Posted in Sara Shepard, Uncategorized

Ali’s Pretty Little Lies (seria Micutele Mincinoase, volum satelit) – Sara Shepard

Ali's Pretty Little Lies (seria Micutele Mincinoase, volum satelit) - Sara ShepardAli’s Pretty Little Lies

Seria Micutele Mincinoase, volum satelit

Sara Shepard

Numar pagini: 292

 

Sinopsis:

Inainte de A, era Alison DiLaurentis. Baietii isi doreau sa iasa cu ea, fetele isi doreau sa fie ea, iar cineva isi dorea ca ea sa fie moarta…

Este finalul clasei a saptea, iar Alison DiLaurentis si prietenele ei sunt vedetele din Rosewood Day. Ali isi conduce gasca cu o mana de fier si a adunat destule secrete despre Hanna, Emily, Aria si Spencer incat sa le tina in frau. Dar Ali ascunde si ea un secret intunecat, ceva atat de grav incat ar distruge absolut totul daca ar iesi la suprafata. Este disperata sa isi pastreze viata perfecta pe care s-a straduit atat de mult sa o construiasca, insa in Rosewood, secretele mortale au consecinte fatale…

Cu o actiune ce se desfasoara in saptamanile dinainte ca Ali sa fie ucisa, aceasta povestire din seria Micutele Mincinoase este narata din perspectiva celei mai dragute micute mincinoase: Ali insasi. Pentru prima oara, descoperim cum a inceput misterul… si cum viata lui Alison DiLaurentis a luat sfarsit.

Parerea mea:

In ciuda faptului ca fantoma lui Ali domina seria Micutele Mincinoase si e mereu in centrul atentiei, Alison ramane totusi o prezenta extrem de misterioasa de-a lungul povestii. Un volum satelit a carui actiune este narata din perspectiva lui Ali cu siguranta iti trezeste curiozitatea. Tinand cont de faptul ca seria Micutele Mincinoase pare sa se intinda la nesfarsit si ca autoarea lungeste uneori in cel mai enervant mod lucrurile, trebuie sa recunosc ca nu aveam asteptari prea mari de la aceasta povestire. Ma gandeam ca va fi incarcata de lucruri marunte si inutile, ca nu vom avea parte de nici o dezvaluire si ca a fost scris doar pentru ca profitul de pe urma seriei sa mai creasca putin – adica exact asa cum mi s-au parut cateva (3-4, mai exact) volume din cele 10 pe care le-am citit pana acum.

Am fost surprinsa asadar sa descopar o poveste foarte bine inchegata, care a reusit sa ma tina in suspans, sa imi pastreze interesul viu de la inceput si pana la sfarsit si sa imi ofere cateva revelatii in legatura cu cine a fost de fapt Ali.

Avand in vedere ca seria are parte de o rasturnare de situatie total socanta in volumul 8 si de asemenea, de cateva intamplari foarte intunecate in volumul 9, chiar nu recomand citirea nuvelei Ali’s Pretty Little Lies inainte de acestea. Va va strica surpriza in totalitate. Asadar, daca planuiti sa terminati seria micutele Mincinoase, cititi primele 9 volume principale si abia apoi treceti si la acest volum satelit. Dupa care puteti continua cu restul cartilor din serie.

Povestirea Ali’s Pretty Little Lies ne ofera in sfarsit sansa sa intelegem ce era in mintea lui Alison. Ce a determinat-o sa distruga atatea vieti fara remuscari, sa invarta pe degete atatia oameni, sa se distreze chinuindu-si prietenele. Descoperim o Ali disperata la randul ei sa isi pastreze secretele de care depinde propria-i soarta, obsedata sa creeze iluzia unei fete perfecte cu o viata perfecta din toate punctele de vedere. O fata nesigura in realitate, incapabila sa aiba incredere in cei din jur, insa dornica sa fie iubita si idolatrizata. In ea se duce o lupta continua. Isi doreste ca prietenele ei sa depinda de ea, sa i se confeseze si sa isi puna pe tava sufletele in fata ei. Insa initial, vrea asta doar pentru a putea la randul ei sa le marturiseasca ceea ce o apasa. Pentru Ali, secretele si gandurile intime sunt obiectul unui targ. Isi doreste sa ofere, insa doar cu conditia ca ea sa primeasca mai intai. In momentul in care asta nu se intampla, nu mai este manata decat de dorinta coplesitoare de a rani, de a le face rau celor apropriati si de a se razbuna pe acestia pentru faptul ca nu au actionat asa cum dorea ea. Totusi, oricat de ciudat si de crud ar putea parea totul, sunt unele aspecte pe care le poti intelege. Ali a fost mereu intr-o competitie, iar motivele pentru care trebuie sa fie mereu cea mai buna, cea mai iubita, cea mai populara, etc, sunt destul de clare.

