ea intelepciune, ca defectele se estompeaza si ca persoanele in vasta se fac mai intelegatoare si sunt niste oameni mai buni decat cei care erau in tinerete. Insa adevarul este ca un ticalos tanar va fi acelasi ticalos si la batranete, ca anii nu vin la pachet cu intelepciunea si ca o personalitate urata nu se infrumuseteaza de la sine pe masura ce trece timpul. Asa ca defectele societatii din romanul Lissei Price sunt oglindirea defectelor indivizilor care o conduc, iar impartirea nu ar trebui sa se faca intre Starters si Enders ci pur si simplu intre oameni buni si oameni rai. Spre final, perceptia lui Callie se schimba exact in acest mod, iar viziunea ei asupra lumii nu mai este eronata ca in primele capitole. Un plus este si faptul ca spre deosebire de alte distopii, in Starters, protagonista nu reuseste sa infrunte si sa invinga intregul grup inamic de una singura, iar rolul ei atinge la un moment dat un punct in care isi pierde din intensitate. Romanul capata un plus de realism tocmai prin acest lucru, intrucat este nevoie de o echipa intreaga de oameni care stiu cu adevarat ce fac pentru a rasturna un sistem bolnav ce parea a castiga tot mai mult teren.

Finalul aduce o intorsatura socanta, facand aproape dureroasa asteptarea urmatorului volum. Tinand cont de cursul atat de neasteptat al povestii din acest volum, sunt sigura ca urmatoarea carte va fi la fel de buna. De asemenea, sunt foarte curioasa in ce masura lucrurile pe care i le transmite la un moment dat antagonistul sunt intr-adevar valabile in cazul lui Callie. Acestea ofera o viziune diferita asupra protagonistei, sunt lucruri pe care nu le-ai fi luat in calcul si care odata spuse, incep parca sa sape in mintea cititorului. Este aproape imposibil sa nu te intrebi daca nu cumva exista o farama de adevar in ele, daca actiunile lui Callie nu au fost dictate si de anumite dorinte mai putin nobile, mai ales ca in aceasta lumina, faptele ei pot fi privite usor diferit. Asta nu schimba in nici un caz perceptia asupra eroinei, nu scade valoarea actelor sale, ci doar ofera imaginea unei protagoniste diferite, mai umane si mai veridice decat multe personaje principale din literatura YA.

Bile albe:

Idei foarte originale, un scenariu lipsit de clisee si de evenimente previzibile si o actiune alerta, incarcata de surprize.

Bile negre:

Mi s-a parut ca s-a trecut foarte superficial prin descrierea evenimentelor care au dus la un razboi atat de distrugator si ca au existat cateva puncte in care lucruri ce ar fi trebuit explicate sunt mentionate pur si simplu, fara a se face nici cea mai mica incercare de detaliere. Sper ca in volumul urmator sa ne fie oferite detaliile ce lipseau din aceasta prima carte a seriei.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Poison Princess (seria The Arcana Chronicles, volumul 1) – Kresley Cole

Posted in Michael Grant

Minciunile (seria Disparuti, volumul 3) – Michael Grant

Minciunile (seria Disparuti, volumul 3) - Michael GrantDisponibil la: RAO Books

Colectia: Fantasy

Traducerea: Graal Soft

Numar pagini: 380

 

Sinopsis:

Au trecut sapte luni de cand toti adultii au disparut. Disparuti. 

S-a intamplat intr-o noapte. O fata care murise acum paseste din nou printre cei vii; Zil si echipa sa dau foc la Perdido Beach; iar printre flacari si fum, Sam vede figura baiatului de care se teme cel mai mult: Drake. Dar Drake a murit. Sam si Caine l-au infrant, ca si pe Intuneric, sau cel putin asa au crezut. In vreme ce Perdido Beach arde, batalia e in toi: Astrid impotriva Consiliului; Echipa Umana impotriva mutantilor si Sam impotriva lui Drake care s-a intors din morti si este gata sa termine ce au inceput Sam si cu el. Conditiile aici sunt mai proaste ca oricand, iar copiii sunt disperati sa scape.

Dar sunt oare suficient de disperati incat sa creada ca moartea ii va elibera?

Parerea mea:

Seria aceasta devine din ce in ce mai captivanta si mai surprinzatoare. In timp ce majoritatea povestilor fantasy sau a distopiilor young adult sunt construite pe un schelet comun si nu mai reusesc decat rar sa surprinda cititorii, seria Disparuti continua sa socheze la fiecare capitol. Autorul a creat o intriga atat de interesanta incat nu exista practic nici o limita de care sa se loveasca, iar povestea poate evolua in zeci de moduri neasteptate, se pot dezvolta nenumarate posibilitati. Bineinteles, e imposibil sa nu faci tot felul de… CONTINUAREA AICI.

Posted in Michael Grant

Foamea (seria Disparuti, volumul 2) – Michael Grant

Foamea (seria Disparuti, volumul 2) - Michael GrantDisponibil la: RAO Books

Colectia: Fantasy

Traducerea: Graal Soft

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Au trecut trei luni de cand toti cei sub 15 ani au ramas captivi sub cupola cunoscuta drept FAYZ. Trei luni de cand toti adultii au disparut. Disparuti. Mancarea s-a terminat de mai multe saptamani. Toata lumea e infometata, dar nimeni nu vrea sa se gandeasca la o solutie. Si in fiecare zi tot mai multi copii evolueaza, dezvolta talente supranaturale care ii separa de copiii fara puteri. Tensiunea creste si haosul coboara asupra orasului. Fiecare copil trebuie sa si poarte singur de grija si toti cei buni devin rai.

Dar peste toate astea ameninta o problema mult mai mare. Intunericul, o creatura sinistra care a trait ingropata adanc in pamant, incepe sa-i cheme pe unii adolescenti din FAYZ. Sa-i cheme, sa-i indrume, sa-i manipuleze.

Intunericul s-a trezit. Si ii este foame.

Parerea mea:

Primul volum al seriei „Disparuti” s-a incheiat cu o mica victorie a personajelor pozitive, insa problemele sunt departe de a se fii rezolvat. Asa cum banuiam, gasca de antieroi nu a facut decat sa se pregateasca de o noua lupta, iar protagonistii au in fata un sir lung de probleme, ce par sa nu se mai termine si nici sa nu aiba vreo rezolvare. Pe langa amenintarea palpabila a grupului rival, Sam si cei cativa oameni de incredere ai sai incearca sa faca fata unor… CONTINUAREA AICI.

Posted in George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru  - George OrwellDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala – Top 10

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 348

 

Sinospis:

Winston Smith este un personaj oarecare: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul „O mie noua sute optzeci si patru” descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.

Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.

Parerea mea:

Distopiile reprezinta unul dintre genurile literare de care sunt extrem de atrasa in ultima vreme, asa ca pe langa cele publicate in ultimii ani, planuiesc sa parcurg si o serie de romane distopice clasice. „O mie noua sute optzeci si patru” este unul dintre cele mai populare titluri, asa ca nu puteam sa il ratez. Multumesc echipei de la Libris – librarie online – pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. Probabil multi dintre voi stiti deja ca in gama de carti online se gasesc si nenumarate titluri de carti in engleza, asa ca merita sa aruncati o privire, mai ales ca in permanenta se gasesc si o multime de reduceri.