Alison a creat de-a lungul vremii o panza deasa de secrete, minciuni, jocuri riscante si manevre periculoase. Iar in acest volum satelit descoperim exact perioada in care tot puzzle-ul acesta este peste cale sa se prabuseasca pe ea, distrugand-o. Ali se straduieste din rasputeri sa schimbe panta pe care evolueaza situatia, sa isi salveze universul aparent perfect, insa pana la urma, stim cu totii cum s-au finalizat lucrurile pentru ea.

Nuvela ofera o imagine mai intima asupra lui Alison iar cititorii au in sfarsit ocazia sa o descopere asa cum era ea de fapt, sa ii inteleaga cel putin partial motivele si sa priveasca intr-o lumina noua relatia de prietenie cu Aria, Spencer, Hana si Emily. De data aceasta, din perspectiva lui Ali. Bineinteles, se naste un mister si mai mare acum, in legatura cu un alt personaj care a dat intr-un fel nastere intregii povesti pe care se bazeaza seria Micutele Mincinoase. Misterele ce planeaza asupra acestei Alison pe care o stim noi par aproape nimicuri pe langa secretele unei alte protagoniste, la fel de importante.

Bile albe:

– Unghiul diferit prin care ne sunt prezentate unele intamplari pe care le cunosteam din volumele anterioare, stilul sincer in care este relatata povestea si gama destul de larga de evenimente pe care o acopera.

Bile negre:

– La final, exista cateva aspecte pe care le-as fi dorit explicate. Bineinteles, nu ma refer la detaliile importante, care pastreaza in continuare suspansul si misterul seriei, ci la cateva lucruri mai marunte, legate de parintii lui Alison si de modul in care acestia au descoperit anumite secrete.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Micutele mincinoase (seria Micutele Mincinoase, volumul 1) – Sara Shepard

Ruthless (seria Micutele Mincinoase, volumul 10) – Sara Shepard

Posted in Richelle Mead

The Indigo Spell (seria Bloodlines, volumul 3) – Richelle Mead

The Indigo Spell (seria Bloodlines, volumul 3) – Richelle MeadThe Indigo Spell

seria Bloodlines, volumul 3

Richelle Mead

Numar pagini: 401

 

Sinopsis:

Ca urmare a unui moment interzis care a zdruncinat-o pe Sydney, ea se zbate acum sa traga o linie intre invataturile Alchimistilor si ceea ce o indeamna inima ei sa faca. Apoi il intalneste pe rebelul atragator, Marcus Finch – un fost Alchimist care, impotriva tuturor sortilor, a evadat dintre Alchimisti si acum fuge de acestia. Marcus vrea sa ii dezvaluie lui Sydney secretele pe care sustine ca Alchimistii i le ascund. Dar pe masura ce incepe sa lupte impotriva oamenilor ce au crescut-o, Sydney descopera ca obtinerea libertatii e mai dificila decat credea. Exista o magie straveche si misterioara in ea. Iar atunci cand incepe sa caute un utilizator malefic al magiei ce vaneaza vrajitoare tinere, Sydney realizeaza ca singura ei sansa este sa isi accepte sangele magic – pentru ca altfel, ea ar putea fi urmatoarea pe lista.