George Orwell a scris romanul in 1948, deci aproximativ 36 de ani inainte de actiunea imaginara din poveste. Ceea ce inseamna ca lucrurile nu sunt extrem de diferite, nu exista schimbari dramatice, calatorii pe alte planete, o dezvoltare enorma a umanitatii sau tehnologii iesite din comun. Autorul se axeaza mai mult pe evolutia societatii, pe un control aproape total al populatiei de catre Partid, pe adorarea neconditionata a Fratelui cel Mare (Big Brother) – personajul ales pentru a fi imaginea Partidului, pastrand insa conditia omenirii la un nivel destul de slab dezvoltat. Pana la un punct, cu cateva exceptii, societatea prezentata de Orwell aduce cu un soi de comunism usor exagerat. Tele-ecranul – dispozitivul instalat in fiecare locuinta si care face posibila comunicarea intre sistem si populatie si care este de asemenea elementul prin care oamenii sunt urmariti si ascultati in fiecare moment din viata lor este probabil principala deosebire intre traiul din realitatea din perioada comunismului si viata personajelor. Desi legendele urbane din perioada comunismului, ce faceau referire la microfoane ascunse prin pereti in momentul construirii blocurilor aduc intr-o oarecare masura cu dispozitivele imaginate de autor. Pe langa acesta, bineinteles, apar diferente legate de impartirea intregului Pamant in trei zone de guvernare – Oceania, Estasia si Eurasia, de razboiul permanent dintre acestea, devenit un instrument de control si tinere in frau a societatii si de modificarile continue si aproape socante ale trecutului si a tuturor cunostintelor despre lume. Insa ideile principale, controlul total al populatiei, groaza permanenta, disparitiile misterioase, neincrederea in cei mai apropiati oameni, arestarile neasteptate, abuzurile, teroarea, regulile absurde, capacitatea Partidului de a face absolut orice cu fiecare persoana, declaratiile false, informarea gresita, toate acestea sunt extrem de similare unor regimuri reale.

Abia din momentul in care protagonistul patrunde in interiorul unuia dintre Ministere – cel al Iubirii, care in mod ironic, se ocupa de persecutiile prizonierilor si de obtinerea prin tortura a marturisirilor de la cei suspectati ca ar fi complotat impotriva Partidului incep sa apara si diferentele intre povestea lui George Orwell si realitate. Pentru ca telul guvernului din „O mie noua sute optzeci si patru” privind cetatenii care incalca regulile nu este doar acela de a-i face pe oameni sa isi recunoasca greselile si sa isi primeasca pedeapsa pentru orice fel de comportament eronat. In lumea din „O mie noua sute optzeci si patru”, scopul este transformarea psihica a acestor detinuti. Partidul nu ii doreste morti sau pedepsiti ci ii transforma in totalitate exact in ceea ce ar fi trebuit de la inceput sa fie: niste adoratori ai conducerii care in numele acestuia neaga orice adevar, oricat de evident, care ar trada orice si pe oricine daca Partidul ar cere-o si care au cele mai sincere sentimente de admiratie si iubire pentru sistem. Abia apoi cei care au gresit pot fi ucisi.

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale cartii este reprezentat de scopul final al acestui regim totalitar. Acesta este transformarea populatiei intr-una care nu doar traieste corect, conform principiilor si valorilor permise, dar nici macar nu mai gandeste vreodata eronat. Modificarea si reducerea limbajului obisnuit in „nouvorba” are ca scop schimbarea totala si definitiva a gandirii omenirii. Pentru ca in momentul in care nu vor mai exista cuvinte pentru multe notiuni, creierul uman nu va mai fi capabil nici sa le gandeasca. Destul de tarziu am inteles aceste aspecte, initial nu vedeam importanta nouvorbei, insa aceasta este fara indoiala unul dintre lucrurile cu cea mai mare semnificatie.

Romanul nu este, evident, la fel de alert ca distopiile contemporane. Insa nici nu duce lipsa de momente tensionate, de scene care iti dau fiori si de pasaje incarcate de suspans si emotii. Drumul protagonistului porneste de la cel al cetateanului obisnuit care crede in Partid, trece prin perioada in care incepe sa sesizeze anumite neconcordante si ajunge la momentul in care se revolta impotriva sistemului, in care incepe sa incalce regulile si sa aspire la o revolutie. Exista si o poveste de dragoste ce se incheaga in mod neasteptat, ale carei implicatii vor deveni in finalul cartii exact pasul final pe care il face protagonistul in predarea totala a fiintei, mintii si sufletului sau in mainile Partidului. Deznodamantul este total neasteptat, mai ales pentru cititorii obisnuiti ca binele sa invinga in carti si speranta sa rasara din cenusa revolutiei.

Romanul este ca un carusel ce impleteste un ton molcom cu momente intense si scene emotionante, pasaje filosofice, monologuri derutate, discutii socante si tablouri violente, tratamente de o cruzime iesita din comun si  idei bulversante, ce imping la meditatie si analiza.

Bile albe:

– Exista cateva pagini in care ne sunt prezentate pasaje dintr-o carte ilegala ce se presupune ca ar apartine Fratiei – gruparea ce planuieste sa rastoarne conducerea. Sunt probabil cele mai interesante pasaje, dezbatand in detaliu intentiile, istoria si organizarea Partidului si a intregii lumi, insa si cele mai solicitante pentru cititor, intrucat stilul se schimba deodata si esti fortat sa cresti gradul de concentrare. Este imposibil sa nu remarci usurinta cu care autorul face trecerea de la un ton la altul, modul in care stilul devine deodata obiectiv, lipsit de nuante personale si capacitatea scriitorului de a-ti capta atentia in totalitate si extrem de brusc, prin descrierea unui sistem de guvernare atat de radical.

Bile negre:

– Prima parte a cartii, cea in care protagonistul abia incepe sa se transforme dintr-un cetatean model intr-unul pregatit si doritor sa lupte pentru dizolvarea sistemului este destul de lenta, adesea deconcentrata si parand a se axa in multe momente pe amintiri sau detalii de o importanta minora. Parte din acestea isi gasesc mai tarziu explicatia, insa raman si unele amanunte al carui rol este incert. Actiunea adevarata incepe abia din urmatoarea parte a romanului (din totalul de 3, in care este impartit), asa ca cititorii mai nerabdatori ar putea fi nemultumiti de acele prime capitole.

Update:

La vreo doua zile dupa ce am postat recenzia, am citit pe bookblog.ro articolul “Vânzări record pe Amazon pentru romanul 1984“. Mi s-a parut interesanta coincidenta, la fel ca si textul in sine. Daca sunteti curiosi sa cititi articolul, click AICI.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Minunata lume noua – Aldous Huxley

Imparatul mustelor – William Golding

Posted in Gemma Malley

Declaratia (seria Declaratia, volumul 1) – Gemma Malley

Declaratia (seria Declaratia, volumul 1) - Gemma MalleyDisponibil la: RAO Books

Colectia: Aventuri/Fantasy

Traducerea: Ostafi Lucia –Iliescu

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Numele meu e Anna. Numele meu e Anna si n-ar trebui sa fiu aici. N-ar trebui sa exist. Traiesc insa. Nu e vina mea ca sunt aici. Nu am cerut eu sa ma nasc. Nu inseamna insa ca, daca exist, e bine. M-au prins din vreme, asta e semn bun. 

Anna isi tine un jurnal secret intr-un caiet roz. Il ascunde in fiecare seara pentru ca nu vrea sa fie prinsa ca incalca regulile. Viata la Grange Hall este guvernata de reguli, reguli care trebuie sa fie invatate, pentru a compensa pentru incalcarea celei mai importante dintre toate. Anna stie ca ar trebuie sa fie recunoscatoare pentru locul ei de la Grange Hall, pentru ca parintii ei au fost iresponsabili cand au conceput-o. Au incalcat regula care interzice procrearea si acum Anna trebuie sa rasplateasca societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie sa invete sa devina folositoare. Intr-o zi insa apare Peter, care ii spune Annei lucruri socante, despre parintii ei, despre Declaratie, despre viata de dincolo de zidurile de la Grange Hall. Curand, Anna incepe sa se indoiasca de tot ce invatase pana atunci. 

Un roman intens si palpitant despre viata Annei si a lui Peter si lupta lor de a scapa de trecut si de a-si croi un viitor mai bun.