Aducand atat personaje noi cat si fete cunoscute, seria Bloodlines exploreaza toate aspectele prieteniei, iubirii, luptelor si tradarilor care au transformat si seria Academia Vampirilor intr-una ce creeaza dependenta – de data aceasta, intr-un cadru pe jumatate uman, pe jumatate vampiric, in care miza este chiar mai mare si toata lumea este pregatita sa iasa la atac.

Parerea mea:

Exista cateva serii care m-au cucerit in asemenea masura incat, chiar daca in unele dintre volume nu se intampla lucruri cu adevarat spectaculoase, tot le citesc cu maxima incantare. Bloodlines este una dintre ele. Intr-adevar, intrigile parca nu reusesc sa creeze acelasi suspans precum volumele din seria inrudita, Academia Vampirilor, insa m-am atasat de personaje atat de mult incat nu ma deranjeaza absolut deloc acest aspect.

In volumul 3 din Bloodlines, The Indigo Spell, viata lui Sydney atinge aproape limita maxima in privinta complicatiilor. Protagonista este prinsa intr-o gama atat de variata de probleme incat aproape ca nu iti poti imagina cum va reusi sa se descurce cu tot ce i se intampla. Descopera un complot in organizatia Alchimistilor care ii zdruncina increderea si asa scazuta in acestia, este tot mai atrasa in aspectele magice – oricat de tare i-ar displacea acest lucru si se lupta si cu propriile ei sentimente interzise fata de Adrian. In acelasi timp, este pusa in fata unor alegeri dificile ce il implica pe Marcus Finch – un fost Alchimist care a evadat si trebuie sa ii sprijine si pe vechii prieteni – Jill, Eddie si restul – care reprezinta de fapt singura misiune pe care ar trebui sa o aiba. Iar toate aceste probleme par sa se incurce tot mai mult pe masura ce parcurgem povestea, amenintand sa explodeze la un moment dat.

Romanul este ceva mai alert fata de volumele anterioare, iar amestecul teribil de complicatii pare a fi un carusel primejdios din care Sydney nu stie cum sa iasa. Viata ei si a altor cateva personaje este amenintata de o vrajitoare malefica, presiunile Alchimistilor si asteptarile din partea familiei o apasa tot mai mult, Jill si restul gastii au si ei probleme, Marcus si amicii sai insista ca Syd sa li se alature, iar relatia cu Adrian nu ii provoaca decat stari confuze. Si totul este o cursa contra timp. Volumul este deci plin de actiune, momentele de respiro sunt tot mai rare, iar cititorii vor indragi cu siguranta cartea si nu se vor plictisi nici o secunda.

Imi place tot mai mult evolutia lui Sydney. Este ca si cum abia din acest moment incepe sa devina cu adevarat ea insasi, odata ce a reusit sa se distanteze putin de invataturile Alchimistilor dupa care s-a condus toata viata. Ritmul haotic si alert in care se petrec lucrurile ar putea parea ca nu ii permite sa mai aiba nici un moment pentru ea insasi, insa o ajuta totusi sa se descopere intr-o lumina noua, sa se maturizeze si sa inteleaga ce isi doreste cu adevarat. Adrian ramane la fel de fermecator ca si pana acum. Desi respins initial de catre Sydney, ii ramane aproape de fiecare data cand ea are nevoie de el si este si singurul care ii ofera sprijinul de care are nevoie. Majoritatea celor din jurul ei considera ca Sydney este prea buna pentru a avea nevoie de ajutor sau incurajare, insa Adrian reuseste sa vada si ce se ascunde sub masca perfectiunii pe care o poarta ea.

Sunt surprinsa de intensitatea senzatiilor pe care autoarea reuseste sa le transmita cititorului. Momentele petrecute alaturi de Adrian o arunca pe eroina printr-un mix de emotii pe care cititorul le experimenteaza alaturi de aceasta. Suspansul creste in unele capitole pana la limita maxima, iar tensiunea devine palpabila. Oh, si exista cel putin o scena in care este imposibil sa nu razi cu lacrimi. Daca cititi romanul si ajungeti la partea in care Sydney si Adrian creeaza o anumita… fiinta magica, pregatiti-va sa descoperiti in continuare unul dintre cele mai amuzante momente din seria Bloodlines.

Ca de obicei, autoarea pastreaza cateva artificii prin care se asigura ca va reusi sa ne uimeasca. Avem parte de cateva rasturnari de situatie atat pe parcursul romanului cat si in incheierea acestuia. Pe masura ce te adancesti in misterele ce o inconjoara pe eroina, devii tot mai convins ca ai descifrat secretul si ca stii cum se va incheia povestea. Asa ca finalul te ia prin surprindere si ne ofera indicii conform carora putem suspecta deja ca volumul urmator va aduce incercari si mai dificile si riscante pentru Sydney si celelalte personaje.

Bile albe:

– Volumul de fata este mai tensionat si mai antrenant fata de primele doua carti ale seriei Bloodlines. Evolutia protagonistei este si ea mai interesanta, iar admiratoarele lui Adrian vor avea parte de o multime de momente care le vor aduce zambetul pe buze.

Bile negre:

– In The Indigo Spell, majoritatea personajelor secundare raman mai mult in umbra. Profesoara Terwilliger este singurul personaj secundar pe care il descoperim mai indeaproape. Despre restul, nu aflam mai mult decat stiam pana acum, asa ca acesta ar putea fi considerat un punct mai slab al cartii. Inca astept ca Eddie si Jill sa aiba si ei momentele lor de glorie si sa ajunga sa ne surprinda la fel de mult ca protagonistii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

The Golden Lily (seria Bloodlines, volumul 2) – Richelle Mead

Posted in Chuck Hogan, Guillermo Del Toro

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

Molima - Guillermo Del Toro & Chick HoganDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 608

 

Sinopsis:

Un Boeing 777 aterizeaza pe aeroportul JFK din New York. Deodata, luminile avionului se sting, usile raman inchise, toate canalele de comunicatie se intrerup, iar avionul se cufunda intr-o liniste mormantala. Dr. Eph Goodweather, seful Proiectului Canarul, echipa de interventie rapida in situatiile de amenintare biologica, patrunde in cele din urma in interiorul lui. Ceea ce gaseste acolo ii ingheata sangele in vine.

Un fost profesor de folclor la Universitatea din Viena si supravietuitor al Holocaustului, Abraham Setrakian, este singurul care stie ce se intampla. Stie ca a venit vremea, ca se pregateste un razboi…

 „Primul volum al unei trilogii cu o intriga fascinanta. O poveste cu adevarat memorabila, o carte pe care nu o mai poti lasa din mana odata ce ai citit prima pagina.“ (Clive Cussler)

„O poveste ingrozitoare, care iti taie rasuflarea. In Molima, Bram Stoker se intalneste cu Stephen King si cu Michael Crichton. Nu exista ceva mai bun de-atat.“ (Nelson DeMille)

Parerea mea:

Majoritatea romanelor pe care le citesc reusesc sa ma surprinda in mod placut si sa ma lase la final cu zambetul pe buze. Insa destul de rar dau peste cate o carte care sa contina atat de multe elemente care imi cresc entuziasmul la cote maxime. Cred ca am mai mentionat si altadata ca dintotdeauna am avut o slabiciune pentru povestile care descriu epidemii sau in care ne este prezentata evolutia vreunui virus ciudat si modul in care un astfel de organism minuscul ajunge sa distruga rapid orase sau tari intregi. Despre cartile cu vampiri banuiesc ca nici macar nu mai e nevoie sa spun ca imi plac. Iar romanele de groaza au ramas una dintre pasiunile mele, dupa ani in care am devorat acest gen, chiar daca in ultima vreme m-am axat mai mult pe alte tipuri de carti. Romanul Molima, de Guillermo Del Toro si Chuck Hogan este primul volum al trilogiei cu acelasi nume.  Iar pentru mine, a reprezentat o lectura perfecta si fascinanta. Multumesc echipei de la Libris pentru posibilitatea de a citi aceasta poveste. In aceasta librarie online puteti gasi o gama impresionanta de carti online in limba romana dar si nenumarate carti in engleza.

Molima este o combinatie intre un thriller si un roman horror, cu cateva nuante postapocaliptice. Constructia povestii este una clasica, desfasurandu-se initial pe mai multe planuri. Exista cateva fire narative principale distincte care se imbina la un moment dat, laolalta cu fire episodice, care accentueaza tensiunea instalata treptat. Desi romanul incepe cu o scena socanta si aparent fara explicatii, de-a lungul mai multor capitole, lucrurile se desfasoara intr-un ritm deloc exagerat. Avem astfel ocazia sa aruncam o privire si in vietile normale ale personajelor, sa le descoperim intr-un context obisnuit, iar abia mai tarziu suntem si martori ai modului in care acestea actioneaza in situatii de criza. Romanul are peste 600 de pagini, asa ca este de la sine inteles ca pe alocuri, actiunea poate parea destul de lenta. Tipologiile personajelor si cateva dintre episoadele pe care le experimenteaza sunt construite pe tipare destul de cliseice, insa in mod surprinzator, acest aspect nu este deloc deranjant. Autorii au reusit sa construiasca intriga intr-un mod in care chiar si cliseele isi au rolul lor, completand cu succes firul narativ.

Pana la un punct, nici macar nu iti dai seama ca acesta este un roman cu vampiri. Stii ca ceva amenintator sta la panda, ca primejdia si dezastrul sunt la pe cale sa izbucneasca, insa nu te astepti in nici un caz la ceea ce urmeaza. Imaginea vampirilor din mintea noastra (mai ales daca in urma zecilor de carti cu vampiri indragostiti de adolescente aceasta este una romantica) este total diferita fata de cea pe care o descoperim in Molima. Insa vampirii din aceasta poveste nu aduc nici cu imaginea clasica nascuta in Dracula. Sunt mai degraba monstrii infioratori, fara ratiune – exceptie facand doar cativa vampiri stravechi -, un fel de amestec intre vampiri si zombie, iar senzatia lasata cititorului se aseamana cu cea indusa de romanul Salem’s Lot. Asadar, daca ati citit cumva cartea lui Stephen King si v-a placut, veti gasi probabil aceeasi placere citind Molima.

Romanul este foarte vizual, iar cele mai multe scene ti se deruleaza in minte precum un film. Ceea ce nu este deloc surprinzator, din moment ce unul dintre autorii cartii este regizorul unui numar destul de mare de filme. Totusi, trebuie sa stiti ca accentul este pus pe actiune si nu pe aspectele mai profunde. Ajungem sa cunoastem destule lucruri despre personaje, insa nu patrundem cu adevarat in sufletul si mintea lor. Asadar, daca va doriti  o poveste care sa se axeze in special pe trairile persoanejelor, nu o veti gasi in Molima. Pe de alta parte, nu stiu daca vreun roman de groaza insista prea mult pe portretele protagonistilor, asa ca nu as considera neaparat acest aspect ca fiind unul negativ. Povestea se incheaga prea bine pentru ca cititorul sa simta lipsa unor descrieri mai detaliate ale sentimentelor eroilor.

Avand in vedere ca este vorba de un prim volum al unei trilogii, finalul ramane deschis, indicand deja suspansul si rasturnarile de situatie ce vor aparea probabil in cartea urmatoare. Care, avand in vedere ca promite implicarea mai multor vampiri stravechi promite sa aduca schimbari majore, un scenariu mai original si un ritm mai intens.

Bile albe:

– Anatomia vampirilor, descrierile stiintifice si detaliile medicale si modul foarte diferit in care sunt construiti vampirii.

Bile negre:

– Desfasurarea actiunii devine la un moment dat destul de previzibila, iar finalul pare un pic fortat. Ma refer strict la capitolul in care se duce lupta finala dintre protagonisti si vampirul principal si nu la epilogul care chiar reuseste sa te faca destul de curios sa citesti continuarea. Acesta ar fi fost de ajuns pentru a pastra suspansul, fara sa mai fie necesara victoria nu chiar atat de stralucitoare din paginile anterioare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Posted in Kiera Cass

The Prince (seria Alegerea, volum satelit) – Kiera Cass

The Prince (seria The Selection, volum satelit) – Kiera CassThe Prince

seria Alegerea, volum satelit

Kiera Cass

Numar pagini: 128

 

Sinopsis:

Inainte ca 35 de fete sa fie alese sa concureze in cadrul Alegerii…

Inainte ca America sa aiba inima franta de catre Aspen…

Exista o alta fata in viata printului Maxon…

Nu ratati aceasta nuvela originala situata in lumea in care se desfasoara si actiunea din Alegerea. Veti descoperi si un teaser din The Elite, mult asteptata continuare a seriei Alegerea, scrisa de Kierra Cass.

Parerea mea:

Ati observat ca in majoritatea povestilor ce aveau printre personaje si cate un print, acesta ramanea mereu un protagonist distant, destul de rece, despre care nu aflam decat 1-2 lucruri mai importante? Era de ajuns faptul ca era print pentru ca portretul acestuia sa nu mai fie considerat a fi necesar de catre autorii povestilor. Cititorilor le ajunge sa stie ca e un print, nu-i asa? Mai departe.. fiecare poate sa isi imagineze ce vrea. Ca e bun, frumos, viteaz, politicos, fermecator, curajos etc. Si ca e capabil sa infrunte orice balaur sau vrajitoare pentru a-si salva frumoasa printesa. Nimeni nu spune ce e de fapt in mintea printului. Ce temeri are, ce intamplari si oameni i-au influentat personalitatea, cat de usor sau dificil i-a fost drumul pana atunci, daca are prieteni pe care sa se poata baza sau daca se intelege bine cu parintii, daca se simte sau nu pregatit sa devina intr-o zi rege, etc. Nu vi se pare putin nedrept? Eu aveam impresia pana acum ca lipsa caracterizarii acestor printi este putin discriminanta. Insa odata ce am terminat de citit volumul satelit din seria Alegerea – The Prince – am inteles de ce nici un print nu a fost pana acum portretizat in detaliu. Pentru ca daca toti printii din povesti ar fi ca printul Maxon, atunci fetele si-ar petrece tot timpul visand doar la printi, iar baietii din viata reala nu ar mai avea nici o sansa sa le castige atentia!

Mai e nevoie sa va spun cat de tare m-a incantat aceasta scurta povestire din seria Alegerea? Inca de cand am citit primul volum, am tinut cu Maxon si am sperat ca America sa il aleaga pe el. Nu neaparat (doar 🙂 ) pentru ca este print, in timp ce Aspen face parte dintr-o casta inferioara, ci pentru ca a dovedit ca este capabil sa o faca mai fericita pe America. Aspen nu doar ca nu a luptat pentru relatia lor, ci a mai si fugit in momentul in care au intampinat greutati. Iar regretele, incercarile de a o recastiga pe America si faptele curajoase pe care le intreprinde ulterior nu pot sterge cu buretele purtarea sa infantila si egoista dinainte. Este evident deci ca citind The Prince am devenit si mai convinsa ca Maxon este alegerea perfecta pentru America.

Nuvela aceasta ni-l prezinta pe Maxon cu cateva zile inainte de inceperea concursului in care 35 de fete se vor lupta pentru inima sa. Il descoperim intr-o lumina noua, in perspectiva unui tanar inca nesigur pe el din anumite puncte de vedere, ce trebuie sa faca fata viitorului rol de conducator al unei natiuni si sa suporte presiunea tuturor factorilor externi. Maxon se lupta in acelasi timp cu neincrederea propriului sau tata si cu toate actiunile pe care acesta le intreprinde pentru binele fiului sau. Insa perspectiva regelui este adeseori total diferita de cea printului Maxon, ceea ce duce la situatii incordate, in ciuda echilibrului pe care mama sa incearca sa il asigure in relatia familiala. Descoperim un tanar care nu a avut ocazia pana atunci sa isi faca prieteni de varsta sa si cu atat mai putin sa se indragosteasca de vreo fata. Unica prezenta feminina de care a avut parte in cateva ocazii este Daphne, printesa Frantei, singura persoana pe care o considera a-i fi cat de cat prietena. Insa relatia dintre ei se dovedeste a fi de fapt mult mai complicata. Mai tarziu, luam parte la primirea celor 35 de candidate la palat, descoperim primele impresii ale lui Maxon vis-a-vis de acestea si bineinteles, rememoram si prima sa intalnire furtunoasa cu America si o privim pe aceasta prin ochii printului.

Daca ati citit Alegerea sau aveti de gand sa o faceti, trebuie neaparat sa cititi si aceasta povestire. Este incantatoare! Cred ca este unul dintre cele mai bune volume satelit pe care le-am citit pana acum, iar daca sunteti deja cucerite de Maxon, The Prince devine lectura obligatorie. La finalul nuvelei, un extras din volumul numarul 2 al seriei, The Elite, va face ca asteptarea pana la publicarea acestuia sa devina chinuitoare. Din fericire, mai este doar o luna si ceva, asa ca cel putin avem consolarea ca vom afla destul de curand continuarea povestii.

Bile albe:

– Aproape toate aspectele povestirii ar trebui sa intre aici 🙂 Volumul are si nuante mai profunde dar si pasaje amuzante, iar pe alocuri reuseste chiar sa te tina in suspans, in ciuda numarului destul de mic de pagini.

Bile negre:

– Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre gruparile de rebeli ce ataca regatul si sa descopar punctul de vedere al lui Maxon despre acestia, mai ales tinand cont ca tatal sau, regele, ii demonteaza fiecare supozitie pe care o are in privinta acestor inamici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alegerea (seria Alegerea, volumul 1) – Kiera Cass

Poison Princess (seria The Arcana Chronicles, volumul 1) – Kresley Cole

Posted in Lauren Oliver

Raven (seria Delirium, volum satelit) – Lauren Oliver

Lauren Oliver - seria Delirium, volum satelit - RavenRaven

seria Delirium, volum satelit

Lauren Oliver

Numar pagini: 50

 

Sinopsis:

Aceasta captivanta si originala poveste scrisa de Lauren Oliver, situata in lumea in care se desfasoara si actiunea din Delirium se concentreaza asupra lui Raven, conducatoarea infocata a grupului de rebeli din salbaticie.

In adolescenta, Raven a luat decizia fulgeratoare de a trece granita catre salbaticie, fortata de nevoia de a salva un nou nascut – o fetita lasata sa moara si deja albastra de frig. Atunci cand ea si bebelusul sunt luate de catre o banda de rebeli, Raven se trezeste ca e o straina in mijlocul unui grup unit. Singurul strain care mai e prin preajma e un baiat in care nu poate avea incredere, cunoscut si sub numele de Hotul – asta pana in momentul in care isi castiga un nume nou: Tack.

Acum ea si Tack sunt inseparabili, devotati unul altuia, revolutiei incipiente si viitorului lor impreuna. Dar pe masura ce amandoi joaca tot mai des roluri principale in mijlocul luptelor, Raven trebuie sa decida daca primejdiile unei revolte merita sa isi riste visul unei vieti linistite alaturi de Tack.

In timp ce povestea ne poarta din trecut in prezent si inapoi, Raven se transforma din fata speriata abia ajunsa in salbaticie in liderul care o ajuta pe Lena sa il salveze pe baiatul vedeta al campaniei Deliria-Free, Julian Fineman, de la o sentinta la moarte. Indiferent care ar fi fost misiunea initiala, Raven ramane fidela convingerii pe care a avut-o intotdeauna: Te intorci mereu dupa oamenii pe care ii iubesti.

Prin rasturnari de situatie surprinzatoare, revelatoare si patrunzatoare, povestea lui Raven imbogateste lumea din Delirium si ofera o voce care este in acelasi timp vulnerabila si puternica.

Parerea mea:

Am citit Raven sperand ca gustul amar lasat de ultimul volum al seriei Delirium, Requiem sa se mai dilueze. De fapt, Raven este volumul cu nr. 2,5, asadar ar trebui sa fie citit inainte de Requiem. Si asa va si sfatuiesc sa o faceti. Pentru ca, citita inainte de ultimul volum, povestea lui Raven ar avea probabil mai mult farmec. Citind-o insa dupa ultima carte, nu pot sa spun decat ca nuvela aproape ca m-a lasat rece, iar unul dintre cele mai importante aspecte – cel care ar trebui de fapt sa lase cititorul in suspans la final – chiar m-a enervat, din cauza ca stiam deja ce fel de viitor va alege autoarea pentru acest personaj in ultima carte a seriei.

Nuvela despre Raven o surprinde pe aceasta intr-unul din momentele cele mai tensionate descrise in volumul 2, Pandemonium si ne ofera varianta acestui personaj asupra lucrurilor petrecute atunci. In acelasi stil in care ne-a obisnuit autoarea, avem insa parte si de incursiuni in trecutul protagonistei, aflandu-i mai pe larg povestea. Descoperim astfel ce fel de copilarie si adolescenta a avut, motivele care au determinat-o sa fuga in salbaticie, inceputurile ei in ipostaza de rebela si de protectoare a lui Blue. De asemenea, aflam si dezvaluirile privind inceputul relatiei cu Tack, iar apoi trecem din nou in prezent pentru a intelege cat de profunda a ajuns sa fie de fapt legatura ce ii uneste pe cei doi. In mod surprinzator insa, desi autoarea ne poarta prin mintea eroinei, nu am simtit ca gandurile ei ajung la cititor asa cum se intampla in cazul altor personaje. Desi in mod normal autoarea reuseste sa creioneze foarte bine sentimentele personajelor iar Raven este una dintre acele erione care chiar mi-au placut inca de la inceput, nu am reusit sa rezonez prea mult cu ea. Da, m-a impresionat povestea ei, lucrurile prin care a trecut si obstacolele pe care a fost nevoita sa le infrunte, insa mi s-a parut ca a ramas totusi cumva.. departe, iar apropierea dintre cititor si personaj nu a fost realizata perfect. S-ar putea sa fie totusi din cauza dezamagirii pe care am experimentat-o citind Requiem, mai ales ca am terminat-o de curand si probabil sunt inca influentata de ea, asa ca daca cititi Raven inainte de ultimul volum al seriei, se poate ca impresiile voastre sa fie diferite.

Prea multe lucruri nu pot fi spuse fara a dezvalui aspecte importante ale povestii, mai ales ca aceasta nu are decat 50 de pagini. Asa cum am mentionat si mai devreme, finalul aduce o dezvaluire importanta si socanta, asa ca cititorii vor fi cu siguranta nerabdatori sa descopere in ce mod evolueaza povestea lui Raven in urmatorul volum. Este o lectura placuta, ce ofera un punct de vedere diferit fata de cele cu care ne-am obisnuit pana acum asupra lumii din Delirium si completeaza cu succes imaginea de ansambu. Daca ati inceput deja sa cititi seria Delirium sau aveti de gand sa o faceti, ar fi pacat sa ratati aceasta nuvela, chiar daca din punct de vedere al actiunii, povestea nu ofera prea multe schimbari sau rasturnari de situatie.

Bile albe:

– Personajul Raven este bine construit, iar luptele pe care le poarta cu ea insasi o fac sa para mai umana si mai reala, diferita de conducatoarea rece si hotarata pe care am avut ocazia sa o cunoastem pana acum.

Bile negre:

– Tinand cont ca deja stim ca Raven a trecut cu bine de acele incercari din adolescenta, actiunea din capitolele referitoare la trecut nu ofera prea mult suspans, iar cea din prezent este destul de slabuta. Cititorii ce prefera actiunea in detrimentul altor aspecte ar putea sa nu se simta in totalitate satisfacuti de evolutia povestii din aceasta nuvela.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Hana (seria Delirium, volum satelit) – Lauren Oliver

Annabel (seria Delirium, volum satelit) – Lauren Oliver