Parerea mea:

In momentele in care dau peste romane precum Declaratia, ma simt aproape frustrata din cauza faptului ca unele edituri pur si simplu nu isi promoveaza cartile asa cum ar merita acestea sa fie promovate. Am descoperit seria pe GoodReads si mi-am dorit imediat sa o citesc, iar o perioada mare de timp habar nu am avut ca a fost publicata si in Romania. Am descoperit-o absolut intamplator pe site-ul editurii RAO si am crezut pentru o vreme ca poate nu este de fapt atat de buna pe cat speram si de aceea nu a avut parte de reactii din partea publicului. Citind-o acum, sunt cu atat mai revoltata si mai convinsa ca de fapt vina apartine editurii pentru ca nu a facut nici un efort sa aduca acest roman in atentia publicului. S-ar putea initia o discutie lunga de aici, pentru ca tot de aici se naste si motivul pentru care o multime de serii sunt abandonate dupa 1-2 volume, insa cred ca ar fi inutil sa insist pe acest subiect, pentru ca lucrurile nu se vor schimba prea curand la noi.

Ceea ce trebuie sa va spun despre Declaratia este ca nu am citit-o si atat, ci de la un punct, am trait practic toate emotiile prin care treceau personajele sau chiar mai multe, pentru ca aveam o perspectiva de ansamblu mai completa decat ele. Am fost captivata de poveste de la primele pagini, insa cam de la jumatate incolo, am parcurs volumul cu sufletul la gura si cu inima cat un purice. Cred ca nu am mai fost de mult timp atat de absorbita intr-o poveste, nu am mai trait emotii atat de puternice pentru personaje. Imaginati-va ca eram nervoasa la un moment dat pentru ca mi se parea ca nu reusesc sa citesc indeajuns de repede ca sa aflu odata ce se va intampla cu protagonistii si sa scap de suspansul acela innebunitor.

Poate ca povestea nu impresioneaza mai mult decat alte distopii. Avem un tablou al viitorului, in care societatea a descoperit leacul longevitatii si fiecare persoana este acum nemuritoare. Ceea ce inseamna, bineinteles, ca generatiile noi pur si simplu nu mai au loc pe pamant. Resursele nu ar fi indeajuns pentru o societate in crestere, asa ca odata ce isi castiga nemurirea, oamenii trebuie sa plateasca un pret: acela de a nu mai avea copii. Privind logic ceea ce se intampla in acest viitor ipotetic, nu poti nega faptul ca este o masura oarecum rezonabila. Insa ceea ce socheaza cu adevarat abia acum incepe. Exista, evident, rebeli care se impotrivesc noii politici globale. Oameni care isi doresc copii. Oameni care cred ca longevitatea, nemurirea, nu sunt solutii corecte si ca viitorul ar trebui sa apartina generatiilor tinere. Intre rebeli si societate exista un razboi, ale carui victime ajung sa fie copii nascuti interzis. Surplusurile. Copii capturati, crescuti apoi in institutii unde sunt umiliti dincolo de imaginatie. Unde sunt indoctrinati sa creada cu adevarat ca ei sunt cel mai rau lucru existent pe pamant. Ca nu au drepturi, ca sunt nimic, ca polueaza lumea, ca fura aerul, mancarea si viata persoanelor legale, ca trebuie sa fie sclavi ai societatii doar pentru a ispasi pacatul de a fi venit pe lume. Mi s-a parut uimitor cum acesti copii ajung sa creada sincer ca sunt cea mai mare greseala a naturii, sa se considere mai prejos de orice. Este impresionant modul in care autoarea reuseste sa ilustreze cum sunt spalati pe creieri acesti copii, pana cand ajung sa creada din tot sufletul ceea ce li se spune, sa se pedepseasca pentru cel mai mic gest si sa considere ca merita sa fie batuti, umiliti si torturati doar pentru ca exista. Iar o multime de experimente reale, facute de-a lungul vremii demonstreaza ca o astfel de manipulare este foarte posibila, ca mintea omului este extrem de vulnerabila si maleabila si ca astfel de metode socante dau cu adevarat rezultate. Asa ca daca vi se pare exagerata povestea imaginata de Gemma Malley, cautati informatii despre experimente reale interzise sau socante si veti descoperi ca realitatea este chiar mai infioratoare.

Anna, protagonista seriei este un Surplus. Isi uraste parintii pentru ca au fost egoisti aducand-o pe lume si incalcand regulile, crede cu adevarat ca este o aberatie, o greseala a naturii si ca ceea ce o invata profesorii din institutia in care a crescut este adevarat. Asa ca scopul ei este sa devina o sclava ideala, sa isi serveasca stapanii impecabil, pentru a fi de folos astfel societatii. Insa aducerea unui Surplus nou, de varsta ei, schimba totul. Pentru ca el o cunoaste, ii stie trecutul, familia, secretele. Si a venit dupa ea. Desi reticenta la inceput, Annei i se demonstreaza rapid cat de fals este tot ce stie ea. Asa ca de aici incepe o cursa contra cronometru, pe viata si pe moarte, ce se va incheia in lacrimi, durere si sacrificiu.

Asa cum spuneam mai devreme, poate ca intriga in sine nu este neaparat iesita din comun. Ceea ce este cu adevarat impresionant este modul in care autoarea reuseste sa isi spuna povestea. Odata ce lucrurile incep sa accelereze, exista o tensiune continua, suspansul creste in permanenta, asa ca ajungi sa experimentezi aceeasi groaza ca si personajele. Exista o stare continua de anticipare a catastrofei, simti ca in orice secunda cursa ar putea sa se incheie si protagonistii sa aiba parte de o soarta ingrozitoare, mai ales esti martor si la unele scene de care ei nu au habar si care inrautatesc situatia si mai mult. Ceea ce este mai infiorator este constiinta faptului ca odata ajunsi la destinatie, protagonistii nu vor fi in siguranta, nu va exista pentru ei un refugiu in care sa nu mai poata fi atinsi de nimic rau. Dimpotriva, stii ca odata ce Anna si Peter vor ajunge unde trebuie, vor exista deodata si mai multe personaje a caror soarta va atarna de un singur fir de ata.

Mi-a placut mult ca pe langa intriga principala, autoarea dezvolta si un fir narativ ce il priveste pe Peter, acesta avand o poveste complexa in spate si ajungand in centrul atentiei nu doar datorita relatiei sale cu Anna.

Un plus de originalitate vine si din faptul ca finalul este unul linistit, ultimul capitol aducand o scena surprinzator de calma, aproape feerica, mai ales prin comparatia cu finalurile tipice primelor volume din seriile distopice. Daca nu as fi stiut dinainte ca este vorba de o serie, as fi putut fi cu usurinta pacalita, crezand ca am citit un volum stand alone.

Bile albe:

– Capacitatea autoarei de a transmite fiecare emotie, de a creea un suspans surprinzator si de a pastra tensiunea la un nivel maxim de-a lungul a multe zeci de pagini. Povestea devine foarte antrenanta, iar primele capitole in care actiunea este mai lenta reusesc sa te captiveze si ele datorita ideilor originale si a modului in care sunt redate opiniile personajelor despre ele insele, despre tot ceea ce inseamna societatea lor si despre modul de organizare al lumii in care traiesc.

Bile negre:

– Din nou, la fel ca in alte distopii, teama de a spune adevarul intr-o anumita situatie duce la dezastru. Protagonista face o greseala enorma la un moment dat, insa evita sa o dezvaluie. Iar atunci cand o face, este deja prea tarziu, pentru ca lucrurile s-au pus deja in miscare, iar personajele nu mai au nici o sansa sa fie toate salvate. Asa ca sacrificiile la care suntem martori in final sunt intr-o oarecare masura exact din vina protagonistei, pentru ca un avertisment spus la timp ar fi putut duce la un deznodamant diferit. Poate ca intr-un fel, acest final este unul mai potrivit, in ciuda pierderii dramatice, pentru ca este totusi singurul care le putea asigura linistea protagonistilor. Insa este aproape exasperant sa vezi atatea eroine din cartile YA care fac greseli stupide ce sunt apoi platite de catre personajele secundare.

Update:

O alta parere, in cazul in care eu nu am reusit sa va conving ca romanul este captivant si ca intr-adevar merita citit, puteti gasi pe blogul fetelor de pe Walking on Letters, AICI.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Delirium (seria Delirium, volumul 1) – Lauren Oliver

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